Cum , din pacate, n-am prieteni imaginari asa cum au copiii de 4 ani , trebuie sa dialoghez cu cei din planul real, desi sunt convinsa ca cei dintai mi-ar raspunde mult mai exact la diversele intrebari care ma preocupa.Nu pot conta decat pe cei prezenti si vii , asa cum era Eminescu in viziunea lui Nichita:"el era un om viu , viu , pipaibil cu mana; el avea piele imbracata in shtofa".
Asadar , draga prietene imbracat cu stofe , pentru ca reprezinti Renel , Electrica ori cum s-o mai numi (n-am fost invitata la multiplele botezuri), am un mic conflict cu cineva. Numele lui este stalpul de telegraf (parca asa i se spunea demult), sau stalpul care ne aduce curentul electric .Observ ca sunt dotati(stalpii respectivi) cu niste senzori de prezenta , adica lumineaza doar cand te apropii de ei.Si cand te indepartezi , cine iti mai poarta de grija? Ma refer la stalpii din spatele blocului meu, mi se mai intampla sa ma intorc pe intuneric , sunt binevoitori cateva secunde si brusc bunavointa le dispare.Poate ai ceva trecere la seful stalpilor si-i transmiti ca ai semnale din teritoriu cum ca e preferata bezna acestei alternante de lumina intuneric.Pentru ca trecerea de la o lumina puternica la intunericul cel mai adanc , ma face sa nu mai vad absolut nimic.Si daca dincolo de fascicolul luminos se afla o groapa pe care mai degraba o remarcam daca nu mi se puneau aceste flashuri in ochi? Cine ma despagubeste daca nimeresc intr-o groapa dupa ce m-ati amagit cu aceasta dara luminoasa si ingusta? tu, fara indoiala , pentru ca pe tine te cunosc si faci parte dintre acolitii lor.
E ca si cum as merge intr-o vizita la etajul 4 si la plecare gazda ma conduce pana la usa pe care o inchide imediat in urma mea, linistita ca nu mi s-a intamplat nimic rau in locuinta respectiva , ies din casa pe o scara lipsita de orice sursa de lumina si la etajul inferior ma asteapta un monstru care imi smulge poseta si cerceii...stiu ca n-ai vazut niciun monstru cu cercei , dar el are nevasta si jaful este in acest scop.
Ori daca-ti amintesti de vremurile indepartate cand se vindea benzina trimestrial ,cineva s-a dus sa-si ia benzina cu 15 minute inaintea trimestrului pentru care avea respectivele bonuri, "nu se poate , i s-a spus, ati venit in trimestrul 2 sa cereti benzina pentru trimestrul 3" , "dar mai sunt cateva minute pana in trim 3.." "nu se poate , oricand poate veni controlul.."
Vreau sa nu mai fiu amagita cu aceasta lumina nesincera careia ii pasa de mine cativa metri pe o arie restransa de influenta si dupa aceea intampla-se orice , imi diminueaza atentia, acuitatea vizuala si chiar ma expune unor pericole , asadar ori lasati curentul continuu , ori luati-l ca mai curand ma descurc fara el.
Instalati curentul alternativ pe scarile institutiei voastre , in primul rand pe holurile ce duc la casierie , ma gandeam ca economia de acolo ar fi cazul sa inceapa.
joi, 31 decembrie 2009
miercuri, 30 decembrie 2009
uneori sorcova nu e vesela
Pavoazat multicolor, impodobit de la bordura pana la stalpul cel mai inalt, decorat cu beculete ,scantei luminoase, stelute mii, orasul seamana cu o sorcova.
Care poate fi definitia sorcovei? un kitch simpatic , asa cum sunt piticii de gradina, dar tot un kitch ramane.Stiu pe cineva care i-a cumparat copilului un pitic de gradina (desi el nu avea gradina )si parca am aflat mai tarziu ca a zdrobit picioarele cuiva din casa: era din ciment si nu din ipsos, asadar piticii sunt capabili de fapte mari.
Orasul e gatit cu podoabe din cale-afara de ieftine , se vede de la distanta , ca o cocoana ce-si pune in loc de o singura bijuterie autentica , o mie de gablontzuri si in loc de un strop de parfum dintr-un brand consacrat , foloseste o apa de colonie la pretul cel mai mic.(asta ma duce cu gandul la pitzipoanca.ro)
Decoratiunile stradale de sarbatori sunt la fel de inutile si de paguboase ca tonele de materiale electorale ce ar trebui interzise o data si odata.
Probabil noaptea incanta copiii , care se inveselesc de tot ce e roz, stralucitor si cu sclipici , dar ziua , aceste esafodaje de cabluri, becuri moarte , schelete de brazi si mosi craciuni stilizati din sarma , sunt monstruoase si sinistre.
Astept cu nerabdare sa treaca acest stadiu de oras sorcova , asa cum o larva se grabeste sa se transforme mai rapid in fluture ca sa-si ia zborul.
Dupa sarbatori , orasul se inrudeste cu un clovn trist ce-si curata fardurile stridente.
Care poate fi definitia sorcovei? un kitch simpatic , asa cum sunt piticii de gradina, dar tot un kitch ramane.Stiu pe cineva care i-a cumparat copilului un pitic de gradina (desi el nu avea gradina )si parca am aflat mai tarziu ca a zdrobit picioarele cuiva din casa: era din ciment si nu din ipsos, asadar piticii sunt capabili de fapte mari.
Orasul e gatit cu podoabe din cale-afara de ieftine , se vede de la distanta , ca o cocoana ce-si pune in loc de o singura bijuterie autentica , o mie de gablontzuri si in loc de un strop de parfum dintr-un brand consacrat , foloseste o apa de colonie la pretul cel mai mic.(asta ma duce cu gandul la pitzipoanca.ro)
Decoratiunile stradale de sarbatori sunt la fel de inutile si de paguboase ca tonele de materiale electorale ce ar trebui interzise o data si odata.
Probabil noaptea incanta copiii , care se inveselesc de tot ce e roz, stralucitor si cu sclipici , dar ziua , aceste esafodaje de cabluri, becuri moarte , schelete de brazi si mosi craciuni stilizati din sarma , sunt monstruoase si sinistre.
Astept cu nerabdare sa treaca acest stadiu de oras sorcova , asa cum o larva se grabeste sa se transforme mai rapid in fluture ca sa-si ia zborul.
Dupa sarbatori , orasul se inrudeste cu un clovn trist ce-si curata fardurile stridente.
marți, 29 decembrie 2009
obiceiuri de iarna si nu numai
Oricat de mult imi displac formalismele si cliseele, trebuie sa ma aliniez si eu uneori majoritatii.Adica sa spun din cand in cand "viata merge inainte" , sau ocazional "la multi ani"(un sinonim pentru aceasta expresie nu prea exista), dar sa le refuz pe altele , gen "speranta moare ultima", ori "sa lasi loc de buna ziua".Aceasta din urma este culmea ipocriziei , lingusirii si a oportunismului omenesc.Adica sa-i spui "buna ziua" cuiva doar ca sa respecti niste false relatii interumane , cand de fapt mai degraba ai trece pe alt trotuar si te-ai muta in alta galaxie la intalnirea cu o persoana ce nu ti-a facut niciodata nici cel mai neinsemnat bine dar n-a ezitat nicio clipa sa-ti faca un rau , involuntar sau nu.
Trotuarul pe care circul eu este curatat de gheata , e neted si uscat , iar cel parcurs de oamenii la care nu m-as duce niciodata cu "buna dimineata" , sau "buna seara",e mai alunecos decat un patinoar sau decat un sarpe si foarte sus pe cladirea cea mai inalta atarna o familie de turturi(de gheata, desi e pleonastic si redundant): mama , tata si cei cativa copii.Sunt sclipitori si predispusi la crima, se uita in jos cu o sclipire dementa.Ma sperie mai mult decat versul "si luna sclipea ca un colt de mistret".
Pe toti oamenii meschini , rai , urati la suflet pana peste poate din viata mea, i-as ameninta cu aceasta familie ucigasa si poate astfel isi schimba si ei gandurile si atitudinea.
In rest sarbatorile sunt doar pretexte sa ne bucuram festiv si organizat impreuna cu oamenii care conteaza cu adevarat in viata noastra.
Trotuarul pe care circul eu este curatat de gheata , e neted si uscat , iar cel parcurs de oamenii la care nu m-as duce niciodata cu "buna dimineata" , sau "buna seara",e mai alunecos decat un patinoar sau decat un sarpe si foarte sus pe cladirea cea mai inalta atarna o familie de turturi(de gheata, desi e pleonastic si redundant): mama , tata si cei cativa copii.Sunt sclipitori si predispusi la crima, se uita in jos cu o sclipire dementa.Ma sperie mai mult decat versul "si luna sclipea ca un colt de mistret".
Pe toti oamenii meschini , rai , urati la suflet pana peste poate din viata mea, i-as ameninta cu aceasta familie ucigasa si poate astfel isi schimba si ei gandurile si atitudinea.
In rest sarbatorile sunt doar pretexte sa ne bucuram festiv si organizat impreuna cu oamenii care conteaza cu adevarat in viata noastra.
sâmbătă, 26 decembrie 2009
Cleo are costum de ski
Si la Cleo a venit mosu'.
I-a adus un costum pentru ski, iar cand se va plictisi de el , il va purta si Danila, care n-a primit daruri.El este ruda saraca a lui mos Craciun.
vineri, 25 decembrie 2009
in vizita la vrajitorul din Oz
Am strabatut un drum extrem de lung pana la marele vraci , tamaduitor ori nu stiu cum altfel sa-i spun.Nu m-as fi dus niciodata de capul meu daca n-ar fi fost cineva suficient de insistent si convingator care sa ma insoteasca pana acolo.Am fost si eu, ca multi altii , la vrajitorul din Oz, adica falsa iluzie a tuturor posibilitatilor.
Daca maretul ,cumplitul, infricosatorul Oz nu era in realitate decat un sarlatan , un biet circar ieftin din Omaha, cel la care am fost eu nu era chiar un impostor, desi nu mi-a putut oferi o sanatate din fier ...dar ce pot face cu minereuri de fier cand eu sunt alcatuita din carne si oase?
Nu i-am cerut nici creier , nici inima , nici curaj, doar cei mai multi din jurul meu o duc extrem de bine fara toate acestea.
Vrajitorul din Oz(indiferent de locul lui de provenienta)e doar un mecanism simplu si sofisticat totodata ce declanseaza in unii vizitatori resorturile lor de bunatate , vointa si intrajutorare , el pune la incercare prietenia si altruismul, acolo unde ele exista .Resedinta sa , orasul de smarald , poate fi orasul fiecaruia daca e privit printr-un ciob de sticla colorata si ca prin minune griul , praful , monotonia dispar.
Si eu am fost la Vrajitorul din Oz, drumul spre el a fost istovitor , am mers pe o carare nesfarsita de caramizi galbene, apoi pe o alee din piatra , un mozaic de pietre pe care nimeni nu le observa de obicei.O singura piatra lipsea si marele vrajitor mi-a aratat-o pe aceea.
Daca maretul ,cumplitul, infricosatorul Oz nu era in realitate decat un sarlatan , un biet circar ieftin din Omaha, cel la care am fost eu nu era chiar un impostor, desi nu mi-a putut oferi o sanatate din fier ...dar ce pot face cu minereuri de fier cand eu sunt alcatuita din carne si oase?
Nu i-am cerut nici creier , nici inima , nici curaj, doar cei mai multi din jurul meu o duc extrem de bine fara toate acestea.
Vrajitorul din Oz(indiferent de locul lui de provenienta)e doar un mecanism simplu si sofisticat totodata ce declanseaza in unii vizitatori resorturile lor de bunatate , vointa si intrajutorare , el pune la incercare prietenia si altruismul, acolo unde ele exista .Resedinta sa , orasul de smarald , poate fi orasul fiecaruia daca e privit printr-un ciob de sticla colorata si ca prin minune griul , praful , monotonia dispar.
Si eu am fost la Vrajitorul din Oz, drumul spre el a fost istovitor , am mers pe o carare nesfarsita de caramizi galbene, apoi pe o alee din piatra , un mozaic de pietre pe care nimeni nu le observa de obicei.O singura piatra lipsea si marele vrajitor mi-a aratat-o pe aceea.
miercuri, 16 decembrie 2009
mai mult decat dilema
Copacii de care vorbeam cu cateva zile in urma l-au ucis si pe tanarul Adelin.
Altii spun ca ei (copacii)au facut inca o data dreptate.
Eu as spune ca de fapt parintii lui sunt ucigasii.
Parintii mananca agurida si copiilor li se strepezesc dintii.
Altii spun ca ei (copacii)au facut inca o data dreptate.
Eu as spune ca de fapt parintii lui sunt ucigasii.
Parintii mananca agurida si copiilor li se strepezesc dintii.
marți, 15 decembrie 2009
stimati jurnalisti de Brancoveanu,
Poate chiar nu-mi pasa de voi daca n-ati fi scris in articolul despre moartea (tragica, desi e un paradox sau un pleonasm)accidentala a unui tanar pe care-l cunosteam bine , o suta de inexactitati pe cm patrat, incepand cu prenumele lui care nu era deloc Adrian Ciprian cum ati spus.Ce mare lucru o fi sa mergi la politie, sa "iei" un caz si sa-l relatezi sec? E ca in povestea aceea in care elevului i se cere sa dea definitia racului si el raspunde ca este un mic peste rosu care merge de-a -ndaratelea.E corectat si i se spune ca racul nu e peste , nu e rosu si nu merge de-a-ndaratelea , cu aceste mici exceptii , definitia lui fiind perfecta.Pentru ca scrieti la "obiectiv" si nu la Romania Literara , nu vi se poate pretinde decat obiectivitate si relatarea corecta a evenimentelor.
Nu mai vorbesc de zelul unora de a pune virgula intre subiect si predicat , de a spune "marea majoritate" , ori de a folosi alte multe expresii din limbajul de lemn, dar , aveti macar grija ca dupa cuvinte gen "capul" , "timpul" , care au aceasta terminatie , sa nu mai folositi cuvinte care incep cu a , e, i.
Inteleg ca n-a avut cine sa va invete , din simplu motiv ca maria sa , sfintia sa Brancoveanu, patronul vostru spiritual(daca intre timp a fost sanctificat) nu prea stia sa scrie(avea scribi) , de gramatica nici nu auzise , iar talent literar avea pana la genunchiul broastei, pentru ca n-a studiat la scolile inalte ale Europei si nici n-a fost prieten cu Erasmus din Rotterdam ca Dimitrie Cantemir.
Nu mai vorbesc de zelul unora de a pune virgula intre subiect si predicat , de a spune "marea majoritate" , ori de a folosi alte multe expresii din limbajul de lemn, dar , aveti macar grija ca dupa cuvinte gen "capul" , "timpul" , care au aceasta terminatie , sa nu mai folositi cuvinte care incep cu a , e, i.
Inteleg ca n-a avut cine sa va invete , din simplu motiv ca maria sa , sfintia sa Brancoveanu, patronul vostru spiritual(daca intre timp a fost sanctificat) nu prea stia sa scrie(avea scribi) , de gramatica nici nu auzise , iar talent literar avea pana la genunchiul broastei, pentru ca n-a studiat la scolile inalte ale Europei si nici n-a fost prieten cu Erasmus din Rotterdam ca Dimitrie Cantemir.
"...si George nu mai vine"
Azi isi sarbatoreste ziua de nastere , dar nu invita pe nimeni (asa cum nu invitam pe nimeni la moartea noastra cand vin toti nepoftitii din lume...oare este aceasta o impolitete?)
A ramas inchis intr-o odaie (imi place nespus acest cuvant , mai ales in contextul anunturilor imobiliare din rep.Moldova..vand apartament cu o odaie , cu doua odai , cu trei..), in aceeasi in care copil fiind , nu avea mai mult de trei ani , tatal il incuia si-l obliga sa asculte la placi vechi , Brahms , Beethoven , Vivaldi , Chopin.
Tatal sau l-a uitat inchis in acea incapere, a pierdut cheia , sau era din jeleu de cirese si a mancat-o cineva( in zilele noastre ar putea fi acuzat de rele tratamente aplicate minorului).Din vina lui s-a indragostit de muzica clasica la fel ca un tanar ce se supune unei casatorii aranjata de parinti si dupa o vreme chiar ajunge cu adevarat sa-si iubeasca mireasa aleasa de altii.
Tatalui sau ii datoreaza curajul de a fi venit la cateva intalniri cu manelisti consacrati sa le spuna ca productiile lor sunt un jeg.
George Mihail Pruteanu s-a nascut la 15 decembrie.Nu-si aniverseaza ziua de nastere pentru ca intotdeauna a urat festivismele ieftine.A avut fapte de inger si pacate.
Era mereu curios, mereu uimit de toate lucrurile pe care le descoperea, gata in orice secunda sa le comenteze , sa le masoare.
Ultimul sau reper biografic(mi-e imposibil sa-i spun "moarte") a fost anuntat la breaking news(ironia sortii)...stiu sigur cat de mult i-ar fi displacut acest lucru.De fapt el a murit in clipa in care a auzit "ne intereseaza banu'/nu parerea lu Pruteanu"
Lui ii placeau lucrurile simple , ca de exemplu sa se aseze pe bordura strazii si sa discute, ori sa-i invite pe cei foarte apropiati (putinii) undeva la o cafea , iar din lucrurile complicate , stia cel mai bine sa fie aparatorul din oficiu al limbii romane.
Era fluctuant , temperamental , complex si surprinzator si atat de corect ca nu si-ar fi incalcat niciodata o promisiune.Era exact si punctual , era un vulcan si cu el s-a pierdut ceva din bogatia lumii.
A ramas inchis intr-o odaie (imi place nespus acest cuvant , mai ales in contextul anunturilor imobiliare din rep.Moldova..vand apartament cu o odaie , cu doua odai , cu trei..), in aceeasi in care copil fiind , nu avea mai mult de trei ani , tatal il incuia si-l obliga sa asculte la placi vechi , Brahms , Beethoven , Vivaldi , Chopin.
Tatal sau l-a uitat inchis in acea incapere, a pierdut cheia , sau era din jeleu de cirese si a mancat-o cineva( in zilele noastre ar putea fi acuzat de rele tratamente aplicate minorului).Din vina lui s-a indragostit de muzica clasica la fel ca un tanar ce se supune unei casatorii aranjata de parinti si dupa o vreme chiar ajunge cu adevarat sa-si iubeasca mireasa aleasa de altii.
Tatalui sau ii datoreaza curajul de a fi venit la cateva intalniri cu manelisti consacrati sa le spuna ca productiile lor sunt un jeg.
George Mihail Pruteanu s-a nascut la 15 decembrie.Nu-si aniverseaza ziua de nastere pentru ca intotdeauna a urat festivismele ieftine.A avut fapte de inger si pacate.
Era mereu curios, mereu uimit de toate lucrurile pe care le descoperea, gata in orice secunda sa le comenteze , sa le masoare.
Ultimul sau reper biografic(mi-e imposibil sa-i spun "moarte") a fost anuntat la breaking news(ironia sortii)...stiu sigur cat de mult i-ar fi displacut acest lucru.De fapt el a murit in clipa in care a auzit "ne intereseaza banu'/nu parerea lu Pruteanu"
Lui ii placeau lucrurile simple , ca de exemplu sa se aseze pe bordura strazii si sa discute, ori sa-i invite pe cei foarte apropiati (putinii) undeva la o cafea , iar din lucrurile complicate , stia cel mai bine sa fie aparatorul din oficiu al limbii romane.
Era fluctuant , temperamental , complex si surprinzator si atat de corect ca nu si-ar fi incalcat niciodata o promisiune.Era exact si punctual , era un vulcan si cu el s-a pierdut ceva din bogatia lumii.
duminică, 13 decembrie 2009
accesul interzis
In cele mai multe spatii publice , e interzis accesul cu animale.Nu conteaza dimensiunea , specia , ca e deparazitat , binecrescut ori nu.Nu e voie si gata , desi posesorul proprietarul acelui animal poarta cu el toate insemnele vietatii cu care locuieste: amprenta genetica din firele de par , eventualele zoonoze (si oamenii transmit boli animalelor , nu numai invers).
Astept ca intr-o buna zi sa se interzica intrarea in orice spatiu destinat publicului larg a copiilor cu varste sub 7 ani, pentru ca acestia fac mai multa mizerie decat toti cainii la un loc.Urla , sunt isterici , vor tot raftul cu bonibon, tot standul cu jucarii , se tavalesc pe jos,regurgiteaza, vomita , fac pe ei, sparg ouale Kinder din raft si mitocanu' de taica-sau le pune incetisor la loc, ating produsele vestimentare cu mana murdara de ciocolata topita, vor sa incerce orice tastatura,orice mecanism pe care-l strica si exemplele pot continua.Reprezinta un stres ingrozitor pentru persoanele care nu cad pe spate cand vad o astfel de loaza rasfatata peste masura.
Astept sa vad pictograme care interzic total accesul cu de-alde Goe sau Ionel Popescu.
Astept ca intr-o buna zi sa se interzica intrarea in orice spatiu destinat publicului larg a copiilor cu varste sub 7 ani, pentru ca acestia fac mai multa mizerie decat toti cainii la un loc.Urla , sunt isterici , vor tot raftul cu bonibon, tot standul cu jucarii , se tavalesc pe jos,regurgiteaza, vomita , fac pe ei, sparg ouale Kinder din raft si mitocanu' de taica-sau le pune incetisor la loc, ating produsele vestimentare cu mana murdara de ciocolata topita, vor sa incerce orice tastatura,orice mecanism pe care-l strica si exemplele pot continua.Reprezinta un stres ingrozitor pentru persoanele care nu cad pe spate cand vad o astfel de loaza rasfatata peste masura.
Astept sa vad pictograme care interzic total accesul cu de-alde Goe sau Ionel Popescu.
miercuri, 2 decembrie 2009
draga prietene,
..m-am adresat astfel pentru ca in repetate randuri ai tinut sa-mi amintesti ca-mi esti prieten , totusi oare eu de ce n-am simtit niciodata acest lucru?
Poate nu vei citi ceea ce-ti voi spune , ori poate vei rasfoi aici pe furis si nu te vei recunoaste , vei considera ca orice asemanare cu personaje reale este absolut intamplatoare.
Oricat de neplacut ti-ar parea , imi esti mult mai putin prieten decat "pongo prin oras" , chiar daca nu l-am vazut niciodata la fata.Numai pentru ca ne stim de un amar de ani (din mileniul trecut), nu a inaltat cu nimic muntele prieteniei dintre noi.Nu mi-ai aratat niciodata afectiune sau consideratie , ori poate eu n-am fost vrednica de toate astea.Sau poate mi le-ai aratat si eu n-am fost in stare sa le inteleg , poate receptorii mei erau prea tociti dintr-o anumita directie.
De un an incoace ma inviti la cursurile pe care le predai.Am promis de mai multe ori ca vin si totusi n-am facut-o.Orice se poate spune despre mine , mai putin ca n-am cuvant.Totusi in acest caz n-am avut.M-ai invitat sa asist la cursurile pe care le predai (eu le voi numi altfel decat se numesc de fapt)de frizerie , croitorie si prim ajutor.Trei intr-unul.Daca erau si bune maniere , zau ca veneam.
Pot sa te intreb de ce nu m-ai invitat in urma cu vreo 15 ani , sa zicem?Jur ca nu astept niciun raspuns la aceasta absura intrebare.E ca si cum azi as intreba-o pe Romica Jurca de ce a plouat in ziua cand am implinit eu 18 ani , zi in care se anuntase cer senin.
Poate cu entuziasmul meu din secolul trecut , m-as fi inscris pe loc la ilustra scoala de frizerie , manichiura si prim ajutor si as fi obtinut si eu competente in aceste domenii.Poate acest lucru mi-ar fi schimbat viata , destinul.N-am indraznit sa vin neinvitata , asa cum nu ma duc nicaieri nepoftita.Acum faci precizarea ca intrarea este libera , atunci costa atat de mult ca nu mi-as fi permis? As fi venit fara bilet, ca la teatru cand esti ruda cu actorul din rolul pricipal.Sau mi-as fi vandut iluzii , sperante , o bucata din suflet si-mi procuram biletul ce-mi asigura intrarea.Atunci as fi descoperit cursurile intersante pentru mine si sigur m-as fi straduit sa invat.N-aveam pretentia sa ma meditezi in particular ca pe cocoana aia pe care au sustinut-o toti(de aceea o vizitai acasa ...mi-a spus un fost vecin al dansei, pentru ea ai putut fi mentor , indrumator , bun sfatuitor , nu si pentru mine care aveam atata nevoie...)pentru ca , desi nu mi-am facut niciun fel de investigatii in acest sens , se pare ca am creier la purtator; si chiar daca n-aveam , as fi fost mult prea demna sa merg ca omul de tinichea (sau de paie , ori de tinichea)la vrajitorul din Oz sa cersesc.Doamna aceea oricum s-ar fi descurcat: avea un sot cu influenta , cu bani, avea ambitii nemasurate si ar fi absolvit cursul de frizerie si fara atata sustinere .Dar "noi (adica cei din neamul nostru) nu stim sa dam din coate"..remarca bunul meu unchi cu tristete.N-am avut niciodata norocul de sustinerea cuiva .Mi-as fi dorit ca acum sa pot si eu sa multumesc cuiva important din viata mea , asa cum fac vedetele care pasesc pe un covor rosu:"multumesc mamei , tatalui , nasului , dentistului" . Mie nu mi-a redat nimeni zambetul , am avut dinti frumosi de la natura.
Sa nu crezi ca e o revarsare de rautate , invidie sau resentimente pentru ca doamna aia zdravana , solida , inalta( care aduce acum a halterofil si matroana de club sovietic ), a reusit in viata si eu nu. Viata mea , oricum a fost ea , n-as schimba-o cu a nimanui.Nu e vorba decat de o imensa mahnire, s-a adunat in mine un ocean de mahnire si amaraciune pentru ca oameni care-ar fi putut fi cu adevarat importanti in viata mea , au trecut pe langa mine cu raceala si indiferenta.La mine dezamagirea nu se prescrie niciodata. De aceea fericirea mea n-a fost niciodata dupa colt.
E prea tarziu sa ma mai intereseze acum frizeria si manuitul foarfecei.Nici nu cred ca mai am indemanarea si disponibilitatea necesara.Mi-e frica de foarfeca mai mult decat arcul cu sageti otravite.Cat priveste primul ajutor...Atlantida e demult istorie.Probabil doamna aceea norocoasa si favorizata de astre , si-a dat demult si doctoratul , fiindca altfel esti un nimeni , altfel nici nu existi.
O sa-mi dau si eu doctoratul.In tristete.
O sa organizez si eu niste cursuri de... discretie , pentru cei carora le e straina aceasta notiune, fiindca (pe langa multe calitati absente) sunt campioana mondiala la discretie, plang doar cand sunt sigura ca nu ma vede nimeni, asa cum o persoana needucata arunca gunoiul pe jos cand stie ca nu e observata de alti ochi.
p.s.aceasta expunere nu e o lamentatie , nu-mi plang de mila , nu e niciun repros catre cineva.
Este doar rezolvarea unui conflict (cu mine) si a unei ecuatii cu necunoscuti.
Subiectul a devenit , in sfarsit, exhaustiv.
Poate nu vei citi ceea ce-ti voi spune , ori poate vei rasfoi aici pe furis si nu te vei recunoaste , vei considera ca orice asemanare cu personaje reale este absolut intamplatoare.
Oricat de neplacut ti-ar parea , imi esti mult mai putin prieten decat "pongo prin oras" , chiar daca nu l-am vazut niciodata la fata.Numai pentru ca ne stim de un amar de ani (din mileniul trecut), nu a inaltat cu nimic muntele prieteniei dintre noi.Nu mi-ai aratat niciodata afectiune sau consideratie , ori poate eu n-am fost vrednica de toate astea.Sau poate mi le-ai aratat si eu n-am fost in stare sa le inteleg , poate receptorii mei erau prea tociti dintr-o anumita directie.
De un an incoace ma inviti la cursurile pe care le predai.Am promis de mai multe ori ca vin si totusi n-am facut-o.Orice se poate spune despre mine , mai putin ca n-am cuvant.Totusi in acest caz n-am avut.M-ai invitat sa asist la cursurile pe care le predai (eu le voi numi altfel decat se numesc de fapt)de frizerie , croitorie si prim ajutor.Trei intr-unul.Daca erau si bune maniere , zau ca veneam.
Pot sa te intreb de ce nu m-ai invitat in urma cu vreo 15 ani , sa zicem?Jur ca nu astept niciun raspuns la aceasta absura intrebare.E ca si cum azi as intreba-o pe Romica Jurca de ce a plouat in ziua cand am implinit eu 18 ani , zi in care se anuntase cer senin.
Poate cu entuziasmul meu din secolul trecut , m-as fi inscris pe loc la ilustra scoala de frizerie , manichiura si prim ajutor si as fi obtinut si eu competente in aceste domenii.Poate acest lucru mi-ar fi schimbat viata , destinul.N-am indraznit sa vin neinvitata , asa cum nu ma duc nicaieri nepoftita.Acum faci precizarea ca intrarea este libera , atunci costa atat de mult ca nu mi-as fi permis? As fi venit fara bilet, ca la teatru cand esti ruda cu actorul din rolul pricipal.Sau mi-as fi vandut iluzii , sperante , o bucata din suflet si-mi procuram biletul ce-mi asigura intrarea.Atunci as fi descoperit cursurile intersante pentru mine si sigur m-as fi straduit sa invat.N-aveam pretentia sa ma meditezi in particular ca pe cocoana aia pe care au sustinut-o toti(de aceea o vizitai acasa ...mi-a spus un fost vecin al dansei, pentru ea ai putut fi mentor , indrumator , bun sfatuitor , nu si pentru mine care aveam atata nevoie...)pentru ca , desi nu mi-am facut niciun fel de investigatii in acest sens , se pare ca am creier la purtator; si chiar daca n-aveam , as fi fost mult prea demna sa merg ca omul de tinichea (sau de paie , ori de tinichea)la vrajitorul din Oz sa cersesc.Doamna aceea oricum s-ar fi descurcat: avea un sot cu influenta , cu bani, avea ambitii nemasurate si ar fi absolvit cursul de frizerie si fara atata sustinere .Dar "noi (adica cei din neamul nostru) nu stim sa dam din coate"..remarca bunul meu unchi cu tristete.N-am avut niciodata norocul de sustinerea cuiva .Mi-as fi dorit ca acum sa pot si eu sa multumesc cuiva important din viata mea , asa cum fac vedetele care pasesc pe un covor rosu:"multumesc mamei , tatalui , nasului , dentistului" . Mie nu mi-a redat nimeni zambetul , am avut dinti frumosi de la natura.
Sa nu crezi ca e o revarsare de rautate , invidie sau resentimente pentru ca doamna aia zdravana , solida , inalta( care aduce acum a halterofil si matroana de club sovietic ), a reusit in viata si eu nu. Viata mea , oricum a fost ea , n-as schimba-o cu a nimanui.Nu e vorba decat de o imensa mahnire, s-a adunat in mine un ocean de mahnire si amaraciune pentru ca oameni care-ar fi putut fi cu adevarat importanti in viata mea , au trecut pe langa mine cu raceala si indiferenta.La mine dezamagirea nu se prescrie niciodata. De aceea fericirea mea n-a fost niciodata dupa colt.
E prea tarziu sa ma mai intereseze acum frizeria si manuitul foarfecei.Nici nu cred ca mai am indemanarea si disponibilitatea necesara.Mi-e frica de foarfeca mai mult decat arcul cu sageti otravite.Cat priveste primul ajutor...Atlantida e demult istorie.Probabil doamna aceea norocoasa si favorizata de astre , si-a dat demult si doctoratul , fiindca altfel esti un nimeni , altfel nici nu existi.
O sa-mi dau si eu doctoratul.In tristete.
O sa organizez si eu niste cursuri de... discretie , pentru cei carora le e straina aceasta notiune, fiindca (pe langa multe calitati absente) sunt campioana mondiala la discretie, plang doar cand sunt sigura ca nu ma vede nimeni, asa cum o persoana needucata arunca gunoiul pe jos cand stie ca nu e observata de alti ochi.
p.s.aceasta expunere nu e o lamentatie , nu-mi plang de mila , nu e niciun repros catre cineva.
Este doar rezolvarea unui conflict (cu mine) si a unei ecuatii cu necunoscuti.
Subiectul a devenit , in sfarsit, exhaustiv.
sâmbătă, 28 noiembrie 2009
ucigasi neplatiti
Vecinul de la parter(am aflat ca-l cheama Iosif si chiar seamana cu Frantz Iosif)isi vinde garsoniera.Cere enorm pe ea si mi-am dat seama de ce: ii creste un copac in casa.La fereastra lui se inalta un copac ce-a rasarit din betonul trotuarului.E ca un trecator curios ce-ti priveste prin fereastra neincetat si nu o secunda -doua cum am eu obiceiul.Radacinile lui chinuite nu dau semne de oboseala sau durere.Locuintei respective ii tine loc de perdele , draperii, obloane, aer conditionat, ba poti sa-ti pui si rufele la uscat in el(eu asa as face).L-as impodobi de craciun , de paste si de alte zile festive.I-as da un nume , asa cum avea copacul Gica al lui Nichita.As avea planuri mari cu el daca ar fi sa convietuim.Cleo si Danila ar avea copacul lor personal , asa cum vedetele au propriul antrenor de fitness.Ar fi copacul care ne-ar revolutiona viata.Daca n-o sa-l pot cumpara , il voi adopta de la distanta, asa cum se intampla cu unii copii din tari defavorizate.Iar daca sunt mai multi doritori de a deveni parintii unui copac , va reamintesc de cei de pe marginea drumurilor nationale , judetene sau comunale.Cei care intentioneaza sa adopte un copil , au o preferinta comuna: vor ca acesta sa fie blond si cu ochii albastri.Va dau o veste buna: cei mai multi dintre copacii nimanui , au florile albastre si sunt blonzi intr-un anumit anotimp. Sa-i luam de pe marginea drumului , fiindca n-au ce cauta acolo , fiindca pot deveni in orice secunda ucigasi neplatiti.Aseara era o ceata cumplita , intuneric, carosabil umed , asadar doate datele unui posibil accident tragic.Si copacii pe care in mod firesc ii iubesc (doar sunt fratii nostri mai mari), copacii atat de desi de pe marginea drumului erau inclinati de pe ambele parti inspre sosea , creand o bolta inspaimantatoare din care parea imposibil sa mai scapi.Erau monstruosi , mi-a fost pentru prima data frica de ei , asa cum nu mi-ar fi teama de cel mai inspaimantator animal, semanau cu niste nemilosi centurioni romani, desi nu erau sute , ci mii.Pareau mai rai decat soldatii romani care l-au ucis cu sabia pe Arhimede."Va rog , nu-mi deranjati cercul", inutila implorare , pentru ca sodatul programat sa ucida , nu se pricepea deloc la geometrie.Aseara i-am rugat pe copacii nenumarati sa nu ma ucida , fara sa aduc vreun argument in acest sens, oricum n-as fi fost convingatoare deloc.In fata n-aveam niciun desen , dar in mintea si inima mea era un grafic(al iubirii)ce nu merita spulberat.
Copacii n-au ce cauta pe marginea soselelor , asa cum n-are ce cauta o gaina pe autostrada.
Copacii n-au ce cauta pe marginea soselelor , asa cum n-are ce cauta o gaina pe autostrada.
joi, 26 noiembrie 2009
psihologie second hand
Cei care nu s-au nascut chiar ieri si nici alataieri, isi amintesc de vestitele brigazi scolaresti si muncitoresti.Mai bine consult dictionarul ca sa inteleaga si cei care nu stiu: "brigada artistica", formatie artistica de amatori, care fac parte dintr-un colectiv de munca.
Ca prin ceata si ca prin vis imi amintesc ce se canta acolo:
noi , brigada de elevi azi am pornit la drum
cu fruntea sus si optimisti ne-am hotarat acum
pe cei fruntasi in munca lor aici sa-i laudam
pe cei codasi noi toti in cor , acum sa-i criticam
de critica nu-i vom scapa precum doriti si voi
nici pe elevii chiulangii care-s blestem pe noi
ne-am inarmat pana in dinti , va intrebati , cu ce?
cu versuri , spini si cu urzici , chiar si cu altele.
Cam asa sunau versurile proletcultiste ce ridicau in slavi maretele infaptuiri socialiste si dupa caz ,laudau ori admonestau atitudinea elevilor si a celor din campul muncii.
De fapt ce insemna critica respectiva? Un biet copil care nu era premiant si mai ales lipsea de la scoala, era batjocorit pe numele lui mic in fata unui public format din elevi , parinti si cadre didactice.
Oare se intreba cineva ce era in sufletul acelui copil facut de ras in fata lumii intregi?
Ii pasa cuiva de ce nu invata ori de ce lipseste, banuia cineva ca poate e sarac , poate n-are rechizite si ce manca ,n-are tata ori daca are e vreun betiv agresiv?
Consiliere psihologica? nu existau pe atunci astfel de notiuni.
Bineinteles ca batjocura ce-i era adresata nu-l ajuta cu nimic , nu-i indrepta situatia , probabil il inversuna si mai mult.Scria cu litere imense pe coridorul scolii .."copiii au nevoie de invatatori , nu de critici " , dar pareau niste cuvinte fara sens, nimeni nu le observa.
Acum suntem in cealalta extrema .De cand iese din ma-sa , copilul e consiliat psihologic.Toate institutiile , toate categoriile de persoane (alcoolici anonimi, sportivi , orfani, someri , sinucigasi, divortati,obsedati sexual, psihopati , anxiosi , drogati , dependenti de computer, de tigara , de shopping, anorexici , bulimici, cleptomani, barbati ajunsi la andropauza , femei la menopauza , batrani din azil, handicapati etc.) , toata lumea are acces la psiholog.
Ce sa ma invete pe mine un strain daca mi-e greu?
Sa-mi spuna niste fraza stereotipe invatate din niste carti , sa ma asigure(fals) ca e prietenul meu , sa ma invite sa ma intind pe o canapea?
Rezolvarea unei situatii dificile in care m-as afla , nu poate exista decat tot in mine.Sau maximum in cineva foarte apropiat si pe care nu-l pot banui de nesinceritate (fara studii de specialitate)
Mai degraba m-as lasa consiliata de motanul Danila , el nu umbla cu stereotipii si sentimentalisme.
Psihologie second hand , adica de-alde Spiru Haret , nu-i asa?
Ca prin ceata si ca prin vis imi amintesc ce se canta acolo:
noi , brigada de elevi azi am pornit la drum
cu fruntea sus si optimisti ne-am hotarat acum
pe cei fruntasi in munca lor aici sa-i laudam
pe cei codasi noi toti in cor , acum sa-i criticam
de critica nu-i vom scapa precum doriti si voi
nici pe elevii chiulangii care-s blestem pe noi
ne-am inarmat pana in dinti , va intrebati , cu ce?
cu versuri , spini si cu urzici , chiar si cu altele.
Cam asa sunau versurile proletcultiste ce ridicau in slavi maretele infaptuiri socialiste si dupa caz ,laudau ori admonestau atitudinea elevilor si a celor din campul muncii.
De fapt ce insemna critica respectiva? Un biet copil care nu era premiant si mai ales lipsea de la scoala, era batjocorit pe numele lui mic in fata unui public format din elevi , parinti si cadre didactice.
Oare se intreba cineva ce era in sufletul acelui copil facut de ras in fata lumii intregi?
Ii pasa cuiva de ce nu invata ori de ce lipseste, banuia cineva ca poate e sarac , poate n-are rechizite si ce manca ,n-are tata ori daca are e vreun betiv agresiv?
Consiliere psihologica? nu existau pe atunci astfel de notiuni.
Bineinteles ca batjocura ce-i era adresata nu-l ajuta cu nimic , nu-i indrepta situatia , probabil il inversuna si mai mult.Scria cu litere imense pe coridorul scolii .."copiii au nevoie de invatatori , nu de critici " , dar pareau niste cuvinte fara sens, nimeni nu le observa.
Acum suntem in cealalta extrema .De cand iese din ma-sa , copilul e consiliat psihologic.Toate institutiile , toate categoriile de persoane (alcoolici anonimi, sportivi , orfani, someri , sinucigasi, divortati,obsedati sexual, psihopati , anxiosi , drogati , dependenti de computer, de tigara , de shopping, anorexici , bulimici, cleptomani, barbati ajunsi la andropauza , femei la menopauza , batrani din azil, handicapati etc.) , toata lumea are acces la psiholog.
Ce sa ma invete pe mine un strain daca mi-e greu?
Sa-mi spuna niste fraza stereotipe invatate din niste carti , sa ma asigure(fals) ca e prietenul meu , sa ma invite sa ma intind pe o canapea?
Rezolvarea unei situatii dificile in care m-as afla , nu poate exista decat tot in mine.Sau maximum in cineva foarte apropiat si pe care nu-l pot banui de nesinceritate (fara studii de specialitate)
Mai degraba m-as lasa consiliata de motanul Danila , el nu umbla cu stereotipii si sentimentalisme.
Psihologie second hand , adica de-alde Spiru Haret , nu-i asa?
marți, 24 noiembrie 2009
fochist la patru ace
Sunt domni care-si inchipuie ca nu pot fi eleganti , atragatori , fermecatori decat daca poarta cravata.Cravata e bomboana pe coliva a pedanteriei masculine, dar mie nu-mi place coliva (si nici bomboanele).Pentru ca detin un adevar absolut: cravata este cel mai infect obiect vestimentar care exista ,e cea mai mizerabila piesa de imbracaminte. Are o incarcatura microbiana mai inalta decat Kilimanjaro.Pentru ca nu e spalata niciodata si e purtata fara discriminare la nunti , botezuri , cumetrii , inmormantari , receptii, inaugurari de garduri , de mansarde , la revelion ,la deschiderea anului scolar ori la ziua lu' "ala micu" , cravata e mai jegoasa decat ciorapii unui fochist care se imbata in fiecare noapte cand e de serviciu , uitand cu desavarsire de vane si robineti. Cravata e un hibrid intre presul de la usa si o sacosa slinoasa de carpa (ce n-a facut niciodata cunostinta cu apa si detergentul), pe care orice pensionar cu bun simt , orice batranel care se respecta , o poarta vesnic in buzunar.
Cravata e o istorie vie , ori un conglomerat de izvoare istorice.Urmele de sosuri degustate la mese festive , se amesteca armonios cu petele de vin si imprimeul arabesc ce le ascunde mai bine decat o uniforma de camuflaj.
Sunt dornica sa-l cunosc pe acela care pretinde ca gospodina de nevasta-sa i-a spalat macar o singura data in decursul convietuirii lor de cateva decenii , cravata preferata.
Cum acestea e un caz extrem , mai cunoscut e cazul nevestei isterice care-i taie barbatului vinovat (de ceva)...ce altceva decat cravata? Prefera s-o taie in bucati cu foarfeca decat s-o spele la programul pentru rufe delicate.O foarfeca nu stie deloc sa fie delicata , ea e doar agresiva si uneori criminala.
Vin cu o"sugestie de prezentare", asa cum o persoana priceputa in bucatarie(nu e cazul meu) prezinta un fel special de mancare:
un sacou inchis la culoare , sub care se poarta o camasa cu dungi mai groase , iar peste camasa un pullover rosu aprins(rosu isteric asa cum purta Sabin Balasa) , cu nasturi in fata si cu manecile la vedere(sa depaseasca sacoul) , ca sosetele albe ale lui Michael Jackson.
Urasc cravatele (la fel creatorii si fabricile lor), asa cum sunt ingrozita de oamenii cu negi.Mi-e frica si ma feresc de ei ,de apropierea si atingerea lor.Nu vreau sa ma aflu in proximitatea unei cravate , a unei persoane cu negi , ori a cuiva cu numele Neagu sau Neaga.(desigur , cu exceptia lui Fanus Neagu)
Cravata e o istorie vie , ori un conglomerat de izvoare istorice.Urmele de sosuri degustate la mese festive , se amesteca armonios cu petele de vin si imprimeul arabesc ce le ascunde mai bine decat o uniforma de camuflaj.
Sunt dornica sa-l cunosc pe acela care pretinde ca gospodina de nevasta-sa i-a spalat macar o singura data in decursul convietuirii lor de cateva decenii , cravata preferata.
Cum acestea e un caz extrem , mai cunoscut e cazul nevestei isterice care-i taie barbatului vinovat (de ceva)...ce altceva decat cravata? Prefera s-o taie in bucati cu foarfeca decat s-o spele la programul pentru rufe delicate.O foarfeca nu stie deloc sa fie delicata , ea e doar agresiva si uneori criminala.
Vin cu o"sugestie de prezentare", asa cum o persoana priceputa in bucatarie(nu e cazul meu) prezinta un fel special de mancare:
un sacou inchis la culoare , sub care se poarta o camasa cu dungi mai groase , iar peste camasa un pullover rosu aprins(rosu isteric asa cum purta Sabin Balasa) , cu nasturi in fata si cu manecile la vedere(sa depaseasca sacoul) , ca sosetele albe ale lui Michael Jackson.
Urasc cravatele (la fel creatorii si fabricile lor), asa cum sunt ingrozita de oamenii cu negi.Mi-e frica si ma feresc de ei ,de apropierea si atingerea lor.Nu vreau sa ma aflu in proximitatea unei cravate , a unei persoane cu negi , ori a cuiva cu numele Neagu sau Neaga.(desigur , cu exceptia lui Fanus Neagu)
anul Darwin
Oare ce sa scriu atunci cand nu stiu despre ce sa scriu?
Atunci cand toate cuvintele din dictionar imi sunt mai neprietenoase decat un tovaras morocanos de compartiment ce nu-i dispus sa schimbe nicio vorba cu nimeni , desi calatoreste pana la Salva Viseu , ori in alta extremitate geografica.
Mi-e imposibil sa inteleg vesnica buna dispozitie a cuiva(e adevarat ca sunt rare astfel de persoane , dar exista), asa cum e doamna in varsta cu care ma intalnesc pentru a treia oara in comisia de votare.Credeam ca si vorbitul fara incetare e de natura sa oboseasca , insa nu e cazul ei.E anul Darwin si nu degeaba suntem inzestrati cu darul vorbirii.E neintrecuta in curiozitati si amabilitati(desi am o serioasa rezerva fata de oamenii excesiv de amabili) , trebuie sa-i spui absolut totul despre tine ,( unde , cand , cum , de ce?)si doamne fereste sa minti prin omisiune ori sa declari adevaruri incomplete.Iti multumeste pentru absolut orice , cu reverenta unei doamne de companie de la curtea regala.A multumit fiecaruia in parte pentru toate buletinele de vot primite de partidul pe care-l reprezenta ,la final , la spartul targului , la scena care-mi aminteste mie de momentul cand se "striga" darul la o nunta de mahala , cu asta seamana demontarea urnei la finalul spectacolului.In loc sa cada cortina , urna e facuta zob.
Doamna R. e rujata strident chiar si in acel moment final de oboseala maxima.
Preocuparea ei e haina de blana din dotare(desi cam roasa de molii), pentru ca lumea e plina de raufacatori si indivizi dubiosi.
E haina pe care o purta si data trecuta si chiar si ingrijorarea pentru ea e aceeasi.
Asa ca cineva trebuie s-o conduca acasa(cu trecere printrun gang , cosmarul vietii mele) si sa astepte pana cand deschide usa locuintei si cum nimeni nu se ofera , oricat insista , oricat implora , ii spun ca si data trecuta:
"va conduc eu , ca port geaca de fas"
Atunci cand toate cuvintele din dictionar imi sunt mai neprietenoase decat un tovaras morocanos de compartiment ce nu-i dispus sa schimbe nicio vorba cu nimeni , desi calatoreste pana la Salva Viseu , ori in alta extremitate geografica.
Mi-e imposibil sa inteleg vesnica buna dispozitie a cuiva(e adevarat ca sunt rare astfel de persoane , dar exista), asa cum e doamna in varsta cu care ma intalnesc pentru a treia oara in comisia de votare.Credeam ca si vorbitul fara incetare e de natura sa oboseasca , insa nu e cazul ei.E anul Darwin si nu degeaba suntem inzestrati cu darul vorbirii.E neintrecuta in curiozitati si amabilitati(desi am o serioasa rezerva fata de oamenii excesiv de amabili) , trebuie sa-i spui absolut totul despre tine ,( unde , cand , cum , de ce?)si doamne fereste sa minti prin omisiune ori sa declari adevaruri incomplete.Iti multumeste pentru absolut orice , cu reverenta unei doamne de companie de la curtea regala.A multumit fiecaruia in parte pentru toate buletinele de vot primite de partidul pe care-l reprezenta ,la final , la spartul targului , la scena care-mi aminteste mie de momentul cand se "striga" darul la o nunta de mahala , cu asta seamana demontarea urnei la finalul spectacolului.In loc sa cada cortina , urna e facuta zob.
Doamna R. e rujata strident chiar si in acel moment final de oboseala maxima.
Preocuparea ei e haina de blana din dotare(desi cam roasa de molii), pentru ca lumea e plina de raufacatori si indivizi dubiosi.
E haina pe care o purta si data trecuta si chiar si ingrijorarea pentru ea e aceeasi.
Asa ca cineva trebuie s-o conduca acasa(cu trecere printrun gang , cosmarul vietii mele) si sa astepte pana cand deschide usa locuintei si cum nimeni nu se ofera , oricat insista , oricat implora , ii spun ca si data trecuta:
"va conduc eu , ca port geaca de fas"
miercuri, 18 noiembrie 2009
iubire post-mortem
O femeie oarecare .."dintr-o nu stiu care tara/intr-o nu stiu care vara" , a hotarat sa se casatoreasca (desi aparent nu prea mai avea cu cine) la un an dupa ce sotul ei a murit cu doua zile inaintea nuntii...desigur , cu defunctul viitor sot si nu cu altcineva.
Nunta a avut loc fara mire , iar mireasa a fost mai trista decat daca ar fi fost parasita in ajunul cununiei.Nu stiu daca era vorba de bani , de nume , de avere , dar in mod exceptional astfel de nunti post-mortem sunt admise , la fel cum sunt permise in vreme de razboi.
Exista nu numai decoratii , avansari in grad , premii mari , recunoasteri de tot felul post-mortem ci si iubiri sau chiar casatorii cand cel care ar trebui sa fie protagonistul , e plecat ireversibil.
Mai exista si cazul atipic al insului casatorit (daca nu e indian si n-are la indemana o vaca) exact cu el insusi.
Asteptam ca o pereche de nenascuti sa ne trimita invitatii de nunta , iar in loc de muzica sau orchestra sa auzim "nenascutii caini pe nenascutii oameni cum ii latra".
Nunta a avut loc fara mire , iar mireasa a fost mai trista decat daca ar fi fost parasita in ajunul cununiei.Nu stiu daca era vorba de bani , de nume , de avere , dar in mod exceptional astfel de nunti post-mortem sunt admise , la fel cum sunt permise in vreme de razboi.
Exista nu numai decoratii , avansari in grad , premii mari , recunoasteri de tot felul post-mortem ci si iubiri sau chiar casatorii cand cel care ar trebui sa fie protagonistul , e plecat ireversibil.
Mai exista si cazul atipic al insului casatorit (daca nu e indian si n-are la indemana o vaca) exact cu el insusi.
Asteptam ca o pereche de nenascuti sa ne trimita invitatii de nunta , iar in loc de muzica sau orchestra sa auzim "nenascutii caini pe nenascutii oameni cum ii latra".
duminică, 15 noiembrie 2009
Brigitte Bardot n-a citit "morometii"
...si nici nu stie , desigur , ca prozatorul nu suferea cainii.Il enervau grozav cei care traiau pe langa casa de creatie de la Mogosoaia si din cauza carora nu putea dormi noaptea , zicea el , pentru ca latrau fara incetare.Pai daca e caine , ce poate sa faca in afara sa latre? Ii ura pe cei care-i hraneau , pe Radu Boureanu in special , fiindca avea atitudinea primitiva de taran care n-ar da mancare unui animal daca nu-i aduce niciun folos.
Chiar si pe strada ii lovea cu bastonul lui masiv , cioplit de un admirator.
La Mogosoaia facea acelasi lucru , iesea noaptea ca sa bata "javrele" care nu-l lasau sa se odihneasca.
"ce-ai domle cu ei "? era apostrofat de protectorii cainilor.
Intr-o noapte de iarna a iesit din nou sa-i loveasca.
A doua zi dimineata , era sange pe zapada proaspata.Cateaua cea grasa disparuse.
Mai tarziu , cel numit "moncher", povestea razand in hohote ca banuia ca au mancat-o fiarele padurii.
Nu se apropie Pastele , dar am facut putina ordine prin casa.Am aruncat niste fotografii(o ilustrata veche cu B.B. cand ea era frumusetea lumii, am pus-o deoparte) si alte obiecte inutile.Printre care si "morometii" , pentru ca n-am copii care sa dea bacul.
Sa fi depins de mine , il inlocuiam demult cu Shakespeare.
cred ca e vina admiratorului care i-a sculptat un baston masiv si nu a precizat ca destinatia lui e sa-l sprijine in mers ;ori poate era doar un accesoriu pe langa melon sau joben
oare e intamplatoare moartea maestrului (inecat cu propria voma), atat de nedemna si mizerabila?
B.B.a cerut comunitatii europene sa instituie o zi a vegetarianismului, o zi in care sa nu se consume carne; o picatura intr-un ocean , dar chiar si aceasta picatura poate colora usor apa.
Chiar si pe strada ii lovea cu bastonul lui masiv , cioplit de un admirator.
La Mogosoaia facea acelasi lucru , iesea noaptea ca sa bata "javrele" care nu-l lasau sa se odihneasca.
"ce-ai domle cu ei "? era apostrofat de protectorii cainilor.
Intr-o noapte de iarna a iesit din nou sa-i loveasca.
A doua zi dimineata , era sange pe zapada proaspata.Cateaua cea grasa disparuse.
Mai tarziu , cel numit "moncher", povestea razand in hohote ca banuia ca au mancat-o fiarele padurii.
Nu se apropie Pastele , dar am facut putina ordine prin casa.Am aruncat niste fotografii(o ilustrata veche cu B.B. cand ea era frumusetea lumii, am pus-o deoparte) si alte obiecte inutile.Printre care si "morometii" , pentru ca n-am copii care sa dea bacul.
Sa fi depins de mine , il inlocuiam demult cu Shakespeare.
cred ca e vina admiratorului care i-a sculptat un baston masiv si nu a precizat ca destinatia lui e sa-l sprijine in mers ;ori poate era doar un accesoriu pe langa melon sau joben
oare e intamplatoare moartea maestrului (inecat cu propria voma), atat de nedemna si mizerabila?
B.B.a cerut comunitatii europene sa instituie o zi a vegetarianismului, o zi in care sa nu se consume carne; o picatura intr-un ocean , dar chiar si aceasta picatura poate colora usor apa.
miercuri, 11 noiembrie 2009
mama , profesorul si cantareata
Daca atata vreme n-am stiut nimic despre ei , in sfarsit am vesti: mama , profesorul si cantareata locuiesc impreuna. Cum mama era cea mai veche in locul acela indepartat , sigur ca si-a facut un rost pana acum , are toate cele necesare traiului si a fost in stare sa-i gazduiasca si pe cei doi. Stiu ce fac intreaga zi: fumeaza , beau (doar) cafea si mama strange dupa ei. Acolo nu e interzis fumatul , desi e un loc eminamente public si nici alte restrictii nu exista.Totul e la liber , totul e la vedere , prietenii , relatii, discutii.Principiul de baza e transparenta, de aceea locuiesc in deplina intelegere intr-un raft luminos si translucid pe care mama il subinchiriaza (sigur ca nu le pretinde nimic, de fapt ea le este indatorata pentru prezenta).
luni, 9 noiembrie 2009
lamaiul infloreste si iarna
Sa fii parasit , abandonat cu brutalitate (nu mi s-a intamplat mie , dar stiu destui care au trait astfel de intamplari), fara explicatii inutile care oricum n-ar mai folosi la nimic , doar pentru ca intervine altceva sau altcineva , cred ca e ca si cum ai fi aruncat dintr-un tren de mare viteza intr-un loc pustiu ,intr-un camp departe de orice localitate , intr-o iarna cu viscol cand nu se vede la jumatate de metru inainte sau inapoi. Cele mai multe probabilitati ar inregistra disparitia sau moartea prin inghet , daca n-ai norocul sa fii devorat de niste lupi flamanzi.
Iar acela care te-a azvarlit din tren , calatoreste linistit mai departe , ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat , isi urmeaza drumul precis intr-un compartiment in care caldura e data la maxim. Parca-l vad cum transpira pentru ca atmosfera devine inabusitoare si irespirabila. Poate merge la vagonul restaurant unde comanda o cafea tare , fara niciun gram de zahar , amara ca si inima lui. O lehamite i se citeste in priviri , totusi nu-si pierde calmul , el are doar un singur scop , sa ajunga la destinatie fara intarziere. Lasa in urma viscolul ca un fum , sate pustii si campii nesfarsite.
Dar el nu e dispus sa admire frumusetile naturii.
Are calcule reci de facut care nu-l lasa nicio secunda sa fie sentimental.
Dar victima sa? Desi gerul a fost si mai aspru peste noapte si atingerea lui arde , desi incoltita de animale flamande de prada , carora s-ar fi oferit din mila , pentru ca inca mai era capabila de mila , desi inconstienta , victima aruncata fara martori din tren , refuza sa moara. Isi aduna puterile si isi gaseste un adapost subred care o ajuta sa treaca de noaptea sinistra.
Nu se stie ce-a fost mai departe decat peste multi ani cand tortionarul reface traseul de demult , asa cum ucigasul se intoarce la locul crimei sau chiar participa la inmormantarea celui ucis.
Pare indiferent , dar de data aceasta priveste pe fereastra , pentru ca e senin , pentru ca e un alt anotimp si ar vrea sa revada macar un semn al intamplarii de demult.
Locul nu mai inspaimanta prin nimic , e un camp pe care creste musetel (se observa o cladire luminoasa si vesela in care se usuca si se ambaleaza ceaiuri) , sunt straturi proaspete de patrunjel printre nenumarati copaci fructiferi si o revarsare de maci .Victima s-a tratat intre timp (cu opium), a uitat de trecut , n-a mai trait nicio drama si a fost improprietarita cu nesfarsita campie care nu era a nimanui. Ca in "motanul incaltat", varianta citita de mine , cand motanul pretinde ca toate livezile , padurile , mosiile intalnite in cale , sunt ale stapanului sau , Marchizul de Carabas.Iar in fosta campie viscolita infloresc acum lamai.Exact in aceste zile de noiembrie.
Iar acela care te-a azvarlit din tren , calatoreste linistit mai departe , ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat , isi urmeaza drumul precis intr-un compartiment in care caldura e data la maxim. Parca-l vad cum transpira pentru ca atmosfera devine inabusitoare si irespirabila. Poate merge la vagonul restaurant unde comanda o cafea tare , fara niciun gram de zahar , amara ca si inima lui. O lehamite i se citeste in priviri , totusi nu-si pierde calmul , el are doar un singur scop , sa ajunga la destinatie fara intarziere. Lasa in urma viscolul ca un fum , sate pustii si campii nesfarsite.
Dar el nu e dispus sa admire frumusetile naturii.
Are calcule reci de facut care nu-l lasa nicio secunda sa fie sentimental.
Dar victima sa? Desi gerul a fost si mai aspru peste noapte si atingerea lui arde , desi incoltita de animale flamande de prada , carora s-ar fi oferit din mila , pentru ca inca mai era capabila de mila , desi inconstienta , victima aruncata fara martori din tren , refuza sa moara. Isi aduna puterile si isi gaseste un adapost subred care o ajuta sa treaca de noaptea sinistra.
Nu se stie ce-a fost mai departe decat peste multi ani cand tortionarul reface traseul de demult , asa cum ucigasul se intoarce la locul crimei sau chiar participa la inmormantarea celui ucis.
Pare indiferent , dar de data aceasta priveste pe fereastra , pentru ca e senin , pentru ca e un alt anotimp si ar vrea sa revada macar un semn al intamplarii de demult.
Locul nu mai inspaimanta prin nimic , e un camp pe care creste musetel (se observa o cladire luminoasa si vesela in care se usuca si se ambaleaza ceaiuri) , sunt straturi proaspete de patrunjel printre nenumarati copaci fructiferi si o revarsare de maci .Victima s-a tratat intre timp (cu opium), a uitat de trecut , n-a mai trait nicio drama si a fost improprietarita cu nesfarsita campie care nu era a nimanui. Ca in "motanul incaltat", varianta citita de mine , cand motanul pretinde ca toate livezile , padurile , mosiile intalnite in cale , sunt ale stapanului sau , Marchizul de Carabas.Iar in fosta campie viscolita infloresc acum lamai.Exact in aceste zile de noiembrie.
joi, 5 noiembrie 2009
lista cu supravietuitori
Danila si-a revenit , nesperat , incredibil si asta ma atentioneaza inca o data la granita atat de fragila dintre viata si moarte , dintre sanatate si suferinta. E un hotar abia perceptibil intre cele doua stari , timpul care le desparte poate fi uneori masurat in fractiuni de secunda si e mai subtire decat stratul de metal pretios cu numele de rodiu(din familia platinei) , ce acopera aurul obisnuit si-l transforma in aur alb. Bijuteria purtata isi pierde in timp acest strat nobil si din aur alb devine aur comun.La fel cum viata ne erodeaza si desi ea ne-a creat , ne ucide in cele din urma.
Danila si-a reluat deja vechile(proaste) obiceiuri , pentru ca , desi imputinat la trup , se crede tot ce-a fost.
Asteptam cu bucurie urmatorul supravietuitor, dar cine se arunca in valurile inalte sa-l aduca la mal?
Danila si-a reluat deja vechile(proaste) obiceiuri , pentru ca , desi imputinat la trup , se crede tot ce-a fost.
Asteptam cu bucurie urmatorul supravietuitor, dar cine se arunca in valurile inalte sa-l aduca la mal?
marți, 3 noiembrie 2009
trista fraternitate
Demult ma invecinam cu un ars, pentru ca nu stiu cum altfel ii pot spune. In urma unui accident , explozie , incendiu ori dumnezeu stie ce se intamplase, chipul lui nu mai era nimic din ce fusese inainte. Locuia impreuna cu nevasta lui si cu un catel intr-un apartament modest pe care l-a pierdut in cele din urma din cauza datoriilor. S-au mutat cu chirie prin diferite locuri , ani de zile n-am mai stiut nimic de ei pana cand l-am revazut pe strada. M-am oprit sa-l salut si sa-l intreb ce mai face , dar nu era cel care credeam eu, era altcineva, desi semana izbitor. A fost singura data in viata mea cand am confundat o persoana , fiindca am o excelenta memorie a fizionomiilor. Atunci am descoperit ca toti arsii din lume sunt identici , e ca si cum au intrat cu chipurile lor de pasta moale topita la temperaturi inalte , intr-o forma unica , intr-un tipar ce-i face pe toti la fel , le da o infatisare unica.
Azi am revazut-o pe nevasta lui , sarmana , imbatranita inainte de vreme si am intrebat-o de barbatul sau: murise din vara , din luna iulie.Arsii nu ajung niciodata batrani, se bucura de o singura recompensa: mor tineri.
E valabil si pentru cei cu sindromul Down (mongoloizii), par si acestia nascuti de aceeasi tragica si nefericita mama.
Azi am revazut-o pe nevasta lui , sarmana , imbatranita inainte de vreme si am intrebat-o de barbatul sau: murise din vara , din luna iulie.Arsii nu ajung niciodata batrani, se bucura de o singura recompensa: mor tineri.
E valabil si pentru cei cu sindromul Down (mongoloizii), par si acestia nascuti de aceeasi tragica si nefericita mama.
luni, 2 noiembrie 2009
cand Dumnezeu e in toane bune...
...nu se poate preface ca n-a observat lacrimile mele , disperarea ca n-o sa-l mai am , eforturile neobosite de a cauta solutii salvatoare de tratament, interesul maxim pe care si-l da dr. Posedaru ...si in cele din urma Danila isi revine oarecum. Am mai pacalit moartea pentru o vreme , nu pot sa ma gandesc daca asta se traduce in zile , saptamani sau luni, dar e prea frig ca el sa plece acum de acasa.
Imi permit chiar sa ma amuz ca pielea lui Danila se lasa foarte greu patrunsa de orice ac de seringa , e tabacita la maxim in razboaiele vietii. Pernitele lui? doar cu indulgenta pot fi numite astfel , cu derogare serioasa...talpile opincilor lui badea Cartan (cel plecat pe jos pana la Roma sa vada cu ochii proprii columna lui Traian si despre care presa a scris "un dac a coborat de pe columna") , erau incomparabil mai fine si mai moi.
Azi a dat semne ca ii e un pic mai bine , a incercat sa manance putin dupa zile intregi cand nu s-a atins de nimic , l-am alintat ca de obicei , l-am laudat pentru curaj, l-am hranit din palma , fara maniere , fara vasele cu care era invatat si am vazut lacrimi adevarate in ochii lui de motan batran .
Nu numai bogatii plang . Si motanii plang uneori , chiar daca Moscova nu crede in lacrimi.
Lui Danila nu-i pasa de rusi ori de americani; se bazeaza doar pe mine.
Imi permit chiar sa ma amuz ca pielea lui Danila se lasa foarte greu patrunsa de orice ac de seringa , e tabacita la maxim in razboaiele vietii. Pernitele lui? doar cu indulgenta pot fi numite astfel , cu derogare serioasa...talpile opincilor lui badea Cartan (cel plecat pe jos pana la Roma sa vada cu ochii proprii columna lui Traian si despre care presa a scris "un dac a coborat de pe columna") , erau incomparabil mai fine si mai moi.
Azi a dat semne ca ii e un pic mai bine , a incercat sa manance putin dupa zile intregi cand nu s-a atins de nimic , l-am alintat ca de obicei , l-am laudat pentru curaj, l-am hranit din palma , fara maniere , fara vasele cu care era invatat si am vazut lacrimi adevarate in ochii lui de motan batran .
Nu numai bogatii plang . Si motanii plang uneori , chiar daca Moscova nu crede in lacrimi.
Lui Danila nu-i pasa de rusi ori de americani; se bazeaza doar pe mine.
sâmbătă, 31 octombrie 2009
prea tarziu pentru Danila
Zilele lui Danila (desi e prea mult spus), mai degraba orele si minutele sale sunt numarate. Era suferind si in cateva zile starea lui s-a agravat brusc. Stiu ca nici macar o minune nu-l mai poate salva. In noaptea trecuta a avut o hemoragie masiva care inseamna tot ce poate fi mai rau. E consecinta anilor de frig , de foame , de pribegie , de stat doar pe afara si de mancat toate mizeriile pana cand am avut eu norocul sa-l gasesc, caci pentru mine a fost in primul rand un noroc. Danila deborda de personalitate , niciodata n-a fost umil , asa batran si bolnav cum l-am gasit. I-am purtat de grija la inceput din mila si am sfarsit prin a-l iubi.
Danila este un motan fara noroc , mai bine zis cu un noroc ce a venit poate mult prea tarziu.
Danila seamana cu un om plin de calitati , plin de merite , dar pe care sansele il ocolesc pe tot parcursul vietii lui.Danila seamana cu un muribund care a castigat la loto.
Eu i-am facut batranetea (atat timp cat am locuit impreuna) , mai tihnita si mai confortabila.
Altfel ar fi murit in frig si siguratate. Ar fi meritat o alta viata , o casa primitoare si stapani iubitori. N-a avut nimic din toate astea si eu nu pot schimba nimic .
Uneori ne bucuram de un strop de noroc , de un gram de fericire , tocmai cand nu ne mai trebuie toate acestea si te intrebi daca nu e mai bine niciodata decat prea tarziu.
Stiu ca fara el voi fi mult , mult mai saraca.
Stiu ca imi va rupe inima in mii de bucati si niciodata nu voi mai avea indemanarea sa le pun la loc.
Danila este un motan fara noroc , mai bine zis cu un noroc ce a venit poate mult prea tarziu.
Danila seamana cu un om plin de calitati , plin de merite , dar pe care sansele il ocolesc pe tot parcursul vietii lui.Danila seamana cu un muribund care a castigat la loto.
Eu i-am facut batranetea (atat timp cat am locuit impreuna) , mai tihnita si mai confortabila.
Altfel ar fi murit in frig si siguratate. Ar fi meritat o alta viata , o casa primitoare si stapani iubitori. N-a avut nimic din toate astea si eu nu pot schimba nimic .
Uneori ne bucuram de un strop de noroc , de un gram de fericire , tocmai cand nu ne mai trebuie toate acestea si te intrebi daca nu e mai bine niciodata decat prea tarziu.
Stiu ca fara el voi fi mult , mult mai saraca.
Stiu ca imi va rupe inima in mii de bucati si niciodata nu voi mai avea indemanarea sa le pun la loc.
vineri, 30 octombrie 2009
mila publica
Sa fii la indemana cuiva sa-ti dea apa , gaz , electricitate , caldura , inseamna fara echivoc , sa fii la mila publica. Independenta visata nu poate fi castigata prea usor. Pana si state din lumea a 3 a sau a 14 a au devenit independenta in urma unor razboaie devastatoare.
Ar exista solutii de genul sa-ti construiesti o hidrocentrala personala in cada.
Or sa-ti sapi propria fantana (lumea intreaga e sufocata de anunturi gen "forez puturi") , ori propria groapa si sa speri ca dusmanul tau va cadea intr-o buna zi in ea Sa fii proprietar de fantana si s-o dotezi cu un capac si cu lacat , cum am vazut undeva.
Stiu o familie care locuieste deasupra covrigariei de la bulevard. Acolo e o brutarie adevarata , dotata cu niste cuptoare imense care functioneaza fara oprire.Hornul cuptoarelor( sa nu va-inchipuiti un horn desenat de un prescolar pe casuta cu doua ferestre si gard , este de dimensiunea unei uriase sobe din teracota, e cat un furnal de combinat siderurgic) trece prin casa celor de la etaj care niciodata in viata lor n-au platit caldura. Traiul lor e la fel de ieftin ca al africanilor de la ecuator care nu cumpara niciodata lemne , carbuni si n-au de plata facturi la gaz.
Iarna e o incantare si o binecuvantare pentru ei , fiindca acelasi cuptor incins trece si vara prin
casa lor , de aceea in lunile calde nu prea-i viziteaza nimeni.Ar fi dispusi sa faca schimb de locuinta cu niste eschimosi pe timpul verii.
"Mana intinsa care nu spune o poveste , nu primeste de pomana"...
oare ce poveste le-oi fi spus astora de ne-au deschis azi caldura? (adica mie , lui Cleo si in special lui Danila) ...probabil "fetita cu chibrituri" , de i-am induiosat atat.
Ar exista solutii de genul sa-ti construiesti o hidrocentrala personala in cada.
Or sa-ti sapi propria fantana (lumea intreaga e sufocata de anunturi gen "forez puturi") , ori propria groapa si sa speri ca dusmanul tau va cadea intr-o buna zi in ea Sa fii proprietar de fantana si s-o dotezi cu un capac si cu lacat , cum am vazut undeva.
Stiu o familie care locuieste deasupra covrigariei de la bulevard. Acolo e o brutarie adevarata , dotata cu niste cuptoare imense care functioneaza fara oprire.Hornul cuptoarelor( sa nu va-inchipuiti un horn desenat de un prescolar pe casuta cu doua ferestre si gard , este de dimensiunea unei uriase sobe din teracota, e cat un furnal de combinat siderurgic) trece prin casa celor de la etaj care niciodata in viata lor n-au platit caldura. Traiul lor e la fel de ieftin ca al africanilor de la ecuator care nu cumpara niciodata lemne , carbuni si n-au de plata facturi la gaz.
Iarna e o incantare si o binecuvantare pentru ei , fiindca acelasi cuptor incins trece si vara prin
casa lor , de aceea in lunile calde nu prea-i viziteaza nimeni.Ar fi dispusi sa faca schimb de locuinta cu niste eschimosi pe timpul verii.
"Mana intinsa care nu spune o poveste , nu primeste de pomana"...
oare ce poveste le-oi fi spus astora de ne-au deschis azi caldura? (adica mie , lui Cleo si in special lui Danila) ...probabil "fetita cu chibrituri" , de i-am induiosat atat.
miercuri, 28 octombrie 2009
viata egala cu moartea
Ce-i poti spune cuiva cu care n-ai mai discutat vreo 20 de ani si nu din motive pentru care tu ai fi vinovat?
Ii poti spune ipocrit ca e neschimbat , ca arata la fel ca atunci , desi timpul e necrutator cu cei mai multi dintre noi. Timpul e inamicul public numarul 1 , dar nu-i poti reprosa nimic , el doar isi face constiincios datoria , el este neincetat in exercitiul functiunii.
Timpul e mai zelos decat un personaj comic vazut la tv , un taran pe care consatenii lui in majoritate tigani l-au proclamat serif , i-au improvizat chiar o uniforma si o decoratie , iar el era atat de patruns de importanta misiunii sale ca a declarat ca nu ar ierta nici macar pe ma-sa ori pe tac-su daca i-ar prinde la furat.( el avea obligatia sa-i descopere pe hotii satului)
Timpul este mai neiertator decat acest mioritic serif.
Uneori trec 20 de ani pana sa ne mai spunem un simplu cuvant.
O viata de om , ai declara patetic si banal, ce poate fi mai uzat decat aceasta expresie folosita unanim in orice imprejurare?
o viata de om , dar uneori si o moarte.
Ii poti spune ipocrit ca e neschimbat , ca arata la fel ca atunci , desi timpul e necrutator cu cei mai multi dintre noi. Timpul e inamicul public numarul 1 , dar nu-i poti reprosa nimic , el doar isi face constiincios datoria , el este neincetat in exercitiul functiunii.
Timpul e mai zelos decat un personaj comic vazut la tv , un taran pe care consatenii lui in majoritate tigani l-au proclamat serif , i-au improvizat chiar o uniforma si o decoratie , iar el era atat de patruns de importanta misiunii sale ca a declarat ca nu ar ierta nici macar pe ma-sa ori pe tac-su daca i-ar prinde la furat.( el avea obligatia sa-i descopere pe hotii satului)
Timpul este mai neiertator decat acest mioritic serif.
Uneori trec 20 de ani pana sa ne mai spunem un simplu cuvant.
O viata de om , ai declara patetic si banal, ce poate fi mai uzat decat aceasta expresie folosita unanim in orice imprejurare?
o viata de om , dar uneori si o moarte.
luni, 26 octombrie 2009
la tiganci. de Mircea Eliade
Am hotarat impreuna cu( celebrul de acum) Relu sa demarez o afacere, pentru ca succesul in absolut orice domeniu nu tine de criza , de cerintele pietei , de mode , de circumstante ...succesul e ceva ca inspiratia in arta , il poti avea sau nu din cauze necunoscute. Succesul tine de lucruri complet abstracte , probabil de alinierea planetelor , de ploaia de meteoriti , de data in care pica Pastele intr-un an , de modul in care iti aranjezi cravata , esarfa ori tinuta in general.
Altfel cum s-ar explica urmatoarea situatie: doua magazine de cartier invecinate , pe aceeasi parte a strazii , care vand produse similare in conditii identice , niciuna avantajata ori dezavantajata prin ceva in raport cu cealalta ...intr-unul e plin de lume intotdeauna , e coada in timp ce dincolo bate vantul si nu intra mai nimeni decat daca primul e inchis pentru inventar sau varuit.
Asadar ne lansam intr-o afacere spectaculoasa( va rugam sa nu furati ideea...ca intr-un magazin unde scria in engleza "nu atingeti" si alaturi traducerea..."va rugam sa nu furati!") intr-un spatiu de la intrarea in Winmarkt Dunarea: vestimentatie pentru tiganci.
Pentru ca tinerele pirande primesc drept zestre , printre multe altele , sute de fuste si de bluze.
Pentru ca maritatele pirande se inmultesc in progresie aritmetica si vesnic vor fi necesare stocuri intangibile de marfuri.
Fiindca e nevoie de cantitati impresionante de materiale pentru a confectiona traditionalele fuste si oricui ii convine sa vanda kilometri de panzeturi , de la materiale banale pana la cele mai fine.
Pentru ca nu e deloc ieftina o fusta pentru femeile acestei etnii , lunga pana in pamant si foarte bogata in largime , sa acopere complet jumatatea inferioara a corpului (considerata impudica) si in special genunchii ca zona cea mai indecenta care exista.
Cunoscutele si dispretuitele fuste inflorate ale tigancilor , curcubee umblatoare , simfonie de culori tari , agresive , jenante pentru priviri delicate , inseamna de multe ori matasurile cele mai fine si mai scumpe , dupa rangul fiecareia.Broderii , fire aurite sau argintii , lame-uri , paiete , sclipiciuri , rosu Tizian sau isteric , rosu agresiv , sunt purtate fara inlocuitori.Nu au alternativa , chiar daca multora ne par prostul gust la el acasa.Exista si un kitch simpatic , cum ar fi de exemplu piticii de gradina. Si sunt sigura ca si la prostul gust acasa este cald si bine , ca intr-o lenjerie moale , primitoare , confortabila cand vii de afara , complet inghetat intr-o seara geroasa.
Altfel cum s-ar explica urmatoarea situatie: doua magazine de cartier invecinate , pe aceeasi parte a strazii , care vand produse similare in conditii identice , niciuna avantajata ori dezavantajata prin ceva in raport cu cealalta ...intr-unul e plin de lume intotdeauna , e coada in timp ce dincolo bate vantul si nu intra mai nimeni decat daca primul e inchis pentru inventar sau varuit.
Asadar ne lansam intr-o afacere spectaculoasa( va rugam sa nu furati ideea...ca intr-un magazin unde scria in engleza "nu atingeti" si alaturi traducerea..."va rugam sa nu furati!") intr-un spatiu de la intrarea in Winmarkt Dunarea: vestimentatie pentru tiganci.
Pentru ca tinerele pirande primesc drept zestre , printre multe altele , sute de fuste si de bluze.
Pentru ca maritatele pirande se inmultesc in progresie aritmetica si vesnic vor fi necesare stocuri intangibile de marfuri.
Fiindca e nevoie de cantitati impresionante de materiale pentru a confectiona traditionalele fuste si oricui ii convine sa vanda kilometri de panzeturi , de la materiale banale pana la cele mai fine.
Pentru ca nu e deloc ieftina o fusta pentru femeile acestei etnii , lunga pana in pamant si foarte bogata in largime , sa acopere complet jumatatea inferioara a corpului (considerata impudica) si in special genunchii ca zona cea mai indecenta care exista.
Cunoscutele si dispretuitele fuste inflorate ale tigancilor , curcubee umblatoare , simfonie de culori tari , agresive , jenante pentru priviri delicate , inseamna de multe ori matasurile cele mai fine si mai scumpe , dupa rangul fiecareia.Broderii , fire aurite sau argintii , lame-uri , paiete , sclipiciuri , rosu Tizian sau isteric , rosu agresiv , sunt purtate fara inlocuitori.Nu au alternativa , chiar daca multora ne par prostul gust la el acasa.Exista si un kitch simpatic , cum ar fi de exemplu piticii de gradina. Si sunt sigura ca si la prostul gust acasa este cald si bine , ca intr-o lenjerie moale , primitoare , confortabila cand vii de afara , complet inghetat intr-o seara geroasa.
miercuri, 21 octombrie 2009
magazinul meu de vise
Cei mai acri si mai nesuferiti oameni din vechiul sistem erau functionarii publici si vanzatoarele .Intr-o caricatura (trista , asa cum sunt toate lucrurile aparent vesele) , cea (sau cel) din spatele ghiseului , ii prinde sub geamul coborat fix la ora pauzei de masa , capul omului care dorea sau intreba ceva. Asa era pe atunci :cel din fata ghiseului ori a raftului cu marfa , nu valora nimic , nu exista nicio minima consideratie fata de el.
Vanzatoare semianalfabete instituisera teroarea comertului socialist, cand totul se procura prin relatii , cand ele erau cele mai influente verigi din sistem , cand cumparatorul umil era tratat cu un dispret imens. Vai de cel care indraznea sa ceara sa i se arate un produs sau mai multe si sa nu cumpere.Era apostrofat , jignit , oricum ele nu erau niciodata binedispuse.Atitudinea tzoapelor care controlau tot ce era mai important in acea perioada , era de gardiene SS.Imi amintesc doar de o doamna , o tovarasa , care vindea intr-un magazin de cosmetice si era tot timpul amabila.Pentru mine era un prilej de maxima uimire si admiratie.Nu-mi venea sa cred ca era blanda , rabdatoare si nu repezea pe nimeni. De aceea cumparam de la ea si fara sa am nevoie de acele nimicuri.
Acum nu mai e deloc asa , chiar s-a trecut in cealalta extrema. Vanzatoare care te sufoca , te agreseaza cu amabilitati false , doar sa te convinga sa cumperi.
Si magazinele arata altfel: nu mai sunt simple depozite de marfuri , arata personalizat in functie de profilul marfurilor expuse.
Ma opresc in fiecare zi in fata unei vitrine cu mobilier si decoratiuni interioare. Seamana cu o casa in care coabiteaza armonios toate incaperile (bucatarie , living , dormitoare) , doar ca nu sunt compartimentate prin pereti.Am vazut un film in care o tanara insarcinata este parasita de iubitul ei intr-un hipermarket si cum n-avea unde sa se duca , se ascunde in fiecare seara in magazin la ora inchiderii si ramane acolo peste noapte, timp de cateva luni.Acolo se spala in chiuveta , apoi isi pregatea patul din saltele si saci de dormit luate din raft.Folosea un ceas desteptator sa se trezeasca dimineata devreme cand punea toate acele lucruri la locul lor , fara sa se observe ceva.Bineinteles ca tot acolo a si nascut.
Cred ca fiecare ar trebui sa faca intr-o zi ceva care l-ar mira chiar pe el(sau ea).
M-as ascunde si eu macar pentru o noapte in magazinul meu preferat care se confunda cu decorul unei piese de teatru cu actiunea intr-o casa primitoare si luminoasa .Bucataria e completa si iti poti pregati cafeaua , daca ai minime calitati de pantomima , fiindca exista cesti , ibric si cupe goale de portelan pe care doar scrie "zahar" si "cafea" , dar cu putina imaginatie poti vedea cafeaua aburind.Exista draperii , perdele , tablouri , fete de masa aranjate intr-o dezordine studiata , fructe stilizate intr-un cos in bucatarie , cuverturi pe paturi , vaze cu flori de camp si multe alte obiecte care compun sufletul unei case.
Acolo covoarele se astern pe jos abia la ora inchiderii (diferit de ce stim noi ca aranjam casa pentru musafiri) , abia cand e sigur ca nu mai intra nimeni ( insa cu scopul nemarturisit ca cel ce are curajul unui rol de figuratie nocturna si absurda intr-un decor de teatru de provincie deschis intreaga noapte- fiindca draperiile nu se coboara niciodata- sa se simta mai confortabil decat la el acasa)
Vanzatoare semianalfabete instituisera teroarea comertului socialist, cand totul se procura prin relatii , cand ele erau cele mai influente verigi din sistem , cand cumparatorul umil era tratat cu un dispret imens. Vai de cel care indraznea sa ceara sa i se arate un produs sau mai multe si sa nu cumpere.Era apostrofat , jignit , oricum ele nu erau niciodata binedispuse.Atitudinea tzoapelor care controlau tot ce era mai important in acea perioada , era de gardiene SS.Imi amintesc doar de o doamna , o tovarasa , care vindea intr-un magazin de cosmetice si era tot timpul amabila.Pentru mine era un prilej de maxima uimire si admiratie.Nu-mi venea sa cred ca era blanda , rabdatoare si nu repezea pe nimeni. De aceea cumparam de la ea si fara sa am nevoie de acele nimicuri.
Acum nu mai e deloc asa , chiar s-a trecut in cealalta extrema. Vanzatoare care te sufoca , te agreseaza cu amabilitati false , doar sa te convinga sa cumperi.
Si magazinele arata altfel: nu mai sunt simple depozite de marfuri , arata personalizat in functie de profilul marfurilor expuse.
Ma opresc in fiecare zi in fata unei vitrine cu mobilier si decoratiuni interioare. Seamana cu o casa in care coabiteaza armonios toate incaperile (bucatarie , living , dormitoare) , doar ca nu sunt compartimentate prin pereti.Am vazut un film in care o tanara insarcinata este parasita de iubitul ei intr-un hipermarket si cum n-avea unde sa se duca , se ascunde in fiecare seara in magazin la ora inchiderii si ramane acolo peste noapte, timp de cateva luni.Acolo se spala in chiuveta , apoi isi pregatea patul din saltele si saci de dormit luate din raft.Folosea un ceas desteptator sa se trezeasca dimineata devreme cand punea toate acele lucruri la locul lor , fara sa se observe ceva.Bineinteles ca tot acolo a si nascut.
Cred ca fiecare ar trebui sa faca intr-o zi ceva care l-ar mira chiar pe el(sau ea).
M-as ascunde si eu macar pentru o noapte in magazinul meu preferat care se confunda cu decorul unei piese de teatru cu actiunea intr-o casa primitoare si luminoasa .Bucataria e completa si iti poti pregati cafeaua , daca ai minime calitati de pantomima , fiindca exista cesti , ibric si cupe goale de portelan pe care doar scrie "zahar" si "cafea" , dar cu putina imaginatie poti vedea cafeaua aburind.Exista draperii , perdele , tablouri , fete de masa aranjate intr-o dezordine studiata , fructe stilizate intr-un cos in bucatarie , cuverturi pe paturi , vaze cu flori de camp si multe alte obiecte care compun sufletul unei case.
Acolo covoarele se astern pe jos abia la ora inchiderii (diferit de ce stim noi ca aranjam casa pentru musafiri) , abia cand e sigur ca nu mai intra nimeni ( insa cu scopul nemarturisit ca cel ce are curajul unui rol de figuratie nocturna si absurda intr-un decor de teatru de provincie deschis intreaga noapte- fiindca draperiile nu se coboara niciodata- sa se simta mai confortabil decat la el acasa)
miercuri, 14 octombrie 2009
crocodilii plang in mare secret
Deoarece crocodilii nu pot fi convinsi prea usor sa planga la telenovele ori la filme indiene , pentru ca pretioasele lor lacrimi sunt foarte greu de adunat in recipiente speciale(mai greu decat se recolteaza veninul de vipera) , s-a gasit un surogat pentru asta: lacrimile artificiale, care ar trebui sa se vanda pe piata neagra si nu in farmacii.
Sunt inestimabile si poti apela cu incredere la ele cand vrei sa sensibilizezi in folosul tau o inima impietrita.Poti obtine astfel avantaje personale materiale, compasiune , intelegere , mila si alte sentimente omenesti.
Am vazut pe cineva care se straduia sa planga si nu prea-i iesea , vroia sa-i convinga pe cei din jur ca e bolnava si apropiatii sa cotizeze si ei cu ceva.50 de ml de lacrimi proaspete cumparate cu un ceas inainte ar fi rezolvat totul.
Altii incearca sa planga la capul unui mort pe care nu l-au apreciat deloc cum se cuvine in timpul vietii acestuia.Flaconul cu lacrimi e indispensabil , asa cum cocoanele de demult purtau cu ele asa numitele saruri pentru lesin.
Lacrimile artificiale pot rezolva multe situatii in care poate n-ai deloc aplecare spre teatru si risti sa fii doar un actor cabotin.
Am privit-o cu nesfarsita mila pe vaduva tanara a unui magnat septuagenar careia nu-i iesea deloc rolul de indurerata sotie supravietuitoare.N-a avut la indemana lacrimile artificiale , doar posetua din piele de crocodil. Si nici inspiratie suficienta sa fi scris pe coroana din cele mai scumpe orhidee asezata la capataiul defunctului sot:
ieri ai murit si nici azi nu te-am uitat
ori si mai simplu (pentru ca frumusetea si eleganta stau in simplitate):
Imi pare rau ca...nu pot sa regret!
Sunt inestimabile si poti apela cu incredere la ele cand vrei sa sensibilizezi in folosul tau o inima impietrita.Poti obtine astfel avantaje personale materiale, compasiune , intelegere , mila si alte sentimente omenesti.
Am vazut pe cineva care se straduia sa planga si nu prea-i iesea , vroia sa-i convinga pe cei din jur ca e bolnava si apropiatii sa cotizeze si ei cu ceva.50 de ml de lacrimi proaspete cumparate cu un ceas inainte ar fi rezolvat totul.
Altii incearca sa planga la capul unui mort pe care nu l-au apreciat deloc cum se cuvine in timpul vietii acestuia.Flaconul cu lacrimi e indispensabil , asa cum cocoanele de demult purtau cu ele asa numitele saruri pentru lesin.
Lacrimile artificiale pot rezolva multe situatii in care poate n-ai deloc aplecare spre teatru si risti sa fii doar un actor cabotin.
Am privit-o cu nesfarsita mila pe vaduva tanara a unui magnat septuagenar careia nu-i iesea deloc rolul de indurerata sotie supravietuitoare.N-a avut la indemana lacrimile artificiale , doar posetua din piele de crocodil. Si nici inspiratie suficienta sa fi scris pe coroana din cele mai scumpe orhidee asezata la capataiul defunctului sot:
ieri ai murit si nici azi nu te-am uitat
ori si mai simplu (pentru ca frumusetea si eleganta stau in simplitate):
Imi pare rau ca...nu pot sa regret!
duminică, 11 octombrie 2009
draga Pluto(sau Pluton)
Stiu de marea nedreptate care ti s-a facut , n-am ramas deloc indiferenta.Stiu ca ai suferit , ai fost umilit , ca rechizitoriul a fost nedrept , pentru ca nimeni nu poate dovedi cu documente credibile ca n-ai fost niciodata o planeta , ci doar un biet asteroid.
Nerecunostinta lor e totala: au uitat cum le-ai infrumusetat noptile senine de vara cand te urmareau din vacante fericite.Le-ai facut mult mai interesante atlasele si orele de geografie de-a lungul a generatii intregi. In prezent esti considerat un cetatean de mana a treia al sistemului solar , pentru ca niste judecatori obtuzi au la indemana doar niste legi inca destul de incerte din fizica si nu minti luminate ori inimi generoase. Te iau acum drept un biet boieras scapatat , mare industrias candva.Ai devenit un fel de Mociornita in exil.
Sunt sigura ca intr-o zi vei fi pe deplin reabilitat , insa din pacate multi dintre contemporani nu vor mai fi prezenti."Vom fi iarasi ce am fost si mai mult decat atat", asa cum spunea un ilustru personaj din istoria noastra zbuciumata.
Sa nu fii trist ca vei fi confundat de-acum incolo cu Pluto , un personaj al lui Oscar Wilde, desi tu porti oficial numele de Pluton , dar asa te-am alintat noi.Pluto este un caine simpatic al proprietarului Walt Disney , are ureche muzicala (desigur, cainele) si e vesnic indragostit, asa ca n-ar trebui sa te supere prea mult confuzia.A primit chiar un premiu Oscar in 1933 , la trei ani dupa ce tu ai fost descoperit ca a noua planeta a sistemului solar.
O adunare de oameni numita pretentios Uniunea Astronomica Internationala , niste insi care stateau drept si au judecat stramb , au hotarat sa te decada din drepturi (ca pe un parinte sau ca pe un mostenitor legal), sa-ti ia gradele de pe umar ca unui militar dezertor si astfel ai devenit planeta pitica. Te-au acuzat ca pe o servitoare hoata si lenesa ca nu ai curat spatiul cosmic din vecinatatea orbitei tale.Ei nu stiu decat la modul prezumptiv cat e de cand existi sau despre imprejurarile nasterii tale.Nu stiu si nici nu vor sti vreodata.
A urmat inca o retrogradare in ceea ce te priveste: nu mai esti nici esti planeta pitica , esti doar un biet asteroid.
Ma gandeam ca totusi poti face ceva: macar dovedeste-le ca esti asteroid.
Vino intr-o noapte cu luna plina cand nimeni nu asteapta musafiri si cand eu voi pleca impreuna cu cele cateva fiinte dragi si cu un bagaj sumar ... oare unde sa ma duc?? pentru un ceas sau doua prin vecini , pe o planeta apropiata.
Intra cu aplomb in atmosfera pamantului , fara sa bati pe la usi , ca un adevarat asteroid ce esti.
Intra cu toate energiile tale pastrate in stare latenta de incalculabile milenii.
Noi ne revedem mai tarziu.
sigur ca e o gluma , cum as fi de acord sa dispara iarba , fluturii , pasarile si toate vietuitoarele terestre si marine??
Nerecunostinta lor e totala: au uitat cum le-ai infrumusetat noptile senine de vara cand te urmareau din vacante fericite.Le-ai facut mult mai interesante atlasele si orele de geografie de-a lungul a generatii intregi. In prezent esti considerat un cetatean de mana a treia al sistemului solar , pentru ca niste judecatori obtuzi au la indemana doar niste legi inca destul de incerte din fizica si nu minti luminate ori inimi generoase. Te iau acum drept un biet boieras scapatat , mare industrias candva.Ai devenit un fel de Mociornita in exil.
Sunt sigura ca intr-o zi vei fi pe deplin reabilitat , insa din pacate multi dintre contemporani nu vor mai fi prezenti."Vom fi iarasi ce am fost si mai mult decat atat", asa cum spunea un ilustru personaj din istoria noastra zbuciumata.
Sa nu fii trist ca vei fi confundat de-acum incolo cu Pluto , un personaj al lui Oscar Wilde, desi tu porti oficial numele de Pluton , dar asa te-am alintat noi.Pluto este un caine simpatic al proprietarului Walt Disney , are ureche muzicala (desigur, cainele) si e vesnic indragostit, asa ca n-ar trebui sa te supere prea mult confuzia.A primit chiar un premiu Oscar in 1933 , la trei ani dupa ce tu ai fost descoperit ca a noua planeta a sistemului solar.
O adunare de oameni numita pretentios Uniunea Astronomica Internationala , niste insi care stateau drept si au judecat stramb , au hotarat sa te decada din drepturi (ca pe un parinte sau ca pe un mostenitor legal), sa-ti ia gradele de pe umar ca unui militar dezertor si astfel ai devenit planeta pitica. Te-au acuzat ca pe o servitoare hoata si lenesa ca nu ai curat spatiul cosmic din vecinatatea orbitei tale.Ei nu stiu decat la modul prezumptiv cat e de cand existi sau despre imprejurarile nasterii tale.Nu stiu si nici nu vor sti vreodata.
A urmat inca o retrogradare in ceea ce te priveste: nu mai esti nici esti planeta pitica , esti doar un biet asteroid.
Ma gandeam ca totusi poti face ceva: macar dovedeste-le ca esti asteroid.
Vino intr-o noapte cu luna plina cand nimeni nu asteapta musafiri si cand eu voi pleca impreuna cu cele cateva fiinte dragi si cu un bagaj sumar ... oare unde sa ma duc?? pentru un ceas sau doua prin vecini , pe o planeta apropiata.
Intra cu aplomb in atmosfera pamantului , fara sa bati pe la usi , ca un adevarat asteroid ce esti.
Intra cu toate energiile tale pastrate in stare latenta de incalculabile milenii.
Noi ne revedem mai tarziu.
sigur ca e o gluma , cum as fi de acord sa dispara iarba , fluturii , pasarile si toate vietuitoarele terestre si marine??
sâmbătă, 10 octombrie 2009
Isadora Duncan
Stiu pe cineva care locuieste intr-un bloc fara subsol si toate conductele si tevile respectivei cladiri se afla in casa celor de la parter.Tevile de toate calibrele , hatisul de robineti , de componente sanitare , apa care curge intr-una , au adus-o in pragul nebuniei si nu numai , a impins-o inauntru unei lumi mai incetosate decat nebuloasa din Andromeda pe locatara unuia dintre aceste partamente.Toata lumea o stie ca femeia care a innebunit din cauza tevilor...si nu dintr-o iubire neimpartasita ori din alta drama personala.
In prezent toate blocurile sunt ciuruite , fisurate , puse la zid de nenumarate firme obscure ce-si insira cablurile , te obliga sa devii abonatul lor , sa renunti la alte angajamente , sa cotizezi la ei cu promisiunea mincinoasa ca va fi mult mai profitabil.Batranele blocuri sunt supuse la tiruri de gloante , sunt asezate in fata plutoanelor de executie ce trag in ele fara mila, oricum nu se va mai sti pana la urma care le-a cauzat sfarsitul.Blocurile comuniste sunt condamnate la moarte prin impuscare , prin gaurire cu picamere monstruoase si nimeni nu tine seama de subrezimea lor.
Nici faiantele n-au ce cauta pentru ca ingreuneaza cladirile inutil , ele nefiind proiectate sa suporte atata greutate.
Retelele monstruoase de cabluri formate din jungla de fire, cabluri si sarme de tot felul , vor sufoca pana la urma blocurile asa cum un nou nascut moare prin asfixie mecanica din cauza propriului cordon ombilical.
Stiu cum va sfarsi blocul in care locuiesc: intr-o zi cand voi fi neaparat acasa , el va deveni albastru vinetiu si va muri strangulat ca Isadora Duncan de propria esarfa.
In prezent toate blocurile sunt ciuruite , fisurate , puse la zid de nenumarate firme obscure ce-si insira cablurile , te obliga sa devii abonatul lor , sa renunti la alte angajamente , sa cotizezi la ei cu promisiunea mincinoasa ca va fi mult mai profitabil.Batranele blocuri sunt supuse la tiruri de gloante , sunt asezate in fata plutoanelor de executie ce trag in ele fara mila, oricum nu se va mai sti pana la urma care le-a cauzat sfarsitul.Blocurile comuniste sunt condamnate la moarte prin impuscare , prin gaurire cu picamere monstruoase si nimeni nu tine seama de subrezimea lor.
Nici faiantele n-au ce cauta pentru ca ingreuneaza cladirile inutil , ele nefiind proiectate sa suporte atata greutate.
Retelele monstruoase de cabluri formate din jungla de fire, cabluri si sarme de tot felul , vor sufoca pana la urma blocurile asa cum un nou nascut moare prin asfixie mecanica din cauza propriului cordon ombilical.
Stiu cum va sfarsi blocul in care locuiesc: intr-o zi cand voi fi neaparat acasa , el va deveni albastru vinetiu si va muri strangulat ca Isadora Duncan de propria esarfa.
"senzational" cu d-na M.
Dna M., contestata si controversata proprietara de gradinita , e in razboi civil cu toata lumea.Voi prezenta o alta situatie care ii face dansei viata amara , expusa chiar cu vorbele sale:
"Dle director Gabriel P.
Ma numesc M.V. din Braila , pensionara am 72 de ani vin cu urmatoarea reclamatie: nu stiu de unde ati avut adresa mea de ami trimite plicul cu postere cu animale , am fost de acord o singura data , am cumparat am platit fara sa mai comand alt colet , ati trimis inca 2 colete le-am returnat imediat deoarece nu am ce face cu ele noi suntem pensionari vai de capul nostru cum traim.Ati continuat sami trimiteti plicuri mereu cu penalitati cu amenintari .
Dece d-le director dvs. nu aveti mama ?
pentru ce sa platesc ?continuati sa pacaliti lumea.Trebuia sa aduc televiziunea sa vada lumea ce firma de santaj aveti.Nu am posibilitatea sa va dau firma in judecata si chiar pe dvs. care vreti sa obtineti venituri nemuncite.
Sa va luati tamaie si lumanari de acesti bani
Ne-ati luat painea dela gura suntem amandoi eu si sotul meu bolnavi sotul meu e operat de prostata eu am 6 operatii sper sami trimiteti banii inapoi. sa nu mai pacaliti lumea.
Am ramas fara bani de paine.
RUSINE
d-lui director Masterpublish..."
Mi-am amintit de prefata lui Creanga la una dintre cartile sale didactice.Incepea astfel: Iubite cititor! multe prostii ai fi citit de cand esti ! citeste-o si pe aceasta..."
Celui care a citit inlacrimat randurile de mai sus , ii spun sa nu mai planga si sa renunte chiar la intentia de a contribui cu o suma pentru cateva zile de paine la adresa doamnei susmentionate.
Chiar are bani de paine si de multe altele pe care n-o sa le enumar.(de unde sunt banii??...raspunsul intr-un alt episod , fiindca poate fi o idee excelenta pentru multi)
A primit "posterele" cu animale pe care singura le-a comandat dintr-o revista cu programul tv.
Daca stie cineva un avocat bun , poate i-l recomanda , sigur va mai avea nevoie.
"Dle director Gabriel P.
Ma numesc M.V. din Braila , pensionara am 72 de ani vin cu urmatoarea reclamatie: nu stiu de unde ati avut adresa mea de ami trimite plicul cu postere cu animale , am fost de acord o singura data , am cumparat am platit fara sa mai comand alt colet , ati trimis inca 2 colete le-am returnat imediat deoarece nu am ce face cu ele noi suntem pensionari vai de capul nostru cum traim.Ati continuat sami trimiteti plicuri mereu cu penalitati cu amenintari .
Dece d-le director dvs. nu aveti mama ?
pentru ce sa platesc ?continuati sa pacaliti lumea.Trebuia sa aduc televiziunea sa vada lumea ce firma de santaj aveti.Nu am posibilitatea sa va dau firma in judecata si chiar pe dvs. care vreti sa obtineti venituri nemuncite.
Sa va luati tamaie si lumanari de acesti bani
Ne-ati luat painea dela gura suntem amandoi eu si sotul meu bolnavi sotul meu e operat de prostata eu am 6 operatii sper sami trimiteti banii inapoi. sa nu mai pacaliti lumea.
Am ramas fara bani de paine.
RUSINE
d-lui director Masterpublish..."
Mi-am amintit de prefata lui Creanga la una dintre cartile sale didactice.Incepea astfel: Iubite cititor! multe prostii ai fi citit de cand esti ! citeste-o si pe aceasta..."
Celui care a citit inlacrimat randurile de mai sus , ii spun sa nu mai planga si sa renunte chiar la intentia de a contribui cu o suma pentru cateva zile de paine la adresa doamnei susmentionate.
Chiar are bani de paine si de multe altele pe care n-o sa le enumar.(de unde sunt banii??...raspunsul intr-un alt episod , fiindca poate fi o idee excelenta pentru multi)
A primit "posterele" cu animale pe care singura le-a comandat dintr-o revista cu programul tv.
Daca stie cineva un avocat bun , poate i-l recomanda , sigur va mai avea nevoie.
vineri, 9 octombrie 2009
trei la pret de patru
Lui Itic ii moare celebrul prieten Strul si vrea sa publice un anunt in ziar despre acest eveniment.Ca sa nu-l coste prea mult , scrie doar atat: Strul mort. I se spune ca mai poate adauga cateva cuvinte in acelasi pret si el reface textul: Strul mort. vand trabant.
Ma gandesc in legatura cu ce pot apela si eu la mica...duplicitate (adica publicitate).?
Ce sa vand ori ce sa cumpar? Fiecare doreste sa vanda scump si sa cumpere ieftin.Dar de cele mai multe ori nu iese asa , si achizitia e de 3 la pret de 4.
As vinde fara pareri de rau toate amintirile dureroase de care am incercat de multe ori sa fug , dar n-am avut pe unde.
As ceda bucuroasa toate locurile neprietenoase in care as fi dorit sa nu ma fi aflat niciodata.
As vinde foarte ieftin, ori as schimba cu altele mai bune , identitatile celor pe care n-ar fi trebuit sa-i cunosc vreodata.O data cu ele as oferi ca bonus un bagaj voluminos de iluzii (sau de deziluzii), de asteptari si dezamagiri, ori de actiuni dinainte pierdute.
Cu putinii bani pe care-i am , as cumpara prietenia dezinteresata a unui singur om macar , pentru ca sunt convinsa ca el exista undeva , chiar daca eu n-am avut sansa sa-l descoper pana acum.
Si acum postez un anunt pe bune , pentru ca se practica pe aici:
vreau sa cumpar (cum altfel decat foarte convenabil!) un instant sau un boiler electric , sa-mi incalzesc apa pentru cafea si pentru ceaiul de ylang-ylang , la pachet cu un pui de Yorkshire terrier (femela).
Ma gandesc in legatura cu ce pot apela si eu la mica...duplicitate (adica publicitate).?
Ce sa vand ori ce sa cumpar? Fiecare doreste sa vanda scump si sa cumpere ieftin.Dar de cele mai multe ori nu iese asa , si achizitia e de 3 la pret de 4.
As vinde fara pareri de rau toate amintirile dureroase de care am incercat de multe ori sa fug , dar n-am avut pe unde.
As ceda bucuroasa toate locurile neprietenoase in care as fi dorit sa nu ma fi aflat niciodata.
As vinde foarte ieftin, ori as schimba cu altele mai bune , identitatile celor pe care n-ar fi trebuit sa-i cunosc vreodata.O data cu ele as oferi ca bonus un bagaj voluminos de iluzii (sau de deziluzii), de asteptari si dezamagiri, ori de actiuni dinainte pierdute.
Cu putinii bani pe care-i am , as cumpara prietenia dezinteresata a unui singur om macar , pentru ca sunt convinsa ca el exista undeva , chiar daca eu n-am avut sansa sa-l descoper pana acum.
Si acum postez un anunt pe bune , pentru ca se practica pe aici:
vreau sa cumpar (cum altfel decat foarte convenabil!) un instant sau un boiler electric , sa-mi incalzesc apa pentru cafea si pentru ceaiul de ylang-ylang , la pachet cu un pui de Yorkshire terrier (femela).
joi, 8 octombrie 2009
alba-neagra in fata academiei
Daca dai o simpla cautare pe internet , esti trimis catre link-uri alternative , catre adrese necunoscute, deschizi ferestre nenumarate , inchizi usi fara sa le poti tranti prea tare , este o aventura interminabila intr-un labirint monstruos.
Aceasta imi aminteste de cartile imprumutate in copilarie din biblioteci si de o moda a cititorilor acelor vremuri. Gaseai scris pe una din primele pagini:" du-te la pag 25" , acolo vedeai "du-te la pag.60" , apoi "deschide la pag.95" , desigur ca deschideai si acolo citeai "intoarce-te la 43" unde gaseai , in sfarsit: "esti un prost!"
Sigur ca astfel de "glumite" sunt mult prea rasuflate , sunt anacronice pentru zilele noastre si pentru copiii actuali .
Internetul este cea mai intinsa metropola din lume unde gasesti absolut orice , ca intr-un hipermarket sau in (fratele lui si mai mare) megamarket : biblioteci , teatre, cinema , expozitii , academii , oameni instruiti , dar in aceeasi masura si bordeluri , pornografie, psihopati , agramati si oceane de abjectie. E optiunea fiecaruia unde vrea sa-si petreaca timpul liber.
Aceasta imi aminteste de cartile imprumutate in copilarie din biblioteci si de o moda a cititorilor acelor vremuri. Gaseai scris pe una din primele pagini:" du-te la pag 25" , acolo vedeai "du-te la pag.60" , apoi "deschide la pag.95" , desigur ca deschideai si acolo citeai "intoarce-te la 43" unde gaseai , in sfarsit: "esti un prost!"
Sigur ca astfel de "glumite" sunt mult prea rasuflate , sunt anacronice pentru zilele noastre si pentru copiii actuali .
Internetul este cea mai intinsa metropola din lume unde gasesti absolut orice , ca intr-un hipermarket sau in (fratele lui si mai mare) megamarket : biblioteci , teatre, cinema , expozitii , academii , oameni instruiti , dar in aceeasi masura si bordeluri , pornografie, psihopati , agramati si oceane de abjectie. E optiunea fiecaruia unde vrea sa-si petreaca timpul liber.
miercuri, 7 octombrie 2009
toata viata la grupa pregatitoare
Avem mari necazuri: gradinita lui Cleo e in pericol sa fie retrocedata.Pisica Cleopatra (cacofonia nu poate fi evitata!) are 8 ani si de cand se stie merge la gradinita in zilele cu soare numai.Acest loc e la doi pasi de casa , insa ea n-a invatat sa se intoarca singura.Nici poeziile nu prea le-a retinut , erau lungi si grele si n-a reusit sa memoreze nici macar o strofa.Gradinita are material didactic si toata dotarea necesara unui asemenea spatiu: fluturi, albine , melci , pisici, caini pe dinafara, iarba , cateva flori , un visin pitic neproductiv, vita de vie si un plop taiat cu trunchiul ramas ca o rana.
Proprietara gradinitei (pentru ca e privata) , dnaM., e acuzata ca foloseste abuziv acest spatiu care ar fi al domeniului public.
A primit notificari si somatii de la autoritati sa elibereze gradinita intr-un interval scurt de timp (dupa nenumarate reclamatii ale unor vecini binevoitori) si cum n-a gasit intelegere nici la primar , nici la prefect , nici la politistul de proximitate , intr-un moment de furie , disperare si maxima inspiratie , i-a scris presedintelui tarii.Redau textul respectiv cu ortografia aferenta:
"domnule presedinte Basescu
Subsemnatii M.N., M.V. din Braila..str..., pensionari locuim la parter avem balconul in spatele blocului , am cumparat in anul 2001 luna mai este un cartier cam rau famat adica este si lume buna si mai putin buna , nu avem dea face cu nimeni suntem oameni linistiti avem pe parte dreapta a scarii noastre 2 locatari care nu ne lasa sa traim linistiti , nu mai rezistam suntem bolnavi sa pus cu raul pe noi sa stricam gardul din sarma , tot cartierul are garduri din sarma dar noi suntem oameni gospodari ne place curatenia sunt invidiosi pe noi ne-au facut sute de reclamatii la primarie am fost in audienta la dl primar dar nu s-a rezolvat nimic.
Acesti indivizi care nu ne lasa in pace s-a mutat de 3 luni de zile nu vrea sa vada ca la noi e curatenie , ne face cum ii vine la gura nu stau pe nivelul nostru .
Nu mai putem rezista suntem bolnavi de inima , cardiopatie ischemica , aritmie extrasistolica , bronsita cronica si la batranete nu avem liniste din suflet ajutati-ne domnul primar sa ne elibereze o hartie in care avem dreptul la acest gard din sarma , tot cartierul are acum am pus gard viu sa nu suparam pe nimeni .Am primit alt plic de la primarie deoarece acesti mahalagii care nu au ce face fac toata ziua reclamatii.Au venit , au filmat au vazut ca toti de la toate blocurile au garduri din sarma pentru ca acesti nemernici nu au altceva de facut.
Din toata inima va rugam domnule presedinte Basescu salvati-ne , avem dreptul la viata cat mai avem de trait nu avem liniste innebunim pana pe data de 15 ne-a dat termen sa stricam gardul noi stam la parter ne e frica , din tot sufletul va rog sa interveniti la dl primar din Braila.Stam in spatele blocului nu in fata.In fata sunt niste panarame de garduri si nu le mai zice nimeni nimic.
Cu toata stima domnule presedinte Basescu stiu ca aveti atatea probleme .Bunul dumnezeu sa va dea putere de munca si sanatate si familiei dvs.
Va rog sa ne scuzati , nu mai judecam.
d-lui presedinte Basescu al Rominiei.doamne ajuta.
acest plic este pus direct din Bucuresti am dat cuiva care a plecat la Bucuresti."
Asta e tot.Va rog sa semnati o petitie pentru salvarea gradinitei lui Cleo.Altfel ramane analfabeta si ea n-are nicio vina.
Proprietara gradinitei (pentru ca e privata) , dnaM., e acuzata ca foloseste abuziv acest spatiu care ar fi al domeniului public.
A primit notificari si somatii de la autoritati sa elibereze gradinita intr-un interval scurt de timp (dupa nenumarate reclamatii ale unor vecini binevoitori) si cum n-a gasit intelegere nici la primar , nici la prefect , nici la politistul de proximitate , intr-un moment de furie , disperare si maxima inspiratie , i-a scris presedintelui tarii.Redau textul respectiv cu ortografia aferenta:
"domnule presedinte Basescu
Subsemnatii M.N., M.V. din Braila..str..., pensionari locuim la parter avem balconul in spatele blocului , am cumparat in anul 2001 luna mai este un cartier cam rau famat adica este si lume buna si mai putin buna , nu avem dea face cu nimeni suntem oameni linistiti avem pe parte dreapta a scarii noastre 2 locatari care nu ne lasa sa traim linistiti , nu mai rezistam suntem bolnavi sa pus cu raul pe noi sa stricam gardul din sarma , tot cartierul are garduri din sarma dar noi suntem oameni gospodari ne place curatenia sunt invidiosi pe noi ne-au facut sute de reclamatii la primarie am fost in audienta la dl primar dar nu s-a rezolvat nimic.
Acesti indivizi care nu ne lasa in pace s-a mutat de 3 luni de zile nu vrea sa vada ca la noi e curatenie , ne face cum ii vine la gura nu stau pe nivelul nostru .
Nu mai putem rezista suntem bolnavi de inima , cardiopatie ischemica , aritmie extrasistolica , bronsita cronica si la batranete nu avem liniste din suflet ajutati-ne domnul primar sa ne elibereze o hartie in care avem dreptul la acest gard din sarma , tot cartierul are acum am pus gard viu sa nu suparam pe nimeni .Am primit alt plic de la primarie deoarece acesti mahalagii care nu au ce face fac toata ziua reclamatii.Au venit , au filmat au vazut ca toti de la toate blocurile au garduri din sarma pentru ca acesti nemernici nu au altceva de facut.
Din toata inima va rugam domnule presedinte Basescu salvati-ne , avem dreptul la viata cat mai avem de trait nu avem liniste innebunim pana pe data de 15 ne-a dat termen sa stricam gardul noi stam la parter ne e frica , din tot sufletul va rog sa interveniti la dl primar din Braila.Stam in spatele blocului nu in fata.In fata sunt niste panarame de garduri si nu le mai zice nimeni nimic.
Cu toata stima domnule presedinte Basescu stiu ca aveti atatea probleme .Bunul dumnezeu sa va dea putere de munca si sanatate si familiei dvs.
Va rog sa ne scuzati , nu mai judecam.
d-lui presedinte Basescu al Rominiei.doamne ajuta.
acest plic este pus direct din Bucuresti am dat cuiva care a plecat la Bucuresti."
Asta e tot.Va rog sa semnati o petitie pentru salvarea gradinitei lui Cleo.Altfel ramane analfabeta si ea n-are nicio vina.
duminică, 4 octombrie 2009
Relu in editie revazuta si adaugita
...sau "bucataria lui Relu", ori mai exact "sertarul lui Relu".
Relu nu are valori in sensul consacrat, clasic al cuvantului.De aceea el poate pleca linistit de-acasa, fiindca oricat s-ar stradui un hot , tot n-ar avea ce sa-i fure.Pana si cel mai expert spargator de case ar suferi o umilinta zdrobitoare daca s-ar afla , nepoftit , in casa lui.N-ar fi nevoie sa-si puna in practica tehnicile sofisticate de deschidere a oricarei usi , le gaseste pe toate descuiate.
Totusi , Relu nu e atat de sarac pe cat se poate crede: el are un sertar cu mirodenii si condimente.Tot Levantul , Persia ,orientul apropiat ori indepartat si modestele arome comuniste sunt adapostite acolo.Plicuri , pungi si ierburi uscate zac intr-o devalmasie de mirosuri ca intr-un bazar de condimente din vechiul Constantinopol: cuisoare, scortisoara, nucsoara, cimbru, menta, ghimbir, vanilie, oregano (pe care il confund cu origami), piper alb si negru, , dafin, busuioc, rosmarin(bun pentru memorie , dupa cum Ofelia ii spunea lui Hamlet in urma cu 400 de ani: uite rosmarin , ca sa-ti aduci aminte), chimen, chimion, susan ,sofran, mastica (nu stiu unde gaseste aceste lucruri rare) si multe alte mixturi realizate de el in ambalaje fara etichete.
Cei care si-au propus sa desfiinteze magazinele de "vise" , ar trebui sa inceapa cu sertarul lui Relu, de unde pleci ametit, anesteziat , narcotizat , numai daca inspiri putin.
Se ascunde acolo un miros care ...asa cum spunea "nepotul" despre casa bunicilor...nu mai poate fi gasit vreodata printre parfumurile pamantului.
Relu nu are valori in sensul consacrat, clasic al cuvantului.De aceea el poate pleca linistit de-acasa, fiindca oricat s-ar stradui un hot , tot n-ar avea ce sa-i fure.Pana si cel mai expert spargator de case ar suferi o umilinta zdrobitoare daca s-ar afla , nepoftit , in casa lui.N-ar fi nevoie sa-si puna in practica tehnicile sofisticate de deschidere a oricarei usi , le gaseste pe toate descuiate.
Totusi , Relu nu e atat de sarac pe cat se poate crede: el are un sertar cu mirodenii si condimente.Tot Levantul , Persia ,orientul apropiat ori indepartat si modestele arome comuniste sunt adapostite acolo.Plicuri , pungi si ierburi uscate zac intr-o devalmasie de mirosuri ca intr-un bazar de condimente din vechiul Constantinopol: cuisoare, scortisoara, nucsoara, cimbru, menta, ghimbir, vanilie, oregano (pe care il confund cu origami), piper alb si negru, , dafin, busuioc, rosmarin(bun pentru memorie , dupa cum Ofelia ii spunea lui Hamlet in urma cu 400 de ani: uite rosmarin , ca sa-ti aduci aminte), chimen, chimion, susan ,sofran, mastica (nu stiu unde gaseste aceste lucruri rare) si multe alte mixturi realizate de el in ambalaje fara etichete.
Cei care si-au propus sa desfiinteze magazinele de "vise" , ar trebui sa inceapa cu sertarul lui Relu, de unde pleci ametit, anesteziat , narcotizat , numai daca inspiri putin.
Se ascunde acolo un miros care ...asa cum spunea "nepotul" despre casa bunicilor...nu mai poate fi gasit vreodata printre parfumurile pamantului.
joi, 1 octombrie 2009
bumbac versus nylon
Urasc unghiile lungi si bluzele (de fapt tot ce e vestimentatie) din nylon. Primele , pentru ca nimic nu ma poate convinge ca sub unghiile lungi si vopsite de cocoana (ceea ce eu nu stiu sa fiu vreodata) nu zace multa mizerie care nu se duce deloc prin banalul spalat pe fuga pe maini.
Si bluzele din nylon ieftin , desi uneori sunt mult mai scumpe decat un tricou din bumbac ce are o poveste mult mai frumoasa decat a bluzei din poliester. Haina sintetica are acelasi procedeu chimic de obtinere ca si margarina , e operatiunea prin care reziduurile de petrol se transforma in plastic ieftin , monstruoasa descoperire a timpurilor moderne.
Nylonul care le face fericite pe doamnele care il poarta , pe mine m-ar face sa plang.
Se simt frumoase , elegante , seducatoare purtand aceste lucruri din plastic ce te-ajuta doar sa transpiri mai abundent. Si sa-ti dai si mai mult cu parfum ieftin , fiindca nu stiu nici o cocoana care sa foloseasca chanel no. 5.
Cele pe care le cunosc eu poarta ciorapi cu sandale ori papuci de strada , cand aceasta incaltaminte se poarta doar cu piciorul gol. Pun bratara pe o mana si ceasul pe cealalta , cand acestea doua se asociaza. Merg cu taxiul pe locul de langa sofer , in loc sa stea in spate , pe diagonala cu acesta , daca nu le e iubit , sot sau amant sa stea alaturi de el.
Asorteaza intotdeauna la sange pantofii cu poseta , ceea ce n-as recomanda , e chiar suparator pentru privire.
Dar toate aceste doamne , cocoane , sclifosite , prefacute , parvenite , uneori pretinse dive , sunt mai multumite de toata viata lor decat pot fi eu macar intr-o singura zi.
Eu sunt fericita doar la atingerea cu bluza din bumbac , pentru ca-mi imaginez florile acelea calde si albe ca de vata , adunate cu grija de maini truditoare , care nu seamana cu mainile unei inalte fetze bisericesti ...imi povestea cineva despre preafericitul Cassian si despre mainile lui (si nu despre sfintenia lui) mai moi decat inflorescenta bumbacului , maini nemuncite desigur.
Si bluzele din nylon ieftin , desi uneori sunt mult mai scumpe decat un tricou din bumbac ce are o poveste mult mai frumoasa decat a bluzei din poliester. Haina sintetica are acelasi procedeu chimic de obtinere ca si margarina , e operatiunea prin care reziduurile de petrol se transforma in plastic ieftin , monstruoasa descoperire a timpurilor moderne.
Nylonul care le face fericite pe doamnele care il poarta , pe mine m-ar face sa plang.
Se simt frumoase , elegante , seducatoare purtand aceste lucruri din plastic ce te-ajuta doar sa transpiri mai abundent. Si sa-ti dai si mai mult cu parfum ieftin , fiindca nu stiu nici o cocoana care sa foloseasca chanel no. 5.
Cele pe care le cunosc eu poarta ciorapi cu sandale ori papuci de strada , cand aceasta incaltaminte se poarta doar cu piciorul gol. Pun bratara pe o mana si ceasul pe cealalta , cand acestea doua se asociaza. Merg cu taxiul pe locul de langa sofer , in loc sa stea in spate , pe diagonala cu acesta , daca nu le e iubit , sot sau amant sa stea alaturi de el.
Asorteaza intotdeauna la sange pantofii cu poseta , ceea ce n-as recomanda , e chiar suparator pentru privire.
Dar toate aceste doamne , cocoane , sclifosite , prefacute , parvenite , uneori pretinse dive , sunt mai multumite de toata viata lor decat pot fi eu macar intr-o singura zi.
Eu sunt fericita doar la atingerea cu bluza din bumbac , pentru ca-mi imaginez florile acelea calde si albe ca de vata , adunate cu grija de maini truditoare , care nu seamana cu mainile unei inalte fetze bisericesti ...imi povestea cineva despre preafericitul Cassian si despre mainile lui (si nu despre sfintenia lui) mai moi decat inflorescenta bumbacului , maini nemuncite desigur.
filozofia lui "daca"
Daca nu esti fiica , nevasta , amanta cuiva care are daca nu o pozitie sociala inalta macar suficienti bani sa deschida orice usa zavorata cu lacat grosolan pentru bietul muritor de rand , daca tatal tau nu e si el un directoras pe undeva (la stat , desigur), daca nu esti cumatrul , nasul , finul , nepotul de-al saptelea rang al cuiva influent , atunci degeaba te-ai mai nascut.
Si acea nascuta "degeaba"sunt exact eu.
Si acea nascuta "degeaba"sunt exact eu.
miercuri, 23 septembrie 2009
Relu piromanu' sau Relu mitomanu'
Sa nu crezi ca sunt doar un blogger suparat pe viata.Tristetea , nemultumirea , disperarea , sunt fatete mult prea ascunse ale personalitatii mele.Nu le arat cu usurinta , pentru ca am obligatia sa nu-mi indispun concetatenii. Imi place sa ma amuz din orice , caut compania oamenilor veseli si cu umor.
Unul dintre acestia e Relu , caruia ii mai spunem (la ideea mea) Releul.
Relu e foarte ospitalier , pentru ca uraste sa stea singur.Si desigur ca asta il costa , dupa cum sigur recunoaste .E convins ca nu te poti bucura de compania cuiva daca nu-i oferi ceva. "Trebuie sa fiu generos ca sa nu fiu singur ", recunoaste cu tristete.
Gateste senzational , Dan Chisu , bucatarul si scriitorul veleitar de intamplari cu femei ude , e un biet amator , un ucenic aflat abia in scoala profesionala de bucatari pe langa Relu.Cel mai mult imi plac salatele lui care ma duc cu gandul la vestitele "salati" din gradina ursului pe care Harap alb a fost obligat sa i le aduca spanului cu mari sacrificii. Pilaful sarbesc al lui Relu nu-mi place (ii spune sarbesc desi sunt convinsa ca n-are nicio nationalitate , i-as spune pilaful apatrid), i-am zis de o mie de ori ca imi place pilaful...da' fara orez.Sosurile lui sunt frantuzesti , salatele sunt chinezesti sau dupa o reteta din Patagonia.Totul are rezonanta exotica , chiar daca sunt pregatite in cel mai banal mod posibil.
Relu este teatral , patetic , grandilocvent , elocvent ,siret, extrem de intuitiv si are o gestica studiata . Rade copios , doar cand discutam despre viata si moarte , despre ipoteza ca poate exista si o lume de dincolo , despre extraterestri si apocalipsa , despre taica-sau care a venit de pe front cu piciorul amputat de el insusi , abia atunci devine sobru. Pasiunea lui e anatomia ...umana si veterinara , stie mai multa medicina si anatomie decat medicul meu e familie.E cel mai erudit anatomo-patolog autodidact in viata.
N-as vrea sa-i jignesc defuncta mama , dar pare fiu de evreu , atat de bine se pricepe sa vanda ceva.Stie sa vanda un lucru de nici doi bani inventand o poveste fabuloasa despre el. (la inceput , cand nu-l cunostea prea bine , m-a pacalit si pe mine sa-i cumpar lucruri lipsite de valoare pe care le avea in magazin)
Mancarea lui preferata e carnea...sunt oripilata!! Oricat ma straduiesc sa-i zdruncin preferintele dintotdeauna , promite pe moment ca de-a doua zi va avea modul de viata pe care i-l recomand , recunoaste ca am dreptate , isi propune sa-si cumpere fructe si legume , insa uita de fiecare data. Lectura lui preferata e "Gargantua si Pantagruel". Ii enumar posibilele consecinte ale alimentatiei sale gresite, il avertizez ca-l poate pandi un accident vascular cerebral , lucru care-l preocupa serios si-l pune pe ganduri doar pana cand i se face iar foame.Dintr-un fiset dezafectat a improvizat un fel de cuptor care afuma preparatele lui din carne. Mai si vinde din ele , cu eticheta "muschi tiganesc afumat cu lemn de trandafir" (zice c-a pus un tigan sa smulga noaptea niste tufe de trandafiri de pe bulevard...desi eu am vazut arzand scandura preistorica din mezozoic pe care taia legume , n-am recunoscut nicio aschie de lemn de trandafiri de dulceata).
Relu te poate ajuta cu orice: iti gaseste serviciu si casa daca n-ai , te introduce oriunde la oficialitati , la toate notabilitatile orasului , cunoaste pe toata lumea , fostul primar Cibu (si actualul) vine sa bea un pahar cu apa la el in curte cand ii era sete.
Relu il viseaza pe dumnezeu mai des decat imi intalnesc eu vecinii de la 4. Toti ascultam smeriti , muti de uimire , visurile sale despre batranul cu barba alba si cu toiag de argint care recunoaste ca e dumnezeu.Si niciodata nu-i cere nimic , cand oricine ar profita de aceste intalniri de gradul 0.
Relu nu face urari , gen paste fericit (si raspunsul e "pasc fericit") , la multi ani ori craciun fericit.
Nu-mi ureaza niciodata ca cei mai multi , "fericire si tot binele din lume" (ma intreb ce m-as face daca n-as primi toate aceste sincere urari debordand de generozitate...una dintre primele "reflectii" ale lui Carol de cand era la grupa mica , e aceasta: urarile sunt degeaba.)
Relu uita sa-mi spuna "la multi ani" , insa a sarit mereu (desi nu e deloc sprinten!) ori de cate ori am avut nevoie si fara sa-i cer acest lucru. A venit cu o traista de fructe cand am fost bolnava , m-am trezit cu el la usa , desi el nu face vizite , doar primeste.Sunt nenumarate gesturile lui de prietenie si generozitate , desi nu poti spune deloc despre el ca ar fi prea bogat.
Relu a adus masoneria in Braila , dupa cum declara si prima fireasca intrebare a fost " dar de ce nu te-ai facut si tu mason??" ...pentru ca n-a avut bani...
Desi calitatea de mason nu mai valoreaza acum nici cat o diploma de Spiru Haret la (mare) distanta, cand toti patronii de gratare de mici din piata si fostii sefi de aprozare au devenit masoni.
Totusi povestile lui are un sambure de adevar , chiar daca de multe ori fabuleaza , exagereaza , inventeaza.
Poate e adevarat cand spune ca l-a batut pe Fanus Neagu intr-un restaurat , ca a dat foc tezelor ultimului congres PCR si s-a si aflat , ca a avut miliarde in urma unor afaceri cinstite , ca a facut j-de salturi cu parasuta , ca pisica lui birmaneza e de fapt himalayana , ca o urmareste o pasare de prada s-o rapeasca de pe gard , ca in clasa a5a si-a surprins profesorul de matematica intr-o postura indecenta impreuna cu doamna de muzica , el fiind ascuns in spatele hainelor dupa cuier si dintr-un salt a zburat afara pe geam , ca si-a salvat sora dintr-un incendiu...sunt nenumarate nemaintalnitele intamplari ale vietii sale.
Nici eu nu-i raman datoare. I-am spus intr-o zi ca fara sa stiu cum , am spart codul computerelor Kaspersky (o companie de securitate informatica ) si ale serviciului roman de informatii de unde am aflat niste date uluitoare.Site-urile au fost vulnerabile o scurta perioada de timp si pana cand administratorii lor au remediat aceasta vulnerabilitate , am reusit sa aflu secrete senzationale.
El , care de obicei nu se teme de nimic , mi-a spus cu o voce scazuta: du-te acasa , ca or sa te prinda si nu vreau sa te gaseasca aici. Altadata i-am spus ca masinile nu vor mai circula de a doua zi pe bulevardele Brailei , printr-o hotarare fulger a consilierilor locali , ca i-am trimis un mail lui Obama , inventat , presupus de mine si care s-a dovedit real fiindca nu numai ca mi-a raspuns , dar mi-a si trimis niste incaltari foarte scumpe , ramase de la iubita lui bunica din Kenia , decedata recent. Chiar purtam niste pantofi pe care scria exact asa: Obama (fusese Bama si adaugasem eu litera lipsa). Dar cate nu i-am spus , pe care nici nu le mai tin minte...
Din doua sacose cu care un deputat isi facea campanie pentru alegeri , am facut una pe care scria numele sau , fiindca se potrivea prenumele si i-am dus-o cu ceva , ca si cum nu stiu nimic. Falsul era atat de bine realizat ca nu i-a venit sa creada. Alta data i-am pus o piatra grea in haina cu care s-a plimbat cateva zile fara sa simta nimic.
Spre deosebire de altii care spun cu voce solemna "urasc lasitatea" , desi n-au comis niciodata un singur act de eroism , asa cum fandositele , prefacutele declara patetic "urasc minciuna" ori "pentru mine doar iubirea conteaza" , Relu este cel mai curajos om pe care l-am intalnit pe parcursul lungii mele vieti. Nu se teme de hoti , de interlopi , de autoritati , de somatii de plata ,de notificari , de amenintari, de tribunal ( nu ezita sa fie martor in orice proces , pentru oricine ii cere , el a fost acolo cand a avut loc intamplarea), de nimic. M-a indemnat odata sa declar ceva "in fals" , desi mie imi era teama de consecinte. M-a asigurat ca daca mi se intampla ceva , ma scoate el. Am semnat cu ochii inchisi de frica ...la fel ca tiganii din opera "tiganiada" de ion budai deleanu. Conducatorul lor , Parpangel , ii conducea la un razboi si tiganii se plangeau de frica , atunci liderul lor i-a sfatuit sa inchida ochii si sa innainteze. Asa am facut si eu si nu mi s-a intamplat nimic , ba chiar s-a prescris fapta respectiva.Mare pacat ca s-a scos din manualele de literatura "Tiganiada" , e o carte ce n-ar trebui sa lipseasca din biblioteca niciunui majoritar care se respecta. In locul ei s-a introdus Cartarescu pe care nu pot si nu vreau sa-l citesc. Nu-mi place infatisarea lui de mamut , dupa cum ii spune Vadim.Se vrea autor de literatura erotica (cititi Emil Brumaru) , dar e doar scabros si neinspirat.
Datoria mea fata de el nu se poate prescrie vreodata fiindca m-a primit intotdeauna cu toate "javrele" gasite pe strada in stare deplorabila .La inceput aveam un text care nu prea mai tine acum : il sunam de la poarta si-l intrebam :" crezi in dragostea la prima vedere??" si pentru ca facea imprudenta sa raspunda "da" l-am imbogatit cu armate de caini si pisici (de fiecare data sub juramantul ca e ultimul "caz")pe care i-a adapostit , i-a hranit , i-a tratat cu pricepere si multora le-a facut un rost , asa cum unii se inghesuie sa intre in politica doar sa le faca fetelor zestre. Deviza lui e ca trebuie sa-i ingrase , ca doar omul (animalul) gras e frumos si sanatos.. Uneori ma suna si striga cu volumul dat la maxim , ca l-am pacalit , cand se intampla ca femelele pe care le primeste in gazda sa fie gestante , urla cat poate de tare si ii raspund..."asta mi-e recunostinta dupa ce nu ti-am cerut niciun ban pe ele...de unde sa stiu ca-i gestanta , fara ultrasunete"..Are cateva dulapuri in care dorm individual: Lorette , Mitzura , Celica , Lucica si ultimul venit...Ramonel. Ma rog de o iarna blanda , fiindca haine groase nu mai are , toate au servit de asternuturi susmentionatilor. I-au distrus incaltamintea , hainele , i-au ros mobilierul si toate documentele societatii defuncte la care am fost angajati.Numai ca el se supara greu si-i trece repede.
Relu are adanc sapata in codul sau genetic vocatia prieteniei , asa cum unii se nasc blonzi , roscati , cu pistrui , meschini , brutali , retardati ori cu sindromul Down.
Relu e piroman: se arunca si in foc pentru cei care considera ca merita acest lucru. Dincolo de spiritul lui fin , de jovialitate , de vesnica buna dispozitie de care-i contamineaza pe cei din jur , dincolo de o oarecare eruditie (desi acum nu mai are nicio carte...nici macar de samanta , le-a pierdut pe toate) , este exact asa cum am auzit odata pe cineva caracterizandu-se:" imi pare rau ca n-am ce sa dau dupa inima pe care o am".
Unul dintre acestia e Relu , caruia ii mai spunem (la ideea mea) Releul.
Relu e foarte ospitalier , pentru ca uraste sa stea singur.Si desigur ca asta il costa , dupa cum sigur recunoaste .E convins ca nu te poti bucura de compania cuiva daca nu-i oferi ceva. "Trebuie sa fiu generos ca sa nu fiu singur ", recunoaste cu tristete.
Gateste senzational , Dan Chisu , bucatarul si scriitorul veleitar de intamplari cu femei ude , e un biet amator , un ucenic aflat abia in scoala profesionala de bucatari pe langa Relu.Cel mai mult imi plac salatele lui care ma duc cu gandul la vestitele "salati" din gradina ursului pe care Harap alb a fost obligat sa i le aduca spanului cu mari sacrificii. Pilaful sarbesc al lui Relu nu-mi place (ii spune sarbesc desi sunt convinsa ca n-are nicio nationalitate , i-as spune pilaful apatrid), i-am zis de o mie de ori ca imi place pilaful...da' fara orez.Sosurile lui sunt frantuzesti , salatele sunt chinezesti sau dupa o reteta din Patagonia.Totul are rezonanta exotica , chiar daca sunt pregatite in cel mai banal mod posibil.
Relu este teatral , patetic , grandilocvent , elocvent ,siret, extrem de intuitiv si are o gestica studiata . Rade copios , doar cand discutam despre viata si moarte , despre ipoteza ca poate exista si o lume de dincolo , despre extraterestri si apocalipsa , despre taica-sau care a venit de pe front cu piciorul amputat de el insusi , abia atunci devine sobru. Pasiunea lui e anatomia ...umana si veterinara , stie mai multa medicina si anatomie decat medicul meu e familie.E cel mai erudit anatomo-patolog autodidact in viata.
N-as vrea sa-i jignesc defuncta mama , dar pare fiu de evreu , atat de bine se pricepe sa vanda ceva.Stie sa vanda un lucru de nici doi bani inventand o poveste fabuloasa despre el. (la inceput , cand nu-l cunostea prea bine , m-a pacalit si pe mine sa-i cumpar lucruri lipsite de valoare pe care le avea in magazin)
Mancarea lui preferata e carnea...sunt oripilata!! Oricat ma straduiesc sa-i zdruncin preferintele dintotdeauna , promite pe moment ca de-a doua zi va avea modul de viata pe care i-l recomand , recunoaste ca am dreptate , isi propune sa-si cumpere fructe si legume , insa uita de fiecare data. Lectura lui preferata e "Gargantua si Pantagruel". Ii enumar posibilele consecinte ale alimentatiei sale gresite, il avertizez ca-l poate pandi un accident vascular cerebral , lucru care-l preocupa serios si-l pune pe ganduri doar pana cand i se face iar foame.Dintr-un fiset dezafectat a improvizat un fel de cuptor care afuma preparatele lui din carne. Mai si vinde din ele , cu eticheta "muschi tiganesc afumat cu lemn de trandafir" (zice c-a pus un tigan sa smulga noaptea niste tufe de trandafiri de pe bulevard...desi eu am vazut arzand scandura preistorica din mezozoic pe care taia legume , n-am recunoscut nicio aschie de lemn de trandafiri de dulceata).
Relu te poate ajuta cu orice: iti gaseste serviciu si casa daca n-ai , te introduce oriunde la oficialitati , la toate notabilitatile orasului , cunoaste pe toata lumea , fostul primar Cibu (si actualul) vine sa bea un pahar cu apa la el in curte cand ii era sete.
Relu il viseaza pe dumnezeu mai des decat imi intalnesc eu vecinii de la 4. Toti ascultam smeriti , muti de uimire , visurile sale despre batranul cu barba alba si cu toiag de argint care recunoaste ca e dumnezeu.Si niciodata nu-i cere nimic , cand oricine ar profita de aceste intalniri de gradul 0.
Relu nu face urari , gen paste fericit (si raspunsul e "pasc fericit") , la multi ani ori craciun fericit.
Nu-mi ureaza niciodata ca cei mai multi , "fericire si tot binele din lume" (ma intreb ce m-as face daca n-as primi toate aceste sincere urari debordand de generozitate...una dintre primele "reflectii" ale lui Carol de cand era la grupa mica , e aceasta: urarile sunt degeaba.)
Relu uita sa-mi spuna "la multi ani" , insa a sarit mereu (desi nu e deloc sprinten!) ori de cate ori am avut nevoie si fara sa-i cer acest lucru. A venit cu o traista de fructe cand am fost bolnava , m-am trezit cu el la usa , desi el nu face vizite , doar primeste.Sunt nenumarate gesturile lui de prietenie si generozitate , desi nu poti spune deloc despre el ca ar fi prea bogat.
Relu a adus masoneria in Braila , dupa cum declara si prima fireasca intrebare a fost " dar de ce nu te-ai facut si tu mason??" ...pentru ca n-a avut bani...
Desi calitatea de mason nu mai valoreaza acum nici cat o diploma de Spiru Haret la (mare) distanta, cand toti patronii de gratare de mici din piata si fostii sefi de aprozare au devenit masoni.
Totusi povestile lui are un sambure de adevar , chiar daca de multe ori fabuleaza , exagereaza , inventeaza.
Poate e adevarat cand spune ca l-a batut pe Fanus Neagu intr-un restaurat , ca a dat foc tezelor ultimului congres PCR si s-a si aflat , ca a avut miliarde in urma unor afaceri cinstite , ca a facut j-de salturi cu parasuta , ca pisica lui birmaneza e de fapt himalayana , ca o urmareste o pasare de prada s-o rapeasca de pe gard , ca in clasa a5a si-a surprins profesorul de matematica intr-o postura indecenta impreuna cu doamna de muzica , el fiind ascuns in spatele hainelor dupa cuier si dintr-un salt a zburat afara pe geam , ca si-a salvat sora dintr-un incendiu...sunt nenumarate nemaintalnitele intamplari ale vietii sale.
Nici eu nu-i raman datoare. I-am spus intr-o zi ca fara sa stiu cum , am spart codul computerelor Kaspersky (o companie de securitate informatica ) si ale serviciului roman de informatii de unde am aflat niste date uluitoare.Site-urile au fost vulnerabile o scurta perioada de timp si pana cand administratorii lor au remediat aceasta vulnerabilitate , am reusit sa aflu secrete senzationale.
El , care de obicei nu se teme de nimic , mi-a spus cu o voce scazuta: du-te acasa , ca or sa te prinda si nu vreau sa te gaseasca aici. Altadata i-am spus ca masinile nu vor mai circula de a doua zi pe bulevardele Brailei , printr-o hotarare fulger a consilierilor locali , ca i-am trimis un mail lui Obama , inventat , presupus de mine si care s-a dovedit real fiindca nu numai ca mi-a raspuns , dar mi-a si trimis niste incaltari foarte scumpe , ramase de la iubita lui bunica din Kenia , decedata recent. Chiar purtam niste pantofi pe care scria exact asa: Obama (fusese Bama si adaugasem eu litera lipsa). Dar cate nu i-am spus , pe care nici nu le mai tin minte...
Din doua sacose cu care un deputat isi facea campanie pentru alegeri , am facut una pe care scria numele sau , fiindca se potrivea prenumele si i-am dus-o cu ceva , ca si cum nu stiu nimic. Falsul era atat de bine realizat ca nu i-a venit sa creada. Alta data i-am pus o piatra grea in haina cu care s-a plimbat cateva zile fara sa simta nimic.
Spre deosebire de altii care spun cu voce solemna "urasc lasitatea" , desi n-au comis niciodata un singur act de eroism , asa cum fandositele , prefacutele declara patetic "urasc minciuna" ori "pentru mine doar iubirea conteaza" , Relu este cel mai curajos om pe care l-am intalnit pe parcursul lungii mele vieti. Nu se teme de hoti , de interlopi , de autoritati , de somatii de plata ,de notificari , de amenintari, de tribunal ( nu ezita sa fie martor in orice proces , pentru oricine ii cere , el a fost acolo cand a avut loc intamplarea), de nimic. M-a indemnat odata sa declar ceva "in fals" , desi mie imi era teama de consecinte. M-a asigurat ca daca mi se intampla ceva , ma scoate el. Am semnat cu ochii inchisi de frica ...la fel ca tiganii din opera "tiganiada" de ion budai deleanu. Conducatorul lor , Parpangel , ii conducea la un razboi si tiganii se plangeau de frica , atunci liderul lor i-a sfatuit sa inchida ochii si sa innainteze. Asa am facut si eu si nu mi s-a intamplat nimic , ba chiar s-a prescris fapta respectiva.Mare pacat ca s-a scos din manualele de literatura "Tiganiada" , e o carte ce n-ar trebui sa lipseasca din biblioteca niciunui majoritar care se respecta. In locul ei s-a introdus Cartarescu pe care nu pot si nu vreau sa-l citesc. Nu-mi place infatisarea lui de mamut , dupa cum ii spune Vadim.Se vrea autor de literatura erotica (cititi Emil Brumaru) , dar e doar scabros si neinspirat.
Datoria mea fata de el nu se poate prescrie vreodata fiindca m-a primit intotdeauna cu toate "javrele" gasite pe strada in stare deplorabila .La inceput aveam un text care nu prea mai tine acum : il sunam de la poarta si-l intrebam :" crezi in dragostea la prima vedere??" si pentru ca facea imprudenta sa raspunda "da" l-am imbogatit cu armate de caini si pisici (de fiecare data sub juramantul ca e ultimul "caz")pe care i-a adapostit , i-a hranit , i-a tratat cu pricepere si multora le-a facut un rost , asa cum unii se inghesuie sa intre in politica doar sa le faca fetelor zestre. Deviza lui e ca trebuie sa-i ingrase , ca doar omul (animalul) gras e frumos si sanatos.. Uneori ma suna si striga cu volumul dat la maxim , ca l-am pacalit , cand se intampla ca femelele pe care le primeste in gazda sa fie gestante , urla cat poate de tare si ii raspund..."asta mi-e recunostinta dupa ce nu ti-am cerut niciun ban pe ele...de unde sa stiu ca-i gestanta , fara ultrasunete"..Are cateva dulapuri in care dorm individual: Lorette , Mitzura , Celica , Lucica si ultimul venit...Ramonel. Ma rog de o iarna blanda , fiindca haine groase nu mai are , toate au servit de asternuturi susmentionatilor. I-au distrus incaltamintea , hainele , i-au ros mobilierul si toate documentele societatii defuncte la care am fost angajati.Numai ca el se supara greu si-i trece repede.
Relu are adanc sapata in codul sau genetic vocatia prieteniei , asa cum unii se nasc blonzi , roscati , cu pistrui , meschini , brutali , retardati ori cu sindromul Down.
Relu e piroman: se arunca si in foc pentru cei care considera ca merita acest lucru. Dincolo de spiritul lui fin , de jovialitate , de vesnica buna dispozitie de care-i contamineaza pe cei din jur , dincolo de o oarecare eruditie (desi acum nu mai are nicio carte...nici macar de samanta , le-a pierdut pe toate) , este exact asa cum am auzit odata pe cineva caracterizandu-se:" imi pare rau ca n-am ce sa dau dupa inima pe care o am".
marți, 22 septembrie 2009
Faraonul
I se spunea Faraonu'. In tinerete fusese un interlop mai elitist , asa cum sunt tiganii de matase , ori revolutiile de catifea. N-a trait revolutii pentru ca de tanar a emigrat peste ocean si si-a facut un rost in indepartata America. Copii n-a avut , ocupat peste masura cu drumurile lungi si dorinta de a prospera.L-am cunoscut la prietenul Relu , coleg de maidan si de scoala primara cu Faraonu' , nascuti amandoi pe aceeasi strada innecata de noroaie toamna.
In New-york era patronul unei firme de taximetrie si de inchirieri limuzine. Zeci de limuzine asa cum vezi numai in filmele cu gangsteri.
In metropola locuia intr-un apartament somptuos si avea o casa de vacanta in muntii Sierra-Nevada unde-l vizita periodic un urs.(sigur ca era un urs pasnic , pentru ca provenea dintr-o lume civilizata).Daca nu ma-insel , ursul respectiv ii batea prietenos de fiecare data in geam si pleca apoi linistit acasa la el.
In ultimii ani locuia mai mult in Braila , alaturi de sora si batrana lui mama.
In New-york lasase parteneri de incredere ce aveau grija de afacerile lui cu onestitate si-i alimentau conturile grase.
Era un om cat un munte , voinic , cizelat , ingrijit , purta lucruri din branduri consacrate .
Conducea o masina de teren pe care si-o adusese "de-acasa" ,un mercedes jeep cum noi nu mai vazuseram. Intentiona sa-si infiinteze o firma cu un capital solid si noi , cei cativa sarantoci din jurul lui urma sa fim angajati ai sai , sa ne bucuram de protectia si generozitatea sa.
Faraonu' parea frumos , desi nu era. Il aratau asa hainele scumpe , banii si masina puternica.
Am observat asta studiindu-i simultan pe cei doi , pe el si pe Relu caruia i-am zis:"tu pari mai urat pentru ca esti mai sarac".Faraonu semana cu Barney din epoca de piatra.
Intr-o buna zi am aflat despre el ca ar fi bolnav , insa cu banii lui se putea trata de orice , de aceea starea lui nu a ingrijorat pe nimeni.A ajuns la un mare specialist si a aflat ca sufera de o boala necrutatoare. S-a intors acasa , la New-york unde ar fi beneficiat de cele mai complexe tratamente. N-a fost sa fie asa , s-a stins fulgerator ca o lumanare dintr-o ceara ieftina.Toti banii lui nu l-au ajutat sa mai negocieze pentru o farama de viata.A murit perfect lucid si si-a desemnat beneficiarii averii: sora , nepoata , un stranepot de cativa ani pe care i-a imbogatit cu terenuri , case , bani lichizi ,miliarde.Concubinei din America i-a ramas casa in care au locuit.Ursului prieten i-a ramas toata recolta de fragi pentru tot restul vietii sale.
A fost adus aici , acasa , intr-un sicriu ca al lui Michael Jackson , spuneau toti care l-au vazut.
Fusese imbalsamat ca un faraon veritabil , insa cu mijloace moderne , in poliuretan .E o tehnica foarte costisitoare numita "plastinare" prin care se conserva tesuturile biologice si se pare ca si el a beneficiat de acest lucru.Viata sa aventuroasa i-a marcat in acelasi mod si moartea: sicriul sau a fost ratacit de avionul care l-a adus cu escala in Amsterdam. A fost gasit , dar nu si inviat si la doua saptamani de la moarte , si-a gasit odihna in pamantul natal.
Inmormantarea si pomenirea au fost la fel de fastuoase , a fost condus pe ultimul drum de o mare de cunoscuti si necunoscuti.
Ca un inecat care iese la suprafata apei la ceva vreme de cand a fost inghitit , asa au iesit ca dintr-un lac intunecat adevarurile ascunse despre faraon: ca toate bunurile sale mobile si imobile erau imprumutate , erau sub gaj sau ipoteca. Banii , sutele de dolari pe care le purta neglijent asupra lui , se pare ca erau falsi. Coloana interminabila de limuzine era si ea o iluzie optica sau tactila , dar in mod sigur ingrozitor de trista. Noi ne extaziam inaintea lui ca bastinasii care primeau in palma cateva margele de sticla de la corabierii perfizi care-i ademeneau astfel sa dea in schimb pietrele pretioase. Noi , provincialii care rareori am parasit judetul si niciodata tara sau continentul , am dat in schimb visul tragicomic al bunicilor nostri care toata viata i-au asteptat pe americani.Care au avut treburi mai importante si n-au reusit sa ajunga , l-au trimis doar pe Faraonu'.
Decorul parea perfect real , insa era doar carton , poleiala , balon de sapun. Esafodajul era putred , aparenta cladire somptuoasa era doar o sandrama care statea sa cada.
Doar "importantul poet contemporan" cum imi place sa-i zic (uite ca ma citez pe mine!) e perfect real:
actorul a iesit in strada
sa cumpere ceva salam,
era in hainele de gala
ca voievod peste un neam
si cand s-a asezat la coada
multimea toata murmura ,
vazandu-i hainele de gala
"sa ne traiesti , maria ta!"
dar ploaia a venit deodata
si ei vazand cu ochii lor
intraga-i fata demachiata,
i-au aruncat c-un fel de plata
"lasati-l dracu , e-un actor"
o , biet actor/o , biet artist/rolurile mor/viata e un teatru trist"
In New-york era patronul unei firme de taximetrie si de inchirieri limuzine. Zeci de limuzine asa cum vezi numai in filmele cu gangsteri.
In metropola locuia intr-un apartament somptuos si avea o casa de vacanta in muntii Sierra-Nevada unde-l vizita periodic un urs.(sigur ca era un urs pasnic , pentru ca provenea dintr-o lume civilizata).Daca nu ma-insel , ursul respectiv ii batea prietenos de fiecare data in geam si pleca apoi linistit acasa la el.
In ultimii ani locuia mai mult in Braila , alaturi de sora si batrana lui mama.
In New-york lasase parteneri de incredere ce aveau grija de afacerile lui cu onestitate si-i alimentau conturile grase.
Era un om cat un munte , voinic , cizelat , ingrijit , purta lucruri din branduri consacrate .
Conducea o masina de teren pe care si-o adusese "de-acasa" ,un mercedes jeep cum noi nu mai vazuseram. Intentiona sa-si infiinteze o firma cu un capital solid si noi , cei cativa sarantoci din jurul lui urma sa fim angajati ai sai , sa ne bucuram de protectia si generozitatea sa.
Faraonu' parea frumos , desi nu era. Il aratau asa hainele scumpe , banii si masina puternica.
Am observat asta studiindu-i simultan pe cei doi , pe el si pe Relu caruia i-am zis:"tu pari mai urat pentru ca esti mai sarac".Faraonu semana cu Barney din epoca de piatra.
Intr-o buna zi am aflat despre el ca ar fi bolnav , insa cu banii lui se putea trata de orice , de aceea starea lui nu a ingrijorat pe nimeni.A ajuns la un mare specialist si a aflat ca sufera de o boala necrutatoare. S-a intors acasa , la New-york unde ar fi beneficiat de cele mai complexe tratamente. N-a fost sa fie asa , s-a stins fulgerator ca o lumanare dintr-o ceara ieftina.Toti banii lui nu l-au ajutat sa mai negocieze pentru o farama de viata.A murit perfect lucid si si-a desemnat beneficiarii averii: sora , nepoata , un stranepot de cativa ani pe care i-a imbogatit cu terenuri , case , bani lichizi ,miliarde.Concubinei din America i-a ramas casa in care au locuit.Ursului prieten i-a ramas toata recolta de fragi pentru tot restul vietii sale.
A fost adus aici , acasa , intr-un sicriu ca al lui Michael Jackson , spuneau toti care l-au vazut.
Fusese imbalsamat ca un faraon veritabil , insa cu mijloace moderne , in poliuretan .E o tehnica foarte costisitoare numita "plastinare" prin care se conserva tesuturile biologice si se pare ca si el a beneficiat de acest lucru.Viata sa aventuroasa i-a marcat in acelasi mod si moartea: sicriul sau a fost ratacit de avionul care l-a adus cu escala in Amsterdam. A fost gasit , dar nu si inviat si la doua saptamani de la moarte , si-a gasit odihna in pamantul natal.
Inmormantarea si pomenirea au fost la fel de fastuoase , a fost condus pe ultimul drum de o mare de cunoscuti si necunoscuti.
Ca un inecat care iese la suprafata apei la ceva vreme de cand a fost inghitit , asa au iesit ca dintr-un lac intunecat adevarurile ascunse despre faraon: ca toate bunurile sale mobile si imobile erau imprumutate , erau sub gaj sau ipoteca. Banii , sutele de dolari pe care le purta neglijent asupra lui , se pare ca erau falsi. Coloana interminabila de limuzine era si ea o iluzie optica sau tactila , dar in mod sigur ingrozitor de trista. Noi ne extaziam inaintea lui ca bastinasii care primeau in palma cateva margele de sticla de la corabierii perfizi care-i ademeneau astfel sa dea in schimb pietrele pretioase. Noi , provincialii care rareori am parasit judetul si niciodata tara sau continentul , am dat in schimb visul tragicomic al bunicilor nostri care toata viata i-au asteptat pe americani.Care au avut treburi mai importante si n-au reusit sa ajunga , l-au trimis doar pe Faraonu'.
Decorul parea perfect real , insa era doar carton , poleiala , balon de sapun. Esafodajul era putred , aparenta cladire somptuoasa era doar o sandrama care statea sa cada.
Doar "importantul poet contemporan" cum imi place sa-i zic (uite ca ma citez pe mine!) e perfect real:
actorul a iesit in strada
sa cumpere ceva salam,
era in hainele de gala
ca voievod peste un neam
si cand s-a asezat la coada
multimea toata murmura ,
vazandu-i hainele de gala
"sa ne traiesti , maria ta!"
dar ploaia a venit deodata
si ei vazand cu ochii lor
intraga-i fata demachiata,
i-au aruncat c-un fel de plata
"lasati-l dracu , e-un actor"
o , biet actor/o , biet artist/rolurile mor/viata e un teatru trist"
sâmbătă, 19 septembrie 2009
teroarea bunului simt
N-am studiat niciodata cu atentie lista cu cheltuielile de intretinere.Cautam doar totalul , sa stiu cat am de plata si atat. Imi era teama sa nu par meschina sau neam prost. Ma lasau rece comentariile celorlalti despre aceste sume si am evitat intotdeauna sedintele care se tin la intrarea in bloc. Atunci ai doua variante: sa nu te intorci acasa , ori sa nu iesi din casa la acea ora , fiindca altfel esti retinut acolo ilegal. Azi am citit cu atentie toate rubricile din lista privitoare la intretinere: lumina de pe scara e o treime din consumul meu lunar de curent , pierderile de apa sunt egale cu consumul , instalatorul care doar constata si nu face absolut nimic (jur ca stiu si eu la fel de bine sa constat cand s-a spart o teava) si trebuie cautat un alt instalator, ca el se face nevazut in caz de ceva , desi primeste si acesta niste bani.Intre timp s-au inventat apometrele , care sunt doar o afacere a unor baieti inteligenti.Ele sunt vechi si nu mai inregistreaza corect , unii au metode sa fure apa si alte consumabile si daca uit sa "duc consumul" , imi trece estimativ: vreo 10 mc apa calda si tot atata rece, plus pierderile aferente .N-am avut niciodata parfumuri scumpe , doar la apa si sapun n-am facut economie , totusi se exagereaza ca m-as spala atat .D-na administrator isi face rondul de incasari cand se dau pensiile. Urca greu , ca e solida si in varsta. Urca scarile cu mare efort, ca o cocoana grasa in tramvai. Nu-si scoate incaltamintea nici cand a plouat afara (unde altundeva??),dar n-am incotro. D-na administrator cunoaste prea bine codul manierelor elegante care recomanda sa nu te descalti. Bunele maniere nu pomenesc nimic de familiile monoparentale unde n-are cine sa bata covorul. De fiecare data ii ofer ceva , asa obisnuiesc dintotdeauna , ce se nimereste sa am ,mici "atentii" pe care orice locatar cu bun simt ar trebui sa le aiba la indemana (nici doamna n-asteapta luna de pe cer , se multumeste cu orice).O singura data n-am avut nimic sa-i dau si m-am scuzat pentru asta. Mi-a zis ,intelegatoare, "nu-i nimic , data viitoare".Ultima data n-aveam decat trei lamai pe care i le-am oferit, dar ea m-a intrecut in generozitate: mi-a inapoiat una (ca sa nu raman prea saraca in lamai).Astfel mi-a trecut supararea de niste bani dati pentru repararea acoperisului si care s-au pierdut fara urma.Unde locuiesc eu , n-a ajuns notiunea de licitatie. A gasit dumneaei o echipa de mesteri care sa refaca izolatia pe acoperis.N-au dat suma ceruta decat vreo 2 fraieri , printre care si eu. Vazusem niste cisme destul de scumpe care costau exact aceasta suma , dar m-am gandit ca e mai important acoperisul. Pentru ca niciodata n-as ajunge sa escaladez acoperisul lumii , de exemplu. Sunt condamnata sa mor la nivelul apelor marii. Si cei care stau la ultimul etaj n-au nicio vina ca alinierea planetelor a stabilit la nasterea lor ca vor locui la cucurigu.Pentru ei ursitoarele au hotarat sa locuiasca la ultimul etaj , asa cum altora le-a dat diverse abilitati si noroc in cantitati variabile.Banii au fost dati si respectivii muncitori (de fapt seful lor) au disparut cu bani cu tot fara sa presteze nimic . Final mai previzibil decat al unui film prost.O vecina mai curajoasa decat Vitoria Lipan , considerandu-se inselata cu niste sume importante de plata , a avut initiativa de a chema pe cineva in control , sa verifice actele contabile ale autoproclamatei asociatii de proprietari de care apartinem. A intocmit un tabel cu cei care doreau sa contribuie la plata unui expert contabil sa faca verificarile necesare. Am semnat si eu si am platit suma ceruta , ca mi-a fost jena s-o refuz.M-a asigurat ca d-na Administrator Rodica nu va sti cine sunt reclamantii. Nu aveam curajul s-o dezamagesc pe d-na Rodica (in acte o cheama Radita). Peste o saptamana m-am trezit cu ea , cu tabelul in mana , fiindca vecina reclamanta abandonase actiunea , a plecat in strainatate.Mi-a reprosat ca nu se astepta tocmai de la mine la asta , ca uite ce vor sa-i faca , "s-o dea la politie".
Nu va "da" nimeni la politie , i-am zis , e doar o simpla verificare. Aproape a plans , ca ea n-a furat nimic , dar admite ca mici greseli or mai fi. M-a rugat sa semnez o declaratie pe care o avea deja scrisa , in care eu recunosteam ca numele meu s-a aflat printr-o eroare pe acea reclamatie , eu fiind foarte multumita de prestatia dumneaei. A doua zi au aflat prietenii mei , minoritarii , de tradare , ei fiind in razboi civil cu administratia , in proces ,pentru restante mari .Pe ei i-am dezamagit si mai rau.Nici ei nu se asteptau din partea mea sa ma retrag cu atata lasitate.Pana la urma s-a subtiat de tot numarul combatantilor si actiunea a cazut. In favoarea doamnei Rodica.Invincibila , imbatabila , nemuritoarea d-na Rodica.
Dar de departe cea mai expresiva e femeia de servici.Este varianta varstnica a nevestei (sau iubitei) lui Popeye marinarul. Aceeasi voce strident pitigaiata , aceeasi silueta filiforma, aceleasi gesturi agresive.Se cearta tot timpul cu niste dusmani imaginari (asa cum copiii au prieteni imaginari , la fel au adultii dusmani imaginari), matura rar si rau (dar nu ma deranjeaza ) si uneori , din nefericire , spala scarile cu o apa infecta dupa care obligatoriu trebuie sa cureti.Mi-e frica sa trec pe langa ea cand e in exercitiul functiunii , ma obsedeaza gandul ca-mi da cu matura in cap , fara niciun motiv.Are ceva vrajitoresc si diabolic in toata infatisarea ei.Eram intr-o comisie de votare si au facut un scandal monstruos , ea si barbatu-sau (intre timp el a murit) , ca el nu-i dadea voie sa voteze individual. I-am consemnat la rubrica evenimente.
N-am fost deloc intrebata daca as fi vrut sa-i cunosc vreodata pe toti acestia.
In schimb mi-as fi dorit sa am placerea sa-mi fie prezentati altii , cum ar fi Ossama Binladen ori Carlos sacalul...niste copii inocenti...nu cred eu toate barfele.
Macar s-a inventat poezia ,care uneori ne scoate dintr-o anume stare.Cum ar fi aceasta , a unui important poet contemporan , asa cum ii spun eu.Se numeste "parazitii":
intai stateam cu gazda si pe urma
intraram cu chirie in palate,
am luat si am furat pe saturate
cum intra-n iarba o flamanda turma.
si ne-am facut situatii bunicele ,
primind in gazda , pe bani multi , taranii,
din subinchirieri facuram banii
cu care ne-am si cumparat castele.
n-am vrea nici sa mai stim ce e pe-afara
dar trebuie zidari , tamplari , tot felul
de insi care ne intretin castelul
si ne iau bani prea multi pe ce repara.
si atata fura din averea noastra,
ca iar plecam prin lume dupa-o gazda.
p.s. familie monoparentala , cu purcel , cu catel , cu renel , , cauta gazda iubitoare si protectoare , ca ambasadorul care cauta...patrie.
Nu va "da" nimeni la politie , i-am zis , e doar o simpla verificare. Aproape a plans , ca ea n-a furat nimic , dar admite ca mici greseli or mai fi. M-a rugat sa semnez o declaratie pe care o avea deja scrisa , in care eu recunosteam ca numele meu s-a aflat printr-o eroare pe acea reclamatie , eu fiind foarte multumita de prestatia dumneaei. A doua zi au aflat prietenii mei , minoritarii , de tradare , ei fiind in razboi civil cu administratia , in proces ,pentru restante mari .Pe ei i-am dezamagit si mai rau.Nici ei nu se asteptau din partea mea sa ma retrag cu atata lasitate.Pana la urma s-a subtiat de tot numarul combatantilor si actiunea a cazut. In favoarea doamnei Rodica.Invincibila , imbatabila , nemuritoarea d-na Rodica.
Dar de departe cea mai expresiva e femeia de servici.Este varianta varstnica a nevestei (sau iubitei) lui Popeye marinarul. Aceeasi voce strident pitigaiata , aceeasi silueta filiforma, aceleasi gesturi agresive.Se cearta tot timpul cu niste dusmani imaginari (asa cum copiii au prieteni imaginari , la fel au adultii dusmani imaginari), matura rar si rau (dar nu ma deranjeaza ) si uneori , din nefericire , spala scarile cu o apa infecta dupa care obligatoriu trebuie sa cureti.Mi-e frica sa trec pe langa ea cand e in exercitiul functiunii , ma obsedeaza gandul ca-mi da cu matura in cap , fara niciun motiv.Are ceva vrajitoresc si diabolic in toata infatisarea ei.Eram intr-o comisie de votare si au facut un scandal monstruos , ea si barbatu-sau (intre timp el a murit) , ca el nu-i dadea voie sa voteze individual. I-am consemnat la rubrica evenimente.
N-am fost deloc intrebata daca as fi vrut sa-i cunosc vreodata pe toti acestia.
In schimb mi-as fi dorit sa am placerea sa-mi fie prezentati altii , cum ar fi Ossama Binladen ori Carlos sacalul...niste copii inocenti...nu cred eu toate barfele.
Macar s-a inventat poezia ,care uneori ne scoate dintr-o anume stare.Cum ar fi aceasta , a unui important poet contemporan , asa cum ii spun eu.Se numeste "parazitii":
intai stateam cu gazda si pe urma
intraram cu chirie in palate,
am luat si am furat pe saturate
cum intra-n iarba o flamanda turma.
si ne-am facut situatii bunicele ,
primind in gazda , pe bani multi , taranii,
din subinchirieri facuram banii
cu care ne-am si cumparat castele.
n-am vrea nici sa mai stim ce e pe-afara
dar trebuie zidari , tamplari , tot felul
de insi care ne intretin castelul
si ne iau bani prea multi pe ce repara.
si atata fura din averea noastra,
ca iar plecam prin lume dupa-o gazda.
p.s. familie monoparentala , cu purcel , cu catel , cu renel , , cauta gazda iubitoare si protectoare , ca ambasadorul care cauta...patrie.
joi, 17 septembrie 2009
frica de latime, frica de lungime si nu de inaltime
Unul dintre cele mai stupide lucruri care se spun de obicei este acesta: "mie nu mi-e frica de nimic decat de dumnezeu". De aici reieste ca dumnezeu are infatisarea unui infractor odios care urmareste cetatenii cinstiti ca sa le dea cu ceva in cap la coltul strazii in intuneric , ori sa-i jefuiasca de bani si bunurile de pret.
Cred ca tocmai de dumnezeu n-ar trebui sa se teama nimeni , el care rabda atatia pacatosi.
Dumnezeu e mult mai subtil , mult mai sofisticat decat personajul bau-bau inventat de adulti primitivi sa-i sperie pe cei mici.
Mai degraba m-ar speria inexistenta lui , chiar ca n-as sti incotro s-o iau.
Pentru ca cea mai banala fobie e inaltimea , s-a gasit cineva sa spuna ca se teme de lungime si chiar de latime, in niciun caz de inaltime.
Frica este predata intotdeauna de parinti si de profesori prosti.
Se inoculeaza frica asa cum se predau dansul si bunele maniere , materii la fel de inutile.
In nicio scoala din lume nu se predau curajul si nici spiritul liber.Toate lectiile despre viata incep cu interdictii: nu face asta , ca nu e voie , nu e bine , nu e frumos.Confuzia dintre etic si estetic e totala.Doar se interzice , fara a se explica si de ce.
Mult mai teama decat de orice ametitoare inaltime imi e sa fiu obligata sa calculez aria , lungimea sau volumul unui corp geometric imposibil , cu formule inexistente.
Cred ca tocmai de dumnezeu n-ar trebui sa se teama nimeni , el care rabda atatia pacatosi.
Dumnezeu e mult mai subtil , mult mai sofisticat decat personajul bau-bau inventat de adulti primitivi sa-i sperie pe cei mici.
Mai degraba m-ar speria inexistenta lui , chiar ca n-as sti incotro s-o iau.
Pentru ca cea mai banala fobie e inaltimea , s-a gasit cineva sa spuna ca se teme de lungime si chiar de latime, in niciun caz de inaltime.
Frica este predata intotdeauna de parinti si de profesori prosti.
Se inoculeaza frica asa cum se predau dansul si bunele maniere , materii la fel de inutile.
In nicio scoala din lume nu se predau curajul si nici spiritul liber.Toate lectiile despre viata incep cu interdictii: nu face asta , ca nu e voie , nu e bine , nu e frumos.Confuzia dintre etic si estetic e totala.Doar se interzice , fara a se explica si de ce.
Mult mai teama decat de orice ametitoare inaltime imi e sa fiu obligata sa calculez aria , lungimea sau volumul unui corp geometric imposibil , cu formule inexistente.
marți, 15 septembrie 2009
...din clasici in viata
Am ajuns sa citam din Gigi Becali ca din clasici:
"bag milioane , dau salarii mari si la pauza ma conduce gazu' !!"
omul are atat de mult umor involuntar ca cineva ar trebui sa-i spuna si lui , e pacat sa nu stie
"bag milioane , dau salarii mari si la pauza ma conduce gazu' !!"
omul are atat de mult umor involuntar ca cineva ar trebui sa-i spuna si lui , e pacat sa nu stie
luni, 14 septembrie 2009
natura moarta fara pisica
Asa mi s-a parut imaginea la care ma trimite cineman , aceea cu saculetul de cafea langa o masca din nuca de cocos.Dar unde-i pisica , de ce lipseste din imagine si din propozitie? De ce n-o cheama Pufica in loc de...Pufzilla , anagrama intre godzilla si Pufica (sau metagrama anagramata!).Lipseste Pufica , de fapt eu i-am zarit doar zambetul (pentru ca toate pisicile zambesc , cel putin acelea pe care le cunosc eu) , e tot ce a ramas din ea , asa cum din celebra pisica de Cheshire din Alice in tara minunilor ramane doar ranjetul ...si acum imi e frica de asta.
Zici sa ajung in Congo pentru o cafea?? si daca eu preferam republica Zair? Multumesc pentru informatie si pentru ca m-ai luminat.Sunt fascinata de aceasta tara , stiu pe dinafara chiar numele fostului presedinte dictator prieten cu Ceausescu si care purta vara-iarna o boneta din blana de leopard...mobutu sese seko kuku ngbendu wa za banga ...jur ca nu m-am uitat nicaieri...personaj ciudat, grotesc , coborat parca din cele doua volume de basme africane pe care le mai am pe undeva: "furt de camile noaptea" si "Nti , invingatorul sarpelui boa".
Mai ramane sa stabilesc in ce mod ajung acolo , cu rata sau cu autostopul.
Totusi...nu e deranjul prea mare?
mai bine as lua un ceai (din teama ca automatul de cafea din Congo poate fi defect si bat drumul degeaba pana acolo) ,de fructe de padure continentala sau interjudeteana , ca Braila nu e prea bogata in paduri.
am scris aici in loc sa intru in spatiul pentru comentarii unde urma sa postez acest raspuns pentru ca acolo e o incapere mai ingusta si mai intunecoasa , aici e la vedere , e livingul , e "camera de la fata", odaia pentru oaspeti (asa suna anunturile de vanzari apartamente din republica Moldova: apartamente cu o odaie , cu doua si trei odai...costa mult si acolo) si oricine se simte aici mult mai confortabil.
initial am crezut ca e un sac adevarat , de dimensiunea celui de ciment , ori de grau pe care-l duc taranii la moara..., dar cum toate iluziile sunt triste in cele din urma , am descifrat tarziu ca era vorba doar de 500 grame...e clar ca e o cantitate inalienabila..
Zici sa ajung in Congo pentru o cafea?? si daca eu preferam republica Zair? Multumesc pentru informatie si pentru ca m-ai luminat.Sunt fascinata de aceasta tara , stiu pe dinafara chiar numele fostului presedinte dictator prieten cu Ceausescu si care purta vara-iarna o boneta din blana de leopard...mobutu sese seko kuku ngbendu wa za banga ...jur ca nu m-am uitat nicaieri...personaj ciudat, grotesc , coborat parca din cele doua volume de basme africane pe care le mai am pe undeva: "furt de camile noaptea" si "Nti , invingatorul sarpelui boa".
Mai ramane sa stabilesc in ce mod ajung acolo , cu rata sau cu autostopul.
Totusi...nu e deranjul prea mare?
mai bine as lua un ceai (din teama ca automatul de cafea din Congo poate fi defect si bat drumul degeaba pana acolo) ,de fructe de padure continentala sau interjudeteana , ca Braila nu e prea bogata in paduri.
am scris aici in loc sa intru in spatiul pentru comentarii unde urma sa postez acest raspuns pentru ca acolo e o incapere mai ingusta si mai intunecoasa , aici e la vedere , e livingul , e "camera de la fata", odaia pentru oaspeti (asa suna anunturile de vanzari apartamente din republica Moldova: apartamente cu o odaie , cu doua si trei odai...costa mult si acolo) si oricine se simte aici mult mai confortabil.
initial am crezut ca e un sac adevarat , de dimensiunea celui de ciment , ori de grau pe care-l duc taranii la moara..., dar cum toate iluziile sunt triste in cele din urma , am descifrat tarziu ca era vorba doar de 500 grame...e clar ca e o cantitate inalienabila..
donatie fara notar
Asa cum un ardelean tacticos isi cresteaza slaninuta inainte de-a o pune la afumat , ori inainte de-a o consuma in trenul personal (impreuna cu ceapa aferenta) de pe ruta Salva -Viseu , cu un calm identic celui englezesc , la fel tibetanii cresteaza cadavrele proaspete pe care le ofera (arunca) drept hrana vulturilor pentru ceea ce se numeste inmormantare cereasca.
Potrivit filozofiei locului , cel care a murit trebuie sa intre cat mai curand in circuitul naturii , de aceea e taiat din loc in loc , sa le fie mai usor vulturilor sa-l devore .
Asa ca vin cu un amendament la decizia definitiva de a-mi dona organele valabile unor oameni care au nevoie de ele , ce ramane in urma actului de donatie poate fi aruncat in groapa cu lei , in cazul ca vulturii vor fi mult prea satui in ziua aceea.
Potrivit filozofiei locului , cel care a murit trebuie sa intre cat mai curand in circuitul naturii , de aceea e taiat din loc in loc , sa le fie mai usor vulturilor sa-l devore .
Asa ca vin cu un amendament la decizia definitiva de a-mi dona organele valabile unor oameni care au nevoie de ele , ce ramane in urma actului de donatie poate fi aruncat in groapa cu lei , in cazul ca vulturii vor fi mult prea satui in ziua aceea.
sâmbătă, 12 septembrie 2009
si luna de pe cer e data
Cei care vor sa-si infiinteze noi societati la registrul comertului, sa aiba grija ca urmatoarele "nume" sunt date , sunt adjudecate de cei doi carcotasi , Huidu si Gainusa .
Firmele lor care au ca obiect de activitate productie cinematografica , video si programe TV , se numesc astfel:
S.C. HODORONC-TRONC PRODUCTION SRL
MANGAFAUA PRODUCTION SRL
TROSC-PLEOSC SRL
Totusi , stati linistiti, nu disperati: sunt inca disponibile nume ca "ursul pacalit de vulpe" ,"Danila Prepeleag" (pe asta cred c-o s-o rezerve Danila al meu) , "Stan Patitu'" sau de ce nu
"mos Nichifor cotcariu"
Firmele lor care au ca obiect de activitate productie cinematografica , video si programe TV , se numesc astfel:
S.C. HODORONC-TRONC PRODUCTION SRL
MANGAFAUA PRODUCTION SRL
TROSC-PLEOSC SRL
Totusi , stati linistiti, nu disperati: sunt inca disponibile nume ca "ursul pacalit de vulpe" ,"Danila Prepeleag" (pe asta cred c-o s-o rezerve Danila al meu) , "Stan Patitu'" sau de ce nu
"mos Nichifor cotcariu"
vineri, 11 septembrie 2009
salutari din PIRACANGA
Doi tineri din Romania , un el si o ea, mai curajosi decat poate fi oricare dintre noi la un loc, au plecat in lumea larga peste mari si tari.Au lasat in urma lumea dezlantuita , orase , betoane , niste ocupatii banale ce implica sefi , nervi si strs cat cuprinde , au uitat de restaurante , tv, presa, agresiune mediatica , si-au lasat in urma familii , prieteni si ce-or mai fi avut ...ca sa ajunga la aproape 10000km distanta de Bucuresti.
Au descoperit un eco-village in N-E Braziliei , pe malul oceanului Atlantic , un loc inconjurat dintr-o parte de apa si din trei parti de junga si s-au stabilit acolo impreuna cu bagajul lor sumar.
Exista mai multe astfel de asezari in acele locuri, formate din max. 15 case construite din lemn si caramida , cu energie provenind de la panouri solare , cu apa izvorand din pamant , cu detergenti nepoluanti, cu gunoi care se recicleaza , cu hrana obtinuta de ei cultivand legume si fructe , sau paine facuta in casa.
Acest sat care se numeste PIRACANGA e un loc destul de cosmopolit , fiindca se regasesc acolo cele mai diferite nationalitati , o comunitate eterogena care imparte aceleasi convingeri si valori:
consum minim, fericire din lucruri simple , respect fata de natura , pamant si toate roadele lui.
E o alternativa la marele oras si la modul conventional de viata al celor mai multi.
Nu mai ai ca vecini betivi , scandalagii , manelisti, telenoveliste, babe barfitoare , copii tembeli care nu respecta programul de liniste(chiar azi am citit la intrarea in bloc:"copiii sa nu se mai joace pe scara varuita")ori pe unul care-ti doreste moartea bietei tale caprei , te invecinezi (fara garduri) cu cocotieri , ananasi , papagali , colibri, fluturi de toate modelele ori soparle multicolore.
Cei doi muncesc 3-4 ore pe zi in sat la amenajarea gradinilor.Lucreaza la legume si flori , curata terenuri de buruieni si plante uscate.
Au descoperit ca aceste activitati pe care nu le-au mai facut pana acum , le dau mari satisfactii .
Traiesc o vacanta perpetua , nu se mai grabesc , respira in voie , au timp pentru ei si pentru a privi in jur.Daca au copii , ii lasa sa creasca liberi , sa expermenteze si nu sa le spuna ce au de facut.
Fericirea sta in lucruri simple , spun ei , si subscriu si eu la idee.
Am inteles ca niste bogati occidentali au grija ca acele locuri sa ramana astfel , casele si toate bunurile le apartin si le dau in folosita celor care doresc sa evadeze in acest paradis, cu conditia sa respecte regulile de mai sus.
Sigur ca as pleca si eu acolo daca as avea suficient curaj , daca-as avea cu cine , daca n-as avea responsabilitatile pe care le am , daca i-as convinge pe motanul Danila si pe rasfatata Cleo ca-i mai bine sa vaneze muste si soareci decat sa le aduc eu hrana pe doua sortimente (una pentru pisici mofturoase si alta pentru motani morocanosi ca el) de la pet-shop.
Nu pot fi de acord sa vaneze soareci , mi-e mila de acestia ca au o viata plina de pericole si pradatori.Soarecii sunt niste fiinte adorabile.(la fel ca sobolanii, broastele , gandacii...despre serpi ma mai gandesc putin , am o mica retinere pentru ca nu i-am cunoscut indeaproape)
Sunt sigura ca nici termitele nu le-ar parea deloc gustoase. Pentru cei doi , paradisul este la ei acasa , nu-si doresc sa incerce senzatii tari.
E mult prea departe Piracanga atat timp cat te-ai nascut in S-E Europei, in S-E Romaniei si pe deasupra te mai si inrudesti cu purcelul Prikoke.
Adevarul e ca m-as duce in indepartata Brazilie doar pentru o cafea autentica (ceea ce se gaseste pe la noi sub numele generic de cafea e doar gunoi), cafeaua este singurul meu viciu , dar in cantitati mici si din brenduri consacrate ...eu sunt pe principiul putin si bun.
(de cate ori ma aflu undeva si refuz bautura , adica spun ca eu n-am baut niciodata nici un miligram de alcool in viata mea , sunt suspectata invariabil de doua lucruri: sufar de ceva ori fac parte dintr-o secta)
De cele mai multe ori , masculii rudimentari invita personajele feminine la cafea , care de fapt e un eufemism , un pretext pentru altceva. Respectivul nu are alt text si il foloseste pe acesta foarte uzat.De fapt e singura idee din capul lui.
In sfarsit , stiu cum sa raspund unei(pseudo )invitatii la cafea :
"de acord , dar numai in Brazilia,patria cafelei"
chiar nu ma scoate nimeni la o cafea??
Au descoperit un eco-village in N-E Braziliei , pe malul oceanului Atlantic , un loc inconjurat dintr-o parte de apa si din trei parti de junga si s-au stabilit acolo impreuna cu bagajul lor sumar.
Exista mai multe astfel de asezari in acele locuri, formate din max. 15 case construite din lemn si caramida , cu energie provenind de la panouri solare , cu apa izvorand din pamant , cu detergenti nepoluanti, cu gunoi care se recicleaza , cu hrana obtinuta de ei cultivand legume si fructe , sau paine facuta in casa.
Acest sat care se numeste PIRACANGA e un loc destul de cosmopolit , fiindca se regasesc acolo cele mai diferite nationalitati , o comunitate eterogena care imparte aceleasi convingeri si valori:
consum minim, fericire din lucruri simple , respect fata de natura , pamant si toate roadele lui.
E o alternativa la marele oras si la modul conventional de viata al celor mai multi.
Nu mai ai ca vecini betivi , scandalagii , manelisti, telenoveliste, babe barfitoare , copii tembeli care nu respecta programul de liniste(chiar azi am citit la intrarea in bloc:"copiii sa nu se mai joace pe scara varuita")ori pe unul care-ti doreste moartea bietei tale caprei , te invecinezi (fara garduri) cu cocotieri , ananasi , papagali , colibri, fluturi de toate modelele ori soparle multicolore.
Cei doi muncesc 3-4 ore pe zi in sat la amenajarea gradinilor.Lucreaza la legume si flori , curata terenuri de buruieni si plante uscate.
Au descoperit ca aceste activitati pe care nu le-au mai facut pana acum , le dau mari satisfactii .
Traiesc o vacanta perpetua , nu se mai grabesc , respira in voie , au timp pentru ei si pentru a privi in jur.Daca au copii , ii lasa sa creasca liberi , sa expermenteze si nu sa le spuna ce au de facut.
Fericirea sta in lucruri simple , spun ei , si subscriu si eu la idee.
Am inteles ca niste bogati occidentali au grija ca acele locuri sa ramana astfel , casele si toate bunurile le apartin si le dau in folosita celor care doresc sa evadeze in acest paradis, cu conditia sa respecte regulile de mai sus.
Sigur ca as pleca si eu acolo daca as avea suficient curaj , daca-as avea cu cine , daca n-as avea responsabilitatile pe care le am , daca i-as convinge pe motanul Danila si pe rasfatata Cleo ca-i mai bine sa vaneze muste si soareci decat sa le aduc eu hrana pe doua sortimente (una pentru pisici mofturoase si alta pentru motani morocanosi ca el) de la pet-shop.
Nu pot fi de acord sa vaneze soareci , mi-e mila de acestia ca au o viata plina de pericole si pradatori.Soarecii sunt niste fiinte adorabile.(la fel ca sobolanii, broastele , gandacii...despre serpi ma mai gandesc putin , am o mica retinere pentru ca nu i-am cunoscut indeaproape)
Sunt sigura ca nici termitele nu le-ar parea deloc gustoase. Pentru cei doi , paradisul este la ei acasa , nu-si doresc sa incerce senzatii tari.
E mult prea departe Piracanga atat timp cat te-ai nascut in S-E Europei, in S-E Romaniei si pe deasupra te mai si inrudesti cu purcelul Prikoke.
Adevarul e ca m-as duce in indepartata Brazilie doar pentru o cafea autentica (ceea ce se gaseste pe la noi sub numele generic de cafea e doar gunoi), cafeaua este singurul meu viciu , dar in cantitati mici si din brenduri consacrate ...eu sunt pe principiul putin si bun.
(de cate ori ma aflu undeva si refuz bautura , adica spun ca eu n-am baut niciodata nici un miligram de alcool in viata mea , sunt suspectata invariabil de doua lucruri: sufar de ceva ori fac parte dintr-o secta)
De cele mai multe ori , masculii rudimentari invita personajele feminine la cafea , care de fapt e un eufemism , un pretext pentru altceva. Respectivul nu are alt text si il foloseste pe acesta foarte uzat.De fapt e singura idee din capul lui.
In sfarsit , stiu cum sa raspund unei(pseudo )invitatii la cafea :
"de acord , dar numai in Brazilia,patria cafelei"
chiar nu ma scoate nimeni la o cafea??
miercuri, 9 septembrie 2009
draga prietene,
Sper ca nu trebuie sa-ti vinzi casa ca sa poti cumpara luni, 14 septembrie , editia de colectie nr. 100 a jurnalului national , impreuna cu care vei primi un dar pretios: un dublu album cu 36 de cantece ale Tatianei Stepa , ea care n-a avut nimic al ei, n-a avut o casa proprie si a locuit doar cu chirie ca o liceana.
Toate drepturile obtinute din vanzarea acestor cd-uri vor ajunge la fiul ei , Catalin.
Asa cum cu tristete remarca si Andrei , noi scriem pe bloguri , mancam , dormim si din (ne)fericire ne si trezim , numai pe mormantul ei pamantul a inceput sa se lase si se pregateste sa scoata din el iarba si flori.
Asa ca daca un expert imobiliar , un evaluator iti va spune despre casa ta ca valoreaza mai putin decat amintitul album ,sigur ca nu-l vei cumpara , ori daca totusi iei aceasta indrazneata decizie , poti locui la mine pana vor veni vremuri mai prospere.
Nu am spatiu excedentar , insa stiu povestea cu ciupercuta miniaturala sub care s-au adapostit pe o vreme rea toate vietuitoarele padurii , confirmarea unui vers .."ne certam in largi palate, ne-am iubit pe muchie de cutit"...
(...)
..."si , doamne , se acutizeaza rana
si te-am ruga , ai grija , daca vrei,
s-o tii in preajma ta pe Tatiana
punand pamant de flori pe vocea ei
{...}
invata insasi ploaia sa murmure
un cantec trist , dar moartea-i spune "taci"
copacii ratacesc fara padure
padurea moare fara de copaci"..
un important poet contemporan
Toate drepturile obtinute din vanzarea acestor cd-uri vor ajunge la fiul ei , Catalin.
Asa cum cu tristete remarca si Andrei , noi scriem pe bloguri , mancam , dormim si din (ne)fericire ne si trezim , numai pe mormantul ei pamantul a inceput sa se lase si se pregateste sa scoata din el iarba si flori.
Asa ca daca un expert imobiliar , un evaluator iti va spune despre casa ta ca valoreaza mai putin decat amintitul album ,sigur ca nu-l vei cumpara , ori daca totusi iei aceasta indrazneata decizie , poti locui la mine pana vor veni vremuri mai prospere.
Nu am spatiu excedentar , insa stiu povestea cu ciupercuta miniaturala sub care s-au adapostit pe o vreme rea toate vietuitoarele padurii , confirmarea unui vers .."ne certam in largi palate, ne-am iubit pe muchie de cutit"...
(...)
..."si , doamne , se acutizeaza rana
si te-am ruga , ai grija , daca vrei,
s-o tii in preajma ta pe Tatiana
punand pamant de flori pe vocea ei
{...}
invata insasi ploaia sa murmure
un cantec trist , dar moartea-i spune "taci"
copacii ratacesc fara padure
padurea moare fara de copaci"..
un important poet contemporan
marți, 8 septembrie 2009
copilarie fara bona
Mi se intampla uneori sa racesc (alteori...sa ma ratacesc) , odata am zacut cateva zile cu febra mare si totusi n-am murit , desi n-am luat niciun medicament.Nici macar o banala aspirina.
Banala? poate doar aparent banala si inocenta.
Am fugit intotdeauna de medicamente , la inceput instinctiv pentru ca nu stiam nimic despre ele.
Mai tarziu am aflat ca nu sunt facute sa vindece , ci doar sa amelioreze cumva (adica starea sa se imbunatateasca doar atat timp cat iei medicamentele , nicio secunda mai mult , sa creeze dependenta) si sa aduca un imens profit unora care concerteaza din umbra acest mecanism sinistru. Poate exista si nu stiu eu , medicamente care trateaza diabetul , bolile inimii si ale altor organe, depresia ,hiv si atatea altele. Medicii doar prescriu , dar nu spun nimic despre ce ar trebui sa insemne modul de viata , alimentatia corecta , relaxare , interactionarea cu mediul.
Daca exista cineva care s-a vindecat de o boala severa prin medicamente , sa spuna si altora.
Richard J.Roberts a obtinut premiul Nobel in medicina si fiziologie (1993) si el spune ca medicina care ar vindeca definitiv nu e rentabila.
Ca industria de medicamente e orientata doar spre profit ca oricare alta , ca industria constructoare de masini , sa zicem.
Ca industria farmaceutica e mai ticaloasa decat cea de armament , aceasta din urma pare mult mai onesta , nu-si disimuleaza scopurile.
Se pare ca e o conspiratie mondiala a unor bogati care vor sa mai micsoreze densitatea planetei.
Medicamente de sinteza , vaccinuri nocive , radiatii care ucid omul si nu cancerul , sunt rezultatul unei imposturi uriase.Ultimul exemplu tagic e Tatiana Stepa care a urmat cativa ani de radioterapie , chimioterapie ce n-au facut decat sa-i prelungeasca nedreapta suferinta.
Cele mai multe medicamente au efecte secundare mult mai grave decat boala pentru care sunt folosite.
Inca mai exista zone izolate pe planeta , munti , insule indepartate , mai exista Tibetul unde tehnologia si civilizatia nu au patruns si locuitorii lor nu cunosc aceasta lunga lista de boli atat de familiara noua.
N-am avut bona in copilarie .Nici nu prea era cunoscuta aceasta notiune.Cand n-avea cine sa ma supravegheze , eram lasata sub o salcie din curtea bunicilor. Era o salcie pletoasa si sub ea era efectiv un spatiu de locuit , la dimensiunea unei garsoniere confort 4.
Nu mi se intampla nimic acolo , era un perimetru de siguranta totala , nici macar ploaia nu razbatea.
De aceea cand am fost odata bolnava si aveam de gand sa iau o aspirina , m-am gandit la substanta ei activa ,coaja de salcie si am vrut s-o caut undeva sa-mi fac un ceai , dar cum salcia mi-a fost bona si guvernanta , n-as fi in stare sa-i fac rau nici cat un centimetru patrat de coaja.
Mi-e imposibil s-o jefuiesc.
Banala? poate doar aparent banala si inocenta.
Am fugit intotdeauna de medicamente , la inceput instinctiv pentru ca nu stiam nimic despre ele.
Mai tarziu am aflat ca nu sunt facute sa vindece , ci doar sa amelioreze cumva (adica starea sa se imbunatateasca doar atat timp cat iei medicamentele , nicio secunda mai mult , sa creeze dependenta) si sa aduca un imens profit unora care concerteaza din umbra acest mecanism sinistru. Poate exista si nu stiu eu , medicamente care trateaza diabetul , bolile inimii si ale altor organe, depresia ,hiv si atatea altele. Medicii doar prescriu , dar nu spun nimic despre ce ar trebui sa insemne modul de viata , alimentatia corecta , relaxare , interactionarea cu mediul.
Daca exista cineva care s-a vindecat de o boala severa prin medicamente , sa spuna si altora.
Richard J.Roberts a obtinut premiul Nobel in medicina si fiziologie (1993) si el spune ca medicina care ar vindeca definitiv nu e rentabila.
Ca industria de medicamente e orientata doar spre profit ca oricare alta , ca industria constructoare de masini , sa zicem.
Ca industria farmaceutica e mai ticaloasa decat cea de armament , aceasta din urma pare mult mai onesta , nu-si disimuleaza scopurile.
Se pare ca e o conspiratie mondiala a unor bogati care vor sa mai micsoreze densitatea planetei.
Medicamente de sinteza , vaccinuri nocive , radiatii care ucid omul si nu cancerul , sunt rezultatul unei imposturi uriase.Ultimul exemplu tagic e Tatiana Stepa care a urmat cativa ani de radioterapie , chimioterapie ce n-au facut decat sa-i prelungeasca nedreapta suferinta.
Cele mai multe medicamente au efecte secundare mult mai grave decat boala pentru care sunt folosite.
Inca mai exista zone izolate pe planeta , munti , insule indepartate , mai exista Tibetul unde tehnologia si civilizatia nu au patruns si locuitorii lor nu cunosc aceasta lunga lista de boli atat de familiara noua.
N-am avut bona in copilarie .Nici nu prea era cunoscuta aceasta notiune.Cand n-avea cine sa ma supravegheze , eram lasata sub o salcie din curtea bunicilor. Era o salcie pletoasa si sub ea era efectiv un spatiu de locuit , la dimensiunea unei garsoniere confort 4.
Nu mi se intampla nimic acolo , era un perimetru de siguranta totala , nici macar ploaia nu razbatea.
De aceea cand am fost odata bolnava si aveam de gand sa iau o aspirina , m-am gandit la substanta ei activa ,coaja de salcie si am vrut s-o caut undeva sa-mi fac un ceai , dar cum salcia mi-a fost bona si guvernanta , n-as fi in stare sa-i fac rau nici cat un centimetru patrat de coaja.
Mi-e imposibil s-o jefuiesc.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
