Sa nu crezi ca sunt doar un blogger suparat pe viata.Tristetea , nemultumirea , disperarea , sunt fatete mult prea ascunse ale personalitatii mele.Nu le arat cu usurinta , pentru ca am obligatia sa nu-mi indispun concetatenii. Imi place sa ma amuz din orice , caut compania oamenilor veseli si cu umor.
Unul dintre acestia e Relu , caruia ii mai spunem (la ideea mea) Releul.
Relu e foarte ospitalier , pentru ca uraste sa stea singur.Si desigur ca asta il costa , dupa cum sigur recunoaste .E convins ca nu te poti bucura de compania cuiva daca nu-i oferi ceva. "Trebuie sa fiu generos ca sa nu fiu singur ", recunoaste cu tristete.
Gateste senzational , Dan Chisu , bucatarul si scriitorul veleitar de intamplari cu femei ude , e un biet amator , un ucenic aflat abia in scoala profesionala de bucatari pe langa Relu.Cel mai mult imi plac salatele lui care ma duc cu gandul la vestitele "salati" din gradina ursului pe care Harap alb a fost obligat sa i le aduca spanului cu mari sacrificii. Pilaful sarbesc al lui Relu nu-mi place (ii spune sarbesc desi sunt convinsa ca n-are nicio nationalitate , i-as spune pilaful apatrid), i-am zis de o mie de ori ca imi place pilaful...da' fara orez.Sosurile lui sunt frantuzesti , salatele sunt chinezesti sau dupa o reteta din Patagonia.Totul are rezonanta exotica , chiar daca sunt pregatite in cel mai banal mod posibil.
Relu este teatral , patetic , grandilocvent , elocvent ,siret, extrem de intuitiv si are o gestica studiata . Rade copios , doar cand discutam despre viata si moarte , despre ipoteza ca poate exista si o lume de dincolo , despre extraterestri si apocalipsa , despre taica-sau care a venit de pe front cu piciorul amputat de el insusi , abia atunci devine sobru. Pasiunea lui e anatomia ...umana si veterinara , stie mai multa medicina si anatomie decat medicul meu e familie.E cel mai erudit anatomo-patolog autodidact in viata.
N-as vrea sa-i jignesc defuncta mama , dar pare fiu de evreu , atat de bine se pricepe sa vanda ceva.Stie sa vanda un lucru de nici doi bani inventand o poveste fabuloasa despre el. (la inceput , cand nu-l cunostea prea bine , m-a pacalit si pe mine sa-i cumpar lucruri lipsite de valoare pe care le avea in magazin)
Mancarea lui preferata e carnea...sunt oripilata!! Oricat ma straduiesc sa-i zdruncin preferintele dintotdeauna , promite pe moment ca de-a doua zi va avea modul de viata pe care i-l recomand , recunoaste ca am dreptate , isi propune sa-si cumpere fructe si legume , insa uita de fiecare data. Lectura lui preferata e "Gargantua si Pantagruel". Ii enumar posibilele consecinte ale alimentatiei sale gresite, il avertizez ca-l poate pandi un accident vascular cerebral , lucru care-l preocupa serios si-l pune pe ganduri doar pana cand i se face iar foame.Dintr-un fiset dezafectat a improvizat un fel de cuptor care afuma preparatele lui din carne. Mai si vinde din ele , cu eticheta "muschi tiganesc afumat cu lemn de trandafir" (zice c-a pus un tigan sa smulga noaptea niste tufe de trandafiri de pe bulevard...desi eu am vazut arzand scandura preistorica din mezozoic pe care taia legume , n-am recunoscut nicio aschie de lemn de trandafiri de dulceata).
Relu te poate ajuta cu orice: iti gaseste serviciu si casa daca n-ai , te introduce oriunde la oficialitati , la toate notabilitatile orasului , cunoaste pe toata lumea , fostul primar Cibu (si actualul) vine sa bea un pahar cu apa la el in curte cand ii era sete.
Relu il viseaza pe dumnezeu mai des decat imi intalnesc eu vecinii de la 4. Toti ascultam smeriti , muti de uimire , visurile sale despre batranul cu barba alba si cu toiag de argint care recunoaste ca e dumnezeu.Si niciodata nu-i cere nimic , cand oricine ar profita de aceste intalniri de gradul 0.
Relu nu face urari , gen paste fericit (si raspunsul e "pasc fericit") , la multi ani ori craciun fericit.
Nu-mi ureaza niciodata ca cei mai multi , "fericire si tot binele din lume" (ma intreb ce m-as face daca n-as primi toate aceste sincere urari debordand de generozitate...una dintre primele "reflectii" ale lui Carol de cand era la grupa mica , e aceasta: urarile sunt degeaba.)
Relu uita sa-mi spuna "la multi ani" , insa a sarit mereu (desi nu e deloc sprinten!) ori de cate ori am avut nevoie si fara sa-i cer acest lucru. A venit cu o traista de fructe cand am fost bolnava , m-am trezit cu el la usa , desi el nu face vizite , doar primeste.Sunt nenumarate gesturile lui de prietenie si generozitate , desi nu poti spune deloc despre el ca ar fi prea bogat.
Relu a adus masoneria in Braila , dupa cum declara si prima fireasca intrebare a fost " dar de ce nu te-ai facut si tu mason??" ...pentru ca n-a avut bani...
Desi calitatea de mason nu mai valoreaza acum nici cat o diploma de Spiru Haret la (mare) distanta, cand toti patronii de gratare de mici din piata si fostii sefi de aprozare au devenit masoni.
Totusi povestile lui are un sambure de adevar , chiar daca de multe ori fabuleaza , exagereaza , inventeaza.
Poate e adevarat cand spune ca l-a batut pe Fanus Neagu intr-un restaurat , ca a dat foc tezelor ultimului congres PCR si s-a si aflat , ca a avut miliarde in urma unor afaceri cinstite , ca a facut j-de salturi cu parasuta , ca pisica lui birmaneza e de fapt himalayana , ca o urmareste o pasare de prada s-o rapeasca de pe gard , ca in clasa a5a si-a surprins profesorul de matematica intr-o postura indecenta impreuna cu doamna de muzica , el fiind ascuns in spatele hainelor dupa cuier si dintr-un salt a zburat afara pe geam , ca si-a salvat sora dintr-un incendiu...sunt nenumarate nemaintalnitele intamplari ale vietii sale.
Nici eu nu-i raman datoare. I-am spus intr-o zi ca fara sa stiu cum , am spart codul computerelor Kaspersky (o companie de securitate informatica ) si ale serviciului roman de informatii de unde am aflat niste date uluitoare.Site-urile au fost vulnerabile o scurta perioada de timp si pana cand administratorii lor au remediat aceasta vulnerabilitate , am reusit sa aflu secrete senzationale.
El , care de obicei nu se teme de nimic , mi-a spus cu o voce scazuta: du-te acasa , ca or sa te prinda si nu vreau sa te gaseasca aici. Altadata i-am spus ca masinile nu vor mai circula de a doua zi pe bulevardele Brailei , printr-o hotarare fulger a consilierilor locali , ca i-am trimis un mail lui Obama , inventat , presupus de mine si care s-a dovedit real fiindca nu numai ca mi-a raspuns , dar mi-a si trimis niste incaltari foarte scumpe , ramase de la iubita lui bunica din Kenia , decedata recent. Chiar purtam niste pantofi pe care scria exact asa: Obama (fusese Bama si adaugasem eu litera lipsa). Dar cate nu i-am spus , pe care nici nu le mai tin minte...
Din doua sacose cu care un deputat isi facea campanie pentru alegeri , am facut una pe care scria numele sau , fiindca se potrivea prenumele si i-am dus-o cu ceva , ca si cum nu stiu nimic. Falsul era atat de bine realizat ca nu i-a venit sa creada. Alta data i-am pus o piatra grea in haina cu care s-a plimbat cateva zile fara sa simta nimic.
Spre deosebire de altii care spun cu voce solemna "urasc lasitatea" , desi n-au comis niciodata un singur act de eroism , asa cum fandositele , prefacutele declara patetic "urasc minciuna" ori "pentru mine doar iubirea conteaza" , Relu este cel mai curajos om pe care l-am intalnit pe parcursul lungii mele vieti. Nu se teme de hoti , de interlopi , de autoritati , de somatii de plata ,de notificari , de amenintari, de tribunal ( nu ezita sa fie martor in orice proces , pentru oricine ii cere , el a fost acolo cand a avut loc intamplarea), de nimic. M-a indemnat odata sa declar ceva "in fals" , desi mie imi era teama de consecinte. M-a asigurat ca daca mi se intampla ceva , ma scoate el. Am semnat cu ochii inchisi de frica ...la fel ca tiganii din opera "tiganiada" de ion budai deleanu. Conducatorul lor , Parpangel , ii conducea la un razboi si tiganii se plangeau de frica , atunci liderul lor i-a sfatuit sa inchida ochii si sa innainteze. Asa am facut si eu si nu mi s-a intamplat nimic , ba chiar s-a prescris fapta respectiva.Mare pacat ca s-a scos din manualele de literatura "Tiganiada" , e o carte ce n-ar trebui sa lipseasca din biblioteca niciunui majoritar care se respecta. In locul ei s-a introdus Cartarescu pe care nu pot si nu vreau sa-l citesc. Nu-mi place infatisarea lui de mamut , dupa cum ii spune Vadim.Se vrea autor de literatura erotica (cititi Emil Brumaru) , dar e doar scabros si neinspirat.
Datoria mea fata de el nu se poate prescrie vreodata fiindca m-a primit intotdeauna cu toate "javrele" gasite pe strada in stare deplorabila .La inceput aveam un text care nu prea mai tine acum : il sunam de la poarta si-l intrebam :" crezi in dragostea la prima vedere??" si pentru ca facea imprudenta sa raspunda "da" l-am imbogatit cu armate de caini si pisici (de fiecare data sub juramantul ca e ultimul "caz")pe care i-a adapostit , i-a hranit , i-a tratat cu pricepere si multora le-a facut un rost , asa cum unii se inghesuie sa intre in politica doar sa le faca fetelor zestre. Deviza lui e ca trebuie sa-i ingrase , ca doar omul (animalul) gras e frumos si sanatos.. Uneori ma suna si striga cu volumul dat la maxim , ca l-am pacalit , cand se intampla ca femelele pe care le primeste in gazda sa fie gestante , urla cat poate de tare si ii raspund..."asta mi-e recunostinta dupa ce nu ti-am cerut niciun ban pe ele...de unde sa stiu ca-i gestanta , fara ultrasunete"..Are cateva dulapuri in care dorm individual: Lorette , Mitzura , Celica , Lucica si ultimul venit...Ramonel. Ma rog de o iarna blanda , fiindca haine groase nu mai are , toate au servit de asternuturi susmentionatilor. I-au distrus incaltamintea , hainele , i-au ros mobilierul si toate documentele societatii defuncte la care am fost angajati.Numai ca el se supara greu si-i trece repede.
Relu are adanc sapata in codul sau genetic vocatia prieteniei , asa cum unii se nasc blonzi , roscati , cu pistrui , meschini , brutali , retardati ori cu sindromul Down.
Relu e piroman: se arunca si in foc pentru cei care considera ca merita acest lucru. Dincolo de spiritul lui fin , de jovialitate , de vesnica buna dispozitie de care-i contamineaza pe cei din jur , dincolo de o oarecare eruditie (desi acum nu mai are nicio carte...nici macar de samanta , le-a pierdut pe toate) , este exact asa cum am auzit odata pe cineva caracterizandu-se:" imi pare rau ca n-am ce sa dau dupa inima pe care o am".
miercuri, 23 septembrie 2009
marți, 22 septembrie 2009
Faraonul
I se spunea Faraonu'. In tinerete fusese un interlop mai elitist , asa cum sunt tiganii de matase , ori revolutiile de catifea. N-a trait revolutii pentru ca de tanar a emigrat peste ocean si si-a facut un rost in indepartata America. Copii n-a avut , ocupat peste masura cu drumurile lungi si dorinta de a prospera.L-am cunoscut la prietenul Relu , coleg de maidan si de scoala primara cu Faraonu' , nascuti amandoi pe aceeasi strada innecata de noroaie toamna.
In New-york era patronul unei firme de taximetrie si de inchirieri limuzine. Zeci de limuzine asa cum vezi numai in filmele cu gangsteri.
In metropola locuia intr-un apartament somptuos si avea o casa de vacanta in muntii Sierra-Nevada unde-l vizita periodic un urs.(sigur ca era un urs pasnic , pentru ca provenea dintr-o lume civilizata).Daca nu ma-insel , ursul respectiv ii batea prietenos de fiecare data in geam si pleca apoi linistit acasa la el.
In ultimii ani locuia mai mult in Braila , alaturi de sora si batrana lui mama.
In New-york lasase parteneri de incredere ce aveau grija de afacerile lui cu onestitate si-i alimentau conturile grase.
Era un om cat un munte , voinic , cizelat , ingrijit , purta lucruri din branduri consacrate .
Conducea o masina de teren pe care si-o adusese "de-acasa" ,un mercedes jeep cum noi nu mai vazuseram. Intentiona sa-si infiinteze o firma cu un capital solid si noi , cei cativa sarantoci din jurul lui urma sa fim angajati ai sai , sa ne bucuram de protectia si generozitatea sa.
Faraonu' parea frumos , desi nu era. Il aratau asa hainele scumpe , banii si masina puternica.
Am observat asta studiindu-i simultan pe cei doi , pe el si pe Relu caruia i-am zis:"tu pari mai urat pentru ca esti mai sarac".Faraonu semana cu Barney din epoca de piatra.
Intr-o buna zi am aflat despre el ca ar fi bolnav , insa cu banii lui se putea trata de orice , de aceea starea lui nu a ingrijorat pe nimeni.A ajuns la un mare specialist si a aflat ca sufera de o boala necrutatoare. S-a intors acasa , la New-york unde ar fi beneficiat de cele mai complexe tratamente. N-a fost sa fie asa , s-a stins fulgerator ca o lumanare dintr-o ceara ieftina.Toti banii lui nu l-au ajutat sa mai negocieze pentru o farama de viata.A murit perfect lucid si si-a desemnat beneficiarii averii: sora , nepoata , un stranepot de cativa ani pe care i-a imbogatit cu terenuri , case , bani lichizi ,miliarde.Concubinei din America i-a ramas casa in care au locuit.Ursului prieten i-a ramas toata recolta de fragi pentru tot restul vietii sale.
A fost adus aici , acasa , intr-un sicriu ca al lui Michael Jackson , spuneau toti care l-au vazut.
Fusese imbalsamat ca un faraon veritabil , insa cu mijloace moderne , in poliuretan .E o tehnica foarte costisitoare numita "plastinare" prin care se conserva tesuturile biologice si se pare ca si el a beneficiat de acest lucru.Viata sa aventuroasa i-a marcat in acelasi mod si moartea: sicriul sau a fost ratacit de avionul care l-a adus cu escala in Amsterdam. A fost gasit , dar nu si inviat si la doua saptamani de la moarte , si-a gasit odihna in pamantul natal.
Inmormantarea si pomenirea au fost la fel de fastuoase , a fost condus pe ultimul drum de o mare de cunoscuti si necunoscuti.
Ca un inecat care iese la suprafata apei la ceva vreme de cand a fost inghitit , asa au iesit ca dintr-un lac intunecat adevarurile ascunse despre faraon: ca toate bunurile sale mobile si imobile erau imprumutate , erau sub gaj sau ipoteca. Banii , sutele de dolari pe care le purta neglijent asupra lui , se pare ca erau falsi. Coloana interminabila de limuzine era si ea o iluzie optica sau tactila , dar in mod sigur ingrozitor de trista. Noi ne extaziam inaintea lui ca bastinasii care primeau in palma cateva margele de sticla de la corabierii perfizi care-i ademeneau astfel sa dea in schimb pietrele pretioase. Noi , provincialii care rareori am parasit judetul si niciodata tara sau continentul , am dat in schimb visul tragicomic al bunicilor nostri care toata viata i-au asteptat pe americani.Care au avut treburi mai importante si n-au reusit sa ajunga , l-au trimis doar pe Faraonu'.
Decorul parea perfect real , insa era doar carton , poleiala , balon de sapun. Esafodajul era putred , aparenta cladire somptuoasa era doar o sandrama care statea sa cada.
Doar "importantul poet contemporan" cum imi place sa-i zic (uite ca ma citez pe mine!) e perfect real:
actorul a iesit in strada
sa cumpere ceva salam,
era in hainele de gala
ca voievod peste un neam
si cand s-a asezat la coada
multimea toata murmura ,
vazandu-i hainele de gala
"sa ne traiesti , maria ta!"
dar ploaia a venit deodata
si ei vazand cu ochii lor
intraga-i fata demachiata,
i-au aruncat c-un fel de plata
"lasati-l dracu , e-un actor"
o , biet actor/o , biet artist/rolurile mor/viata e un teatru trist"
In New-york era patronul unei firme de taximetrie si de inchirieri limuzine. Zeci de limuzine asa cum vezi numai in filmele cu gangsteri.
In metropola locuia intr-un apartament somptuos si avea o casa de vacanta in muntii Sierra-Nevada unde-l vizita periodic un urs.(sigur ca era un urs pasnic , pentru ca provenea dintr-o lume civilizata).Daca nu ma-insel , ursul respectiv ii batea prietenos de fiecare data in geam si pleca apoi linistit acasa la el.
In ultimii ani locuia mai mult in Braila , alaturi de sora si batrana lui mama.
In New-york lasase parteneri de incredere ce aveau grija de afacerile lui cu onestitate si-i alimentau conturile grase.
Era un om cat un munte , voinic , cizelat , ingrijit , purta lucruri din branduri consacrate .
Conducea o masina de teren pe care si-o adusese "de-acasa" ,un mercedes jeep cum noi nu mai vazuseram. Intentiona sa-si infiinteze o firma cu un capital solid si noi , cei cativa sarantoci din jurul lui urma sa fim angajati ai sai , sa ne bucuram de protectia si generozitatea sa.
Faraonu' parea frumos , desi nu era. Il aratau asa hainele scumpe , banii si masina puternica.
Am observat asta studiindu-i simultan pe cei doi , pe el si pe Relu caruia i-am zis:"tu pari mai urat pentru ca esti mai sarac".Faraonu semana cu Barney din epoca de piatra.
Intr-o buna zi am aflat despre el ca ar fi bolnav , insa cu banii lui se putea trata de orice , de aceea starea lui nu a ingrijorat pe nimeni.A ajuns la un mare specialist si a aflat ca sufera de o boala necrutatoare. S-a intors acasa , la New-york unde ar fi beneficiat de cele mai complexe tratamente. N-a fost sa fie asa , s-a stins fulgerator ca o lumanare dintr-o ceara ieftina.Toti banii lui nu l-au ajutat sa mai negocieze pentru o farama de viata.A murit perfect lucid si si-a desemnat beneficiarii averii: sora , nepoata , un stranepot de cativa ani pe care i-a imbogatit cu terenuri , case , bani lichizi ,miliarde.Concubinei din America i-a ramas casa in care au locuit.Ursului prieten i-a ramas toata recolta de fragi pentru tot restul vietii sale.
A fost adus aici , acasa , intr-un sicriu ca al lui Michael Jackson , spuneau toti care l-au vazut.
Fusese imbalsamat ca un faraon veritabil , insa cu mijloace moderne , in poliuretan .E o tehnica foarte costisitoare numita "plastinare" prin care se conserva tesuturile biologice si se pare ca si el a beneficiat de acest lucru.Viata sa aventuroasa i-a marcat in acelasi mod si moartea: sicriul sau a fost ratacit de avionul care l-a adus cu escala in Amsterdam. A fost gasit , dar nu si inviat si la doua saptamani de la moarte , si-a gasit odihna in pamantul natal.
Inmormantarea si pomenirea au fost la fel de fastuoase , a fost condus pe ultimul drum de o mare de cunoscuti si necunoscuti.
Ca un inecat care iese la suprafata apei la ceva vreme de cand a fost inghitit , asa au iesit ca dintr-un lac intunecat adevarurile ascunse despre faraon: ca toate bunurile sale mobile si imobile erau imprumutate , erau sub gaj sau ipoteca. Banii , sutele de dolari pe care le purta neglijent asupra lui , se pare ca erau falsi. Coloana interminabila de limuzine era si ea o iluzie optica sau tactila , dar in mod sigur ingrozitor de trista. Noi ne extaziam inaintea lui ca bastinasii care primeau in palma cateva margele de sticla de la corabierii perfizi care-i ademeneau astfel sa dea in schimb pietrele pretioase. Noi , provincialii care rareori am parasit judetul si niciodata tara sau continentul , am dat in schimb visul tragicomic al bunicilor nostri care toata viata i-au asteptat pe americani.Care au avut treburi mai importante si n-au reusit sa ajunga , l-au trimis doar pe Faraonu'.
Decorul parea perfect real , insa era doar carton , poleiala , balon de sapun. Esafodajul era putred , aparenta cladire somptuoasa era doar o sandrama care statea sa cada.
Doar "importantul poet contemporan" cum imi place sa-i zic (uite ca ma citez pe mine!) e perfect real:
actorul a iesit in strada
sa cumpere ceva salam,
era in hainele de gala
ca voievod peste un neam
si cand s-a asezat la coada
multimea toata murmura ,
vazandu-i hainele de gala
"sa ne traiesti , maria ta!"
dar ploaia a venit deodata
si ei vazand cu ochii lor
intraga-i fata demachiata,
i-au aruncat c-un fel de plata
"lasati-l dracu , e-un actor"
o , biet actor/o , biet artist/rolurile mor/viata e un teatru trist"
sâmbătă, 19 septembrie 2009
teroarea bunului simt
N-am studiat niciodata cu atentie lista cu cheltuielile de intretinere.Cautam doar totalul , sa stiu cat am de plata si atat. Imi era teama sa nu par meschina sau neam prost. Ma lasau rece comentariile celorlalti despre aceste sume si am evitat intotdeauna sedintele care se tin la intrarea in bloc. Atunci ai doua variante: sa nu te intorci acasa , ori sa nu iesi din casa la acea ora , fiindca altfel esti retinut acolo ilegal. Azi am citit cu atentie toate rubricile din lista privitoare la intretinere: lumina de pe scara e o treime din consumul meu lunar de curent , pierderile de apa sunt egale cu consumul , instalatorul care doar constata si nu face absolut nimic (jur ca stiu si eu la fel de bine sa constat cand s-a spart o teava) si trebuie cautat un alt instalator, ca el se face nevazut in caz de ceva , desi primeste si acesta niste bani.Intre timp s-au inventat apometrele , care sunt doar o afacere a unor baieti inteligenti.Ele sunt vechi si nu mai inregistreaza corect , unii au metode sa fure apa si alte consumabile si daca uit sa "duc consumul" , imi trece estimativ: vreo 10 mc apa calda si tot atata rece, plus pierderile aferente .N-am avut niciodata parfumuri scumpe , doar la apa si sapun n-am facut economie , totusi se exagereaza ca m-as spala atat .D-na administrator isi face rondul de incasari cand se dau pensiile. Urca greu , ca e solida si in varsta. Urca scarile cu mare efort, ca o cocoana grasa in tramvai. Nu-si scoate incaltamintea nici cand a plouat afara (unde altundeva??),dar n-am incotro. D-na administrator cunoaste prea bine codul manierelor elegante care recomanda sa nu te descalti. Bunele maniere nu pomenesc nimic de familiile monoparentale unde n-are cine sa bata covorul. De fiecare data ii ofer ceva , asa obisnuiesc dintotdeauna , ce se nimereste sa am ,mici "atentii" pe care orice locatar cu bun simt ar trebui sa le aiba la indemana (nici doamna n-asteapta luna de pe cer , se multumeste cu orice).O singura data n-am avut nimic sa-i dau si m-am scuzat pentru asta. Mi-a zis ,intelegatoare, "nu-i nimic , data viitoare".Ultima data n-aveam decat trei lamai pe care i le-am oferit, dar ea m-a intrecut in generozitate: mi-a inapoiat una (ca sa nu raman prea saraca in lamai).Astfel mi-a trecut supararea de niste bani dati pentru repararea acoperisului si care s-au pierdut fara urma.Unde locuiesc eu , n-a ajuns notiunea de licitatie. A gasit dumneaei o echipa de mesteri care sa refaca izolatia pe acoperis.N-au dat suma ceruta decat vreo 2 fraieri , printre care si eu. Vazusem niste cisme destul de scumpe care costau exact aceasta suma , dar m-am gandit ca e mai important acoperisul. Pentru ca niciodata n-as ajunge sa escaladez acoperisul lumii , de exemplu. Sunt condamnata sa mor la nivelul apelor marii. Si cei care stau la ultimul etaj n-au nicio vina ca alinierea planetelor a stabilit la nasterea lor ca vor locui la cucurigu.Pentru ei ursitoarele au hotarat sa locuiasca la ultimul etaj , asa cum altora le-a dat diverse abilitati si noroc in cantitati variabile.Banii au fost dati si respectivii muncitori (de fapt seful lor) au disparut cu bani cu tot fara sa presteze nimic . Final mai previzibil decat al unui film prost.O vecina mai curajoasa decat Vitoria Lipan , considerandu-se inselata cu niste sume importante de plata , a avut initiativa de a chema pe cineva in control , sa verifice actele contabile ale autoproclamatei asociatii de proprietari de care apartinem. A intocmit un tabel cu cei care doreau sa contribuie la plata unui expert contabil sa faca verificarile necesare. Am semnat si eu si am platit suma ceruta , ca mi-a fost jena s-o refuz.M-a asigurat ca d-na Administrator Rodica nu va sti cine sunt reclamantii. Nu aveam curajul s-o dezamagesc pe d-na Rodica (in acte o cheama Radita). Peste o saptamana m-am trezit cu ea , cu tabelul in mana , fiindca vecina reclamanta abandonase actiunea , a plecat in strainatate.Mi-a reprosat ca nu se astepta tocmai de la mine la asta , ca uite ce vor sa-i faca , "s-o dea la politie".
Nu va "da" nimeni la politie , i-am zis , e doar o simpla verificare. Aproape a plans , ca ea n-a furat nimic , dar admite ca mici greseli or mai fi. M-a rugat sa semnez o declaratie pe care o avea deja scrisa , in care eu recunosteam ca numele meu s-a aflat printr-o eroare pe acea reclamatie , eu fiind foarte multumita de prestatia dumneaei. A doua zi au aflat prietenii mei , minoritarii , de tradare , ei fiind in razboi civil cu administratia , in proces ,pentru restante mari .Pe ei i-am dezamagit si mai rau.Nici ei nu se asteptau din partea mea sa ma retrag cu atata lasitate.Pana la urma s-a subtiat de tot numarul combatantilor si actiunea a cazut. In favoarea doamnei Rodica.Invincibila , imbatabila , nemuritoarea d-na Rodica.
Dar de departe cea mai expresiva e femeia de servici.Este varianta varstnica a nevestei (sau iubitei) lui Popeye marinarul. Aceeasi voce strident pitigaiata , aceeasi silueta filiforma, aceleasi gesturi agresive.Se cearta tot timpul cu niste dusmani imaginari (asa cum copiii au prieteni imaginari , la fel au adultii dusmani imaginari), matura rar si rau (dar nu ma deranjeaza ) si uneori , din nefericire , spala scarile cu o apa infecta dupa care obligatoriu trebuie sa cureti.Mi-e frica sa trec pe langa ea cand e in exercitiul functiunii , ma obsedeaza gandul ca-mi da cu matura in cap , fara niciun motiv.Are ceva vrajitoresc si diabolic in toata infatisarea ei.Eram intr-o comisie de votare si au facut un scandal monstruos , ea si barbatu-sau (intre timp el a murit) , ca el nu-i dadea voie sa voteze individual. I-am consemnat la rubrica evenimente.
N-am fost deloc intrebata daca as fi vrut sa-i cunosc vreodata pe toti acestia.
In schimb mi-as fi dorit sa am placerea sa-mi fie prezentati altii , cum ar fi Ossama Binladen ori Carlos sacalul...niste copii inocenti...nu cred eu toate barfele.
Macar s-a inventat poezia ,care uneori ne scoate dintr-o anume stare.Cum ar fi aceasta , a unui important poet contemporan , asa cum ii spun eu.Se numeste "parazitii":
intai stateam cu gazda si pe urma
intraram cu chirie in palate,
am luat si am furat pe saturate
cum intra-n iarba o flamanda turma.
si ne-am facut situatii bunicele ,
primind in gazda , pe bani multi , taranii,
din subinchirieri facuram banii
cu care ne-am si cumparat castele.
n-am vrea nici sa mai stim ce e pe-afara
dar trebuie zidari , tamplari , tot felul
de insi care ne intretin castelul
si ne iau bani prea multi pe ce repara.
si atata fura din averea noastra,
ca iar plecam prin lume dupa-o gazda.
p.s. familie monoparentala , cu purcel , cu catel , cu renel , , cauta gazda iubitoare si protectoare , ca ambasadorul care cauta...patrie.
Nu va "da" nimeni la politie , i-am zis , e doar o simpla verificare. Aproape a plans , ca ea n-a furat nimic , dar admite ca mici greseli or mai fi. M-a rugat sa semnez o declaratie pe care o avea deja scrisa , in care eu recunosteam ca numele meu s-a aflat printr-o eroare pe acea reclamatie , eu fiind foarte multumita de prestatia dumneaei. A doua zi au aflat prietenii mei , minoritarii , de tradare , ei fiind in razboi civil cu administratia , in proces ,pentru restante mari .Pe ei i-am dezamagit si mai rau.Nici ei nu se asteptau din partea mea sa ma retrag cu atata lasitate.Pana la urma s-a subtiat de tot numarul combatantilor si actiunea a cazut. In favoarea doamnei Rodica.Invincibila , imbatabila , nemuritoarea d-na Rodica.
Dar de departe cea mai expresiva e femeia de servici.Este varianta varstnica a nevestei (sau iubitei) lui Popeye marinarul. Aceeasi voce strident pitigaiata , aceeasi silueta filiforma, aceleasi gesturi agresive.Se cearta tot timpul cu niste dusmani imaginari (asa cum copiii au prieteni imaginari , la fel au adultii dusmani imaginari), matura rar si rau (dar nu ma deranjeaza ) si uneori , din nefericire , spala scarile cu o apa infecta dupa care obligatoriu trebuie sa cureti.Mi-e frica sa trec pe langa ea cand e in exercitiul functiunii , ma obsedeaza gandul ca-mi da cu matura in cap , fara niciun motiv.Are ceva vrajitoresc si diabolic in toata infatisarea ei.Eram intr-o comisie de votare si au facut un scandal monstruos , ea si barbatu-sau (intre timp el a murit) , ca el nu-i dadea voie sa voteze individual. I-am consemnat la rubrica evenimente.
N-am fost deloc intrebata daca as fi vrut sa-i cunosc vreodata pe toti acestia.
In schimb mi-as fi dorit sa am placerea sa-mi fie prezentati altii , cum ar fi Ossama Binladen ori Carlos sacalul...niste copii inocenti...nu cred eu toate barfele.
Macar s-a inventat poezia ,care uneori ne scoate dintr-o anume stare.Cum ar fi aceasta , a unui important poet contemporan , asa cum ii spun eu.Se numeste "parazitii":
intai stateam cu gazda si pe urma
intraram cu chirie in palate,
am luat si am furat pe saturate
cum intra-n iarba o flamanda turma.
si ne-am facut situatii bunicele ,
primind in gazda , pe bani multi , taranii,
din subinchirieri facuram banii
cu care ne-am si cumparat castele.
n-am vrea nici sa mai stim ce e pe-afara
dar trebuie zidari , tamplari , tot felul
de insi care ne intretin castelul
si ne iau bani prea multi pe ce repara.
si atata fura din averea noastra,
ca iar plecam prin lume dupa-o gazda.
p.s. familie monoparentala , cu purcel , cu catel , cu renel , , cauta gazda iubitoare si protectoare , ca ambasadorul care cauta...patrie.
joi, 17 septembrie 2009
frica de latime, frica de lungime si nu de inaltime
Unul dintre cele mai stupide lucruri care se spun de obicei este acesta: "mie nu mi-e frica de nimic decat de dumnezeu". De aici reieste ca dumnezeu are infatisarea unui infractor odios care urmareste cetatenii cinstiti ca sa le dea cu ceva in cap la coltul strazii in intuneric , ori sa-i jefuiasca de bani si bunurile de pret.
Cred ca tocmai de dumnezeu n-ar trebui sa se teama nimeni , el care rabda atatia pacatosi.
Dumnezeu e mult mai subtil , mult mai sofisticat decat personajul bau-bau inventat de adulti primitivi sa-i sperie pe cei mici.
Mai degraba m-ar speria inexistenta lui , chiar ca n-as sti incotro s-o iau.
Pentru ca cea mai banala fobie e inaltimea , s-a gasit cineva sa spuna ca se teme de lungime si chiar de latime, in niciun caz de inaltime.
Frica este predata intotdeauna de parinti si de profesori prosti.
Se inoculeaza frica asa cum se predau dansul si bunele maniere , materii la fel de inutile.
In nicio scoala din lume nu se predau curajul si nici spiritul liber.Toate lectiile despre viata incep cu interdictii: nu face asta , ca nu e voie , nu e bine , nu e frumos.Confuzia dintre etic si estetic e totala.Doar se interzice , fara a se explica si de ce.
Mult mai teama decat de orice ametitoare inaltime imi e sa fiu obligata sa calculez aria , lungimea sau volumul unui corp geometric imposibil , cu formule inexistente.
Cred ca tocmai de dumnezeu n-ar trebui sa se teama nimeni , el care rabda atatia pacatosi.
Dumnezeu e mult mai subtil , mult mai sofisticat decat personajul bau-bau inventat de adulti primitivi sa-i sperie pe cei mici.
Mai degraba m-ar speria inexistenta lui , chiar ca n-as sti incotro s-o iau.
Pentru ca cea mai banala fobie e inaltimea , s-a gasit cineva sa spuna ca se teme de lungime si chiar de latime, in niciun caz de inaltime.
Frica este predata intotdeauna de parinti si de profesori prosti.
Se inoculeaza frica asa cum se predau dansul si bunele maniere , materii la fel de inutile.
In nicio scoala din lume nu se predau curajul si nici spiritul liber.Toate lectiile despre viata incep cu interdictii: nu face asta , ca nu e voie , nu e bine , nu e frumos.Confuzia dintre etic si estetic e totala.Doar se interzice , fara a se explica si de ce.
Mult mai teama decat de orice ametitoare inaltime imi e sa fiu obligata sa calculez aria , lungimea sau volumul unui corp geometric imposibil , cu formule inexistente.
marți, 15 septembrie 2009
...din clasici in viata
Am ajuns sa citam din Gigi Becali ca din clasici:
"bag milioane , dau salarii mari si la pauza ma conduce gazu' !!"
omul are atat de mult umor involuntar ca cineva ar trebui sa-i spuna si lui , e pacat sa nu stie
"bag milioane , dau salarii mari si la pauza ma conduce gazu' !!"
omul are atat de mult umor involuntar ca cineva ar trebui sa-i spuna si lui , e pacat sa nu stie
luni, 14 septembrie 2009
natura moarta fara pisica
Asa mi s-a parut imaginea la care ma trimite cineman , aceea cu saculetul de cafea langa o masca din nuca de cocos.Dar unde-i pisica , de ce lipseste din imagine si din propozitie? De ce n-o cheama Pufica in loc de...Pufzilla , anagrama intre godzilla si Pufica (sau metagrama anagramata!).Lipseste Pufica , de fapt eu i-am zarit doar zambetul (pentru ca toate pisicile zambesc , cel putin acelea pe care le cunosc eu) , e tot ce a ramas din ea , asa cum din celebra pisica de Cheshire din Alice in tara minunilor ramane doar ranjetul ...si acum imi e frica de asta.
Zici sa ajung in Congo pentru o cafea?? si daca eu preferam republica Zair? Multumesc pentru informatie si pentru ca m-ai luminat.Sunt fascinata de aceasta tara , stiu pe dinafara chiar numele fostului presedinte dictator prieten cu Ceausescu si care purta vara-iarna o boneta din blana de leopard...mobutu sese seko kuku ngbendu wa za banga ...jur ca nu m-am uitat nicaieri...personaj ciudat, grotesc , coborat parca din cele doua volume de basme africane pe care le mai am pe undeva: "furt de camile noaptea" si "Nti , invingatorul sarpelui boa".
Mai ramane sa stabilesc in ce mod ajung acolo , cu rata sau cu autostopul.
Totusi...nu e deranjul prea mare?
mai bine as lua un ceai (din teama ca automatul de cafea din Congo poate fi defect si bat drumul degeaba pana acolo) ,de fructe de padure continentala sau interjudeteana , ca Braila nu e prea bogata in paduri.
am scris aici in loc sa intru in spatiul pentru comentarii unde urma sa postez acest raspuns pentru ca acolo e o incapere mai ingusta si mai intunecoasa , aici e la vedere , e livingul , e "camera de la fata", odaia pentru oaspeti (asa suna anunturile de vanzari apartamente din republica Moldova: apartamente cu o odaie , cu doua si trei odai...costa mult si acolo) si oricine se simte aici mult mai confortabil.
initial am crezut ca e un sac adevarat , de dimensiunea celui de ciment , ori de grau pe care-l duc taranii la moara..., dar cum toate iluziile sunt triste in cele din urma , am descifrat tarziu ca era vorba doar de 500 grame...e clar ca e o cantitate inalienabila..
Zici sa ajung in Congo pentru o cafea?? si daca eu preferam republica Zair? Multumesc pentru informatie si pentru ca m-ai luminat.Sunt fascinata de aceasta tara , stiu pe dinafara chiar numele fostului presedinte dictator prieten cu Ceausescu si care purta vara-iarna o boneta din blana de leopard...mobutu sese seko kuku ngbendu wa za banga ...jur ca nu m-am uitat nicaieri...personaj ciudat, grotesc , coborat parca din cele doua volume de basme africane pe care le mai am pe undeva: "furt de camile noaptea" si "Nti , invingatorul sarpelui boa".
Mai ramane sa stabilesc in ce mod ajung acolo , cu rata sau cu autostopul.
Totusi...nu e deranjul prea mare?
mai bine as lua un ceai (din teama ca automatul de cafea din Congo poate fi defect si bat drumul degeaba pana acolo) ,de fructe de padure continentala sau interjudeteana , ca Braila nu e prea bogata in paduri.
am scris aici in loc sa intru in spatiul pentru comentarii unde urma sa postez acest raspuns pentru ca acolo e o incapere mai ingusta si mai intunecoasa , aici e la vedere , e livingul , e "camera de la fata", odaia pentru oaspeti (asa suna anunturile de vanzari apartamente din republica Moldova: apartamente cu o odaie , cu doua si trei odai...costa mult si acolo) si oricine se simte aici mult mai confortabil.
initial am crezut ca e un sac adevarat , de dimensiunea celui de ciment , ori de grau pe care-l duc taranii la moara..., dar cum toate iluziile sunt triste in cele din urma , am descifrat tarziu ca era vorba doar de 500 grame...e clar ca e o cantitate inalienabila..
donatie fara notar
Asa cum un ardelean tacticos isi cresteaza slaninuta inainte de-a o pune la afumat , ori inainte de-a o consuma in trenul personal (impreuna cu ceapa aferenta) de pe ruta Salva -Viseu , cu un calm identic celui englezesc , la fel tibetanii cresteaza cadavrele proaspete pe care le ofera (arunca) drept hrana vulturilor pentru ceea ce se numeste inmormantare cereasca.
Potrivit filozofiei locului , cel care a murit trebuie sa intre cat mai curand in circuitul naturii , de aceea e taiat din loc in loc , sa le fie mai usor vulturilor sa-l devore .
Asa ca vin cu un amendament la decizia definitiva de a-mi dona organele valabile unor oameni care au nevoie de ele , ce ramane in urma actului de donatie poate fi aruncat in groapa cu lei , in cazul ca vulturii vor fi mult prea satui in ziua aceea.
Potrivit filozofiei locului , cel care a murit trebuie sa intre cat mai curand in circuitul naturii , de aceea e taiat din loc in loc , sa le fie mai usor vulturilor sa-l devore .
Asa ca vin cu un amendament la decizia definitiva de a-mi dona organele valabile unor oameni care au nevoie de ele , ce ramane in urma actului de donatie poate fi aruncat in groapa cu lei , in cazul ca vulturii vor fi mult prea satui in ziua aceea.
sâmbătă, 12 septembrie 2009
si luna de pe cer e data
Cei care vor sa-si infiinteze noi societati la registrul comertului, sa aiba grija ca urmatoarele "nume" sunt date , sunt adjudecate de cei doi carcotasi , Huidu si Gainusa .
Firmele lor care au ca obiect de activitate productie cinematografica , video si programe TV , se numesc astfel:
S.C. HODORONC-TRONC PRODUCTION SRL
MANGAFAUA PRODUCTION SRL
TROSC-PLEOSC SRL
Totusi , stati linistiti, nu disperati: sunt inca disponibile nume ca "ursul pacalit de vulpe" ,"Danila Prepeleag" (pe asta cred c-o s-o rezerve Danila al meu) , "Stan Patitu'" sau de ce nu
"mos Nichifor cotcariu"
Firmele lor care au ca obiect de activitate productie cinematografica , video si programe TV , se numesc astfel:
S.C. HODORONC-TRONC PRODUCTION SRL
MANGAFAUA PRODUCTION SRL
TROSC-PLEOSC SRL
Totusi , stati linistiti, nu disperati: sunt inca disponibile nume ca "ursul pacalit de vulpe" ,"Danila Prepeleag" (pe asta cred c-o s-o rezerve Danila al meu) , "Stan Patitu'" sau de ce nu
"mos Nichifor cotcariu"
vineri, 11 septembrie 2009
salutari din PIRACANGA
Doi tineri din Romania , un el si o ea, mai curajosi decat poate fi oricare dintre noi la un loc, au plecat in lumea larga peste mari si tari.Au lasat in urma lumea dezlantuita , orase , betoane , niste ocupatii banale ce implica sefi , nervi si strs cat cuprinde , au uitat de restaurante , tv, presa, agresiune mediatica , si-au lasat in urma familii , prieteni si ce-or mai fi avut ...ca sa ajunga la aproape 10000km distanta de Bucuresti.
Au descoperit un eco-village in N-E Braziliei , pe malul oceanului Atlantic , un loc inconjurat dintr-o parte de apa si din trei parti de junga si s-au stabilit acolo impreuna cu bagajul lor sumar.
Exista mai multe astfel de asezari in acele locuri, formate din max. 15 case construite din lemn si caramida , cu energie provenind de la panouri solare , cu apa izvorand din pamant , cu detergenti nepoluanti, cu gunoi care se recicleaza , cu hrana obtinuta de ei cultivand legume si fructe , sau paine facuta in casa.
Acest sat care se numeste PIRACANGA e un loc destul de cosmopolit , fiindca se regasesc acolo cele mai diferite nationalitati , o comunitate eterogena care imparte aceleasi convingeri si valori:
consum minim, fericire din lucruri simple , respect fata de natura , pamant si toate roadele lui.
E o alternativa la marele oras si la modul conventional de viata al celor mai multi.
Nu mai ai ca vecini betivi , scandalagii , manelisti, telenoveliste, babe barfitoare , copii tembeli care nu respecta programul de liniste(chiar azi am citit la intrarea in bloc:"copiii sa nu se mai joace pe scara varuita")ori pe unul care-ti doreste moartea bietei tale caprei , te invecinezi (fara garduri) cu cocotieri , ananasi , papagali , colibri, fluturi de toate modelele ori soparle multicolore.
Cei doi muncesc 3-4 ore pe zi in sat la amenajarea gradinilor.Lucreaza la legume si flori , curata terenuri de buruieni si plante uscate.
Au descoperit ca aceste activitati pe care nu le-au mai facut pana acum , le dau mari satisfactii .
Traiesc o vacanta perpetua , nu se mai grabesc , respira in voie , au timp pentru ei si pentru a privi in jur.Daca au copii , ii lasa sa creasca liberi , sa expermenteze si nu sa le spuna ce au de facut.
Fericirea sta in lucruri simple , spun ei , si subscriu si eu la idee.
Am inteles ca niste bogati occidentali au grija ca acele locuri sa ramana astfel , casele si toate bunurile le apartin si le dau in folosita celor care doresc sa evadeze in acest paradis, cu conditia sa respecte regulile de mai sus.
Sigur ca as pleca si eu acolo daca as avea suficient curaj , daca-as avea cu cine , daca n-as avea responsabilitatile pe care le am , daca i-as convinge pe motanul Danila si pe rasfatata Cleo ca-i mai bine sa vaneze muste si soareci decat sa le aduc eu hrana pe doua sortimente (una pentru pisici mofturoase si alta pentru motani morocanosi ca el) de la pet-shop.
Nu pot fi de acord sa vaneze soareci , mi-e mila de acestia ca au o viata plina de pericole si pradatori.Soarecii sunt niste fiinte adorabile.(la fel ca sobolanii, broastele , gandacii...despre serpi ma mai gandesc putin , am o mica retinere pentru ca nu i-am cunoscut indeaproape)
Sunt sigura ca nici termitele nu le-ar parea deloc gustoase. Pentru cei doi , paradisul este la ei acasa , nu-si doresc sa incerce senzatii tari.
E mult prea departe Piracanga atat timp cat te-ai nascut in S-E Europei, in S-E Romaniei si pe deasupra te mai si inrudesti cu purcelul Prikoke.
Adevarul e ca m-as duce in indepartata Brazilie doar pentru o cafea autentica (ceea ce se gaseste pe la noi sub numele generic de cafea e doar gunoi), cafeaua este singurul meu viciu , dar in cantitati mici si din brenduri consacrate ...eu sunt pe principiul putin si bun.
(de cate ori ma aflu undeva si refuz bautura , adica spun ca eu n-am baut niciodata nici un miligram de alcool in viata mea , sunt suspectata invariabil de doua lucruri: sufar de ceva ori fac parte dintr-o secta)
De cele mai multe ori , masculii rudimentari invita personajele feminine la cafea , care de fapt e un eufemism , un pretext pentru altceva. Respectivul nu are alt text si il foloseste pe acesta foarte uzat.De fapt e singura idee din capul lui.
In sfarsit , stiu cum sa raspund unei(pseudo )invitatii la cafea :
"de acord , dar numai in Brazilia,patria cafelei"
chiar nu ma scoate nimeni la o cafea??
Au descoperit un eco-village in N-E Braziliei , pe malul oceanului Atlantic , un loc inconjurat dintr-o parte de apa si din trei parti de junga si s-au stabilit acolo impreuna cu bagajul lor sumar.
Exista mai multe astfel de asezari in acele locuri, formate din max. 15 case construite din lemn si caramida , cu energie provenind de la panouri solare , cu apa izvorand din pamant , cu detergenti nepoluanti, cu gunoi care se recicleaza , cu hrana obtinuta de ei cultivand legume si fructe , sau paine facuta in casa.
Acest sat care se numeste PIRACANGA e un loc destul de cosmopolit , fiindca se regasesc acolo cele mai diferite nationalitati , o comunitate eterogena care imparte aceleasi convingeri si valori:
consum minim, fericire din lucruri simple , respect fata de natura , pamant si toate roadele lui.
E o alternativa la marele oras si la modul conventional de viata al celor mai multi.
Nu mai ai ca vecini betivi , scandalagii , manelisti, telenoveliste, babe barfitoare , copii tembeli care nu respecta programul de liniste(chiar azi am citit la intrarea in bloc:"copiii sa nu se mai joace pe scara varuita")ori pe unul care-ti doreste moartea bietei tale caprei , te invecinezi (fara garduri) cu cocotieri , ananasi , papagali , colibri, fluturi de toate modelele ori soparle multicolore.
Cei doi muncesc 3-4 ore pe zi in sat la amenajarea gradinilor.Lucreaza la legume si flori , curata terenuri de buruieni si plante uscate.
Au descoperit ca aceste activitati pe care nu le-au mai facut pana acum , le dau mari satisfactii .
Traiesc o vacanta perpetua , nu se mai grabesc , respira in voie , au timp pentru ei si pentru a privi in jur.Daca au copii , ii lasa sa creasca liberi , sa expermenteze si nu sa le spuna ce au de facut.
Fericirea sta in lucruri simple , spun ei , si subscriu si eu la idee.
Am inteles ca niste bogati occidentali au grija ca acele locuri sa ramana astfel , casele si toate bunurile le apartin si le dau in folosita celor care doresc sa evadeze in acest paradis, cu conditia sa respecte regulile de mai sus.
Sigur ca as pleca si eu acolo daca as avea suficient curaj , daca-as avea cu cine , daca n-as avea responsabilitatile pe care le am , daca i-as convinge pe motanul Danila si pe rasfatata Cleo ca-i mai bine sa vaneze muste si soareci decat sa le aduc eu hrana pe doua sortimente (una pentru pisici mofturoase si alta pentru motani morocanosi ca el) de la pet-shop.
Nu pot fi de acord sa vaneze soareci , mi-e mila de acestia ca au o viata plina de pericole si pradatori.Soarecii sunt niste fiinte adorabile.(la fel ca sobolanii, broastele , gandacii...despre serpi ma mai gandesc putin , am o mica retinere pentru ca nu i-am cunoscut indeaproape)
Sunt sigura ca nici termitele nu le-ar parea deloc gustoase. Pentru cei doi , paradisul este la ei acasa , nu-si doresc sa incerce senzatii tari.
E mult prea departe Piracanga atat timp cat te-ai nascut in S-E Europei, in S-E Romaniei si pe deasupra te mai si inrudesti cu purcelul Prikoke.
Adevarul e ca m-as duce in indepartata Brazilie doar pentru o cafea autentica (ceea ce se gaseste pe la noi sub numele generic de cafea e doar gunoi), cafeaua este singurul meu viciu , dar in cantitati mici si din brenduri consacrate ...eu sunt pe principiul putin si bun.
(de cate ori ma aflu undeva si refuz bautura , adica spun ca eu n-am baut niciodata nici un miligram de alcool in viata mea , sunt suspectata invariabil de doua lucruri: sufar de ceva ori fac parte dintr-o secta)
De cele mai multe ori , masculii rudimentari invita personajele feminine la cafea , care de fapt e un eufemism , un pretext pentru altceva. Respectivul nu are alt text si il foloseste pe acesta foarte uzat.De fapt e singura idee din capul lui.
In sfarsit , stiu cum sa raspund unei(pseudo )invitatii la cafea :
"de acord , dar numai in Brazilia,patria cafelei"
chiar nu ma scoate nimeni la o cafea??
miercuri, 9 septembrie 2009
draga prietene,
Sper ca nu trebuie sa-ti vinzi casa ca sa poti cumpara luni, 14 septembrie , editia de colectie nr. 100 a jurnalului national , impreuna cu care vei primi un dar pretios: un dublu album cu 36 de cantece ale Tatianei Stepa , ea care n-a avut nimic al ei, n-a avut o casa proprie si a locuit doar cu chirie ca o liceana.
Toate drepturile obtinute din vanzarea acestor cd-uri vor ajunge la fiul ei , Catalin.
Asa cum cu tristete remarca si Andrei , noi scriem pe bloguri , mancam , dormim si din (ne)fericire ne si trezim , numai pe mormantul ei pamantul a inceput sa se lase si se pregateste sa scoata din el iarba si flori.
Asa ca daca un expert imobiliar , un evaluator iti va spune despre casa ta ca valoreaza mai putin decat amintitul album ,sigur ca nu-l vei cumpara , ori daca totusi iei aceasta indrazneata decizie , poti locui la mine pana vor veni vremuri mai prospere.
Nu am spatiu excedentar , insa stiu povestea cu ciupercuta miniaturala sub care s-au adapostit pe o vreme rea toate vietuitoarele padurii , confirmarea unui vers .."ne certam in largi palate, ne-am iubit pe muchie de cutit"...
(...)
..."si , doamne , se acutizeaza rana
si te-am ruga , ai grija , daca vrei,
s-o tii in preajma ta pe Tatiana
punand pamant de flori pe vocea ei
{...}
invata insasi ploaia sa murmure
un cantec trist , dar moartea-i spune "taci"
copacii ratacesc fara padure
padurea moare fara de copaci"..
un important poet contemporan
Toate drepturile obtinute din vanzarea acestor cd-uri vor ajunge la fiul ei , Catalin.
Asa cum cu tristete remarca si Andrei , noi scriem pe bloguri , mancam , dormim si din (ne)fericire ne si trezim , numai pe mormantul ei pamantul a inceput sa se lase si se pregateste sa scoata din el iarba si flori.
Asa ca daca un expert imobiliar , un evaluator iti va spune despre casa ta ca valoreaza mai putin decat amintitul album ,sigur ca nu-l vei cumpara , ori daca totusi iei aceasta indrazneata decizie , poti locui la mine pana vor veni vremuri mai prospere.
Nu am spatiu excedentar , insa stiu povestea cu ciupercuta miniaturala sub care s-au adapostit pe o vreme rea toate vietuitoarele padurii , confirmarea unui vers .."ne certam in largi palate, ne-am iubit pe muchie de cutit"...
(...)
..."si , doamne , se acutizeaza rana
si te-am ruga , ai grija , daca vrei,
s-o tii in preajma ta pe Tatiana
punand pamant de flori pe vocea ei
{...}
invata insasi ploaia sa murmure
un cantec trist , dar moartea-i spune "taci"
copacii ratacesc fara padure
padurea moare fara de copaci"..
un important poet contemporan
marți, 8 septembrie 2009
copilarie fara bona
Mi se intampla uneori sa racesc (alteori...sa ma ratacesc) , odata am zacut cateva zile cu febra mare si totusi n-am murit , desi n-am luat niciun medicament.Nici macar o banala aspirina.
Banala? poate doar aparent banala si inocenta.
Am fugit intotdeauna de medicamente , la inceput instinctiv pentru ca nu stiam nimic despre ele.
Mai tarziu am aflat ca nu sunt facute sa vindece , ci doar sa amelioreze cumva (adica starea sa se imbunatateasca doar atat timp cat iei medicamentele , nicio secunda mai mult , sa creeze dependenta) si sa aduca un imens profit unora care concerteaza din umbra acest mecanism sinistru. Poate exista si nu stiu eu , medicamente care trateaza diabetul , bolile inimii si ale altor organe, depresia ,hiv si atatea altele. Medicii doar prescriu , dar nu spun nimic despre ce ar trebui sa insemne modul de viata , alimentatia corecta , relaxare , interactionarea cu mediul.
Daca exista cineva care s-a vindecat de o boala severa prin medicamente , sa spuna si altora.
Richard J.Roberts a obtinut premiul Nobel in medicina si fiziologie (1993) si el spune ca medicina care ar vindeca definitiv nu e rentabila.
Ca industria de medicamente e orientata doar spre profit ca oricare alta , ca industria constructoare de masini , sa zicem.
Ca industria farmaceutica e mai ticaloasa decat cea de armament , aceasta din urma pare mult mai onesta , nu-si disimuleaza scopurile.
Se pare ca e o conspiratie mondiala a unor bogati care vor sa mai micsoreze densitatea planetei.
Medicamente de sinteza , vaccinuri nocive , radiatii care ucid omul si nu cancerul , sunt rezultatul unei imposturi uriase.Ultimul exemplu tagic e Tatiana Stepa care a urmat cativa ani de radioterapie , chimioterapie ce n-au facut decat sa-i prelungeasca nedreapta suferinta.
Cele mai multe medicamente au efecte secundare mult mai grave decat boala pentru care sunt folosite.
Inca mai exista zone izolate pe planeta , munti , insule indepartate , mai exista Tibetul unde tehnologia si civilizatia nu au patruns si locuitorii lor nu cunosc aceasta lunga lista de boli atat de familiara noua.
N-am avut bona in copilarie .Nici nu prea era cunoscuta aceasta notiune.Cand n-avea cine sa ma supravegheze , eram lasata sub o salcie din curtea bunicilor. Era o salcie pletoasa si sub ea era efectiv un spatiu de locuit , la dimensiunea unei garsoniere confort 4.
Nu mi se intampla nimic acolo , era un perimetru de siguranta totala , nici macar ploaia nu razbatea.
De aceea cand am fost odata bolnava si aveam de gand sa iau o aspirina , m-am gandit la substanta ei activa ,coaja de salcie si am vrut s-o caut undeva sa-mi fac un ceai , dar cum salcia mi-a fost bona si guvernanta , n-as fi in stare sa-i fac rau nici cat un centimetru patrat de coaja.
Mi-e imposibil s-o jefuiesc.
Banala? poate doar aparent banala si inocenta.
Am fugit intotdeauna de medicamente , la inceput instinctiv pentru ca nu stiam nimic despre ele.
Mai tarziu am aflat ca nu sunt facute sa vindece , ci doar sa amelioreze cumva (adica starea sa se imbunatateasca doar atat timp cat iei medicamentele , nicio secunda mai mult , sa creeze dependenta) si sa aduca un imens profit unora care concerteaza din umbra acest mecanism sinistru. Poate exista si nu stiu eu , medicamente care trateaza diabetul , bolile inimii si ale altor organe, depresia ,hiv si atatea altele. Medicii doar prescriu , dar nu spun nimic despre ce ar trebui sa insemne modul de viata , alimentatia corecta , relaxare , interactionarea cu mediul.
Daca exista cineva care s-a vindecat de o boala severa prin medicamente , sa spuna si altora.
Richard J.Roberts a obtinut premiul Nobel in medicina si fiziologie (1993) si el spune ca medicina care ar vindeca definitiv nu e rentabila.
Ca industria de medicamente e orientata doar spre profit ca oricare alta , ca industria constructoare de masini , sa zicem.
Ca industria farmaceutica e mai ticaloasa decat cea de armament , aceasta din urma pare mult mai onesta , nu-si disimuleaza scopurile.
Se pare ca e o conspiratie mondiala a unor bogati care vor sa mai micsoreze densitatea planetei.
Medicamente de sinteza , vaccinuri nocive , radiatii care ucid omul si nu cancerul , sunt rezultatul unei imposturi uriase.Ultimul exemplu tagic e Tatiana Stepa care a urmat cativa ani de radioterapie , chimioterapie ce n-au facut decat sa-i prelungeasca nedreapta suferinta.
Cele mai multe medicamente au efecte secundare mult mai grave decat boala pentru care sunt folosite.
Inca mai exista zone izolate pe planeta , munti , insule indepartate , mai exista Tibetul unde tehnologia si civilizatia nu au patruns si locuitorii lor nu cunosc aceasta lunga lista de boli atat de familiara noua.
N-am avut bona in copilarie .Nici nu prea era cunoscuta aceasta notiune.Cand n-avea cine sa ma supravegheze , eram lasata sub o salcie din curtea bunicilor. Era o salcie pletoasa si sub ea era efectiv un spatiu de locuit , la dimensiunea unei garsoniere confort 4.
Nu mi se intampla nimic acolo , era un perimetru de siguranta totala , nici macar ploaia nu razbatea.
De aceea cand am fost odata bolnava si aveam de gand sa iau o aspirina , m-am gandit la substanta ei activa ,coaja de salcie si am vrut s-o caut undeva sa-mi fac un ceai , dar cum salcia mi-a fost bona si guvernanta , n-as fi in stare sa-i fac rau nici cat un centimetru patrat de coaja.
Mi-e imposibil s-o jefuiesc.
luni, 7 septembrie 2009
ei, si...??
Cum ar fi sa nu ne stim data nasterii , asa cum nu ne-o cunostem pe cea a mortii (care poate fi orice zi din an)?
In trecutul indepartat cand timpul nu se contabiliza atat de strict , oamenii traiau linistiti fara sa stie nu numai in ce zi , dar chiar in ce an s-au nascut si nu cred ca pierdeau mare lucru.
Nu cred ca ar trebui sa conteze atat de mult ziua cand ne-am nascut.
Daca te raportezi doar la tine si la cativa metri in jurul tau , poate parea semnificativ , dar lumea nu-i doar cat se vede prin fereastra .Nu-i nicio branza ca la data cutare s-a nascut Ion , Ivan, Jean sau John ; cosmosul isi vede linistit de ale lui.
De fapt data nasterii ar trebui sa ramana pentru oricine un amanunt de stricta intimitate.
Daca se face atat festivism din asta , atunci toate femeile sa nasca in piete publice sub ochii oricarui curios care trece pe-acolo.
Nasterea unei fiinte umane e un eveniment minor .Alte lucruri sunt infinit mai importante , cum ar fi:
anotimpurile , alternanta zi- noapte ,solstitiile , echinoctiile ,alinierea planetelor , cometele , cutremurele si toate cataclismele naturale , formarea ghetarilor , zilele sfintilor , ale profetilor marilor religii , potopul lui Noe , ploile de stele (de meteoriti) , cele 7 zile ale genezei si lista poate continua.
Nasterea unei fiinte e o condamnare la viata.De incalculabile milenii se naste si se moare neimportant.
Imi amintesc de dramaturgul Eugen Ionescu , aflat la Paris , caruia avocatul desemnat din oficiu ii trimite o scrisoare in care il anunta ca a fost condamnat la moarte in absenta (urasc cuvantul "contumacie",suna ca naiba)...mult mai tarziu pedeapsa fiind comutata in alta ceva mai blanda.
Marele dramaturg ii raspunde acestuia printr-o carte postala ilustrata din campiile Elizee :
"Ei , si..?? " doar atat , niciun cuvant in plus.
M-am nascut in 7 septembrie , desi specia nu era deloc amenintata.
Ei , si ???
totusi pot ca macar azi sa fiu un pic mai ingaduitoare cu mine ,mai generoasa si mai putin autoironica.
pot chiar sa-mi daruiesc ceva ...cum ar fi inscrierea gratuita in registrul donatorilor ...de ceva ce-mi apartine (deocamdata ,temporar)
,organe sau celule stem
In trecutul indepartat cand timpul nu se contabiliza atat de strict , oamenii traiau linistiti fara sa stie nu numai in ce zi , dar chiar in ce an s-au nascut si nu cred ca pierdeau mare lucru.
Nu cred ca ar trebui sa conteze atat de mult ziua cand ne-am nascut.
Daca te raportezi doar la tine si la cativa metri in jurul tau , poate parea semnificativ , dar lumea nu-i doar cat se vede prin fereastra .Nu-i nicio branza ca la data cutare s-a nascut Ion , Ivan, Jean sau John ; cosmosul isi vede linistit de ale lui.
De fapt data nasterii ar trebui sa ramana pentru oricine un amanunt de stricta intimitate.
Daca se face atat festivism din asta , atunci toate femeile sa nasca in piete publice sub ochii oricarui curios care trece pe-acolo.
Nasterea unei fiinte umane e un eveniment minor .Alte lucruri sunt infinit mai importante , cum ar fi:
anotimpurile , alternanta zi- noapte ,solstitiile , echinoctiile ,alinierea planetelor , cometele , cutremurele si toate cataclismele naturale , formarea ghetarilor , zilele sfintilor , ale profetilor marilor religii , potopul lui Noe , ploile de stele (de meteoriti) , cele 7 zile ale genezei si lista poate continua.
Nasterea unei fiinte e o condamnare la viata.De incalculabile milenii se naste si se moare neimportant.
Imi amintesc de dramaturgul Eugen Ionescu , aflat la Paris , caruia avocatul desemnat din oficiu ii trimite o scrisoare in care il anunta ca a fost condamnat la moarte in absenta (urasc cuvantul "contumacie",suna ca naiba)...mult mai tarziu pedeapsa fiind comutata in alta ceva mai blanda.
Marele dramaturg ii raspunde acestuia printr-o carte postala ilustrata din campiile Elizee :
"Ei , si..?? " doar atat , niciun cuvant in plus.
M-am nascut in 7 septembrie , desi specia nu era deloc amenintata.
Ei , si ???
totusi pot ca macar azi sa fiu un pic mai ingaduitoare cu mine ,mai generoasa si mai putin autoironica.
pot chiar sa-mi daruiesc ceva ...cum ar fi inscrierea gratuita in registrul donatorilor ...de ceva ce-mi apartine (deocamdata ,temporar)
,organe sau celule stem
marți, 1 septembrie 2009
cu taticu' la furat
Cei care raspund de soarta invatamantului de stat (pentru ca in privat e cu totul altceva ,acolo interesul este taxarea )ar trebui sa instituie masuri impotriva copiatului cu mijloace moderne , facultatile sa achizitioneze echipamente pentru contracararea acestui fenomen care are loc (fara indoiala ) cu complicitatea unor profesori de o moralitate indoielnica.
Pentru ca s-a ajuns in situatia ca unii fraieri care nu stiu decat sa invete constiincios ,sa invete pana la epuizare pentru fiecare examen ,sa obtina note mai mici decat smecherii cu casti si chiar sa-si piarda locurile de la buget.
Pana va avea cineva o initiativa legislativa curajoasa care sa pedepseasca aceasta fapta ca pe un furt calificat ce e , pana cand ii vom vedea suportand rigorile legii pe toti acesti gainari ,respectiv loaza care vrea studii inalte fara sa transpire deloc si iresponsabilul sau tata in rol de complice ordinar care-i dicteaza de la coltul strazii din masina ,pana cand ii va fi masina respectiva confiscata ( eventual si capotul inflorat al maica-sii ori pensia lui tac-su mare) , eu am alta idee:
cel care ma bombardeaza cu e-mailuri si o mie de spamuri pe zi cu "vand casti wireless pentru copiat" si "vand handsfree pentru copiat" ,o sa primeasca ,in sfarsit ,un raspuns de la mine .
Ii raspund si-i propun sa ne intalnim , ca vreau sa cumpar.
Il trimit in locul meu pe vecinul (minoritar) Stelea , recent iesit de la "facultate" ,care mi-e dator fiindca i-am ajutat copilul la lectii pe toata durata "studiilor" lu' taticu si nu numai , sa-i dea cativa pumni (in pifometru ,cum ar spune Mircea Badea cand e acuzat de CNA ca instiga la agresiune ) sa-i sune castile in cap pe principiul ca trebuie intai intervenit la cauza si nu la efect .
de fapt cu totul altceva am vrut sa scriu .
despre ce a spus Avram Iancu:
nu cu argumente abstracte se pot convinge tiranii ,ci cu lancea lui Horea.
...si uite unde am ajuns...
Pentru ca s-a ajuns in situatia ca unii fraieri care nu stiu decat sa invete constiincios ,sa invete pana la epuizare pentru fiecare examen ,sa obtina note mai mici decat smecherii cu casti si chiar sa-si piarda locurile de la buget.
Pana va avea cineva o initiativa legislativa curajoasa care sa pedepseasca aceasta fapta ca pe un furt calificat ce e , pana cand ii vom vedea suportand rigorile legii pe toti acesti gainari ,respectiv loaza care vrea studii inalte fara sa transpire deloc si iresponsabilul sau tata in rol de complice ordinar care-i dicteaza de la coltul strazii din masina ,pana cand ii va fi masina respectiva confiscata ( eventual si capotul inflorat al maica-sii ori pensia lui tac-su mare) , eu am alta idee:
cel care ma bombardeaza cu e-mailuri si o mie de spamuri pe zi cu "vand casti wireless pentru copiat" si "vand handsfree pentru copiat" ,o sa primeasca ,in sfarsit ,un raspuns de la mine .
Ii raspund si-i propun sa ne intalnim , ca vreau sa cumpar.
Il trimit in locul meu pe vecinul (minoritar) Stelea , recent iesit de la "facultate" ,care mi-e dator fiindca i-am ajutat copilul la lectii pe toata durata "studiilor" lu' taticu si nu numai , sa-i dea cativa pumni (in pifometru ,cum ar spune Mircea Badea cand e acuzat de CNA ca instiga la agresiune ) sa-i sune castile in cap pe principiul ca trebuie intai intervenit la cauza si nu la efect .
de fapt cu totul altceva am vrut sa scriu .
despre ce a spus Avram Iancu:
nu cu argumente abstracte se pot convinge tiranii ,ci cu lancea lui Horea.
...si uite unde am ajuns...
tenisi cu Armani
Blocurile inalte de sticla din mintea mea sunt construite doar din sticla translucida si nicidecum din beton , fier , caramida ori alte materiale dure.Cele mai multe au ca destinatie spatii pentru birouri si ma gandesc cu groaza ca intr-o buna zi trebuie sa ajung la etajul 27 al unui zgaraie nori din sticla pentru cine stie ce formalitate si cu un pas gresit pot narui intregul esafodaj. Am nevoie de pantofi cu talpa din pluta , sa fie usori si sa nu fac zgomot , sa-l surprind total pe cel pe care-l vizitez si sa n-aiba timp sa-si corecteze tinuta.Acolo mobilierul e din polistiren ori din turta dulce , pentru ca daca nu poti cobori in strada sa-ti iei un sandvici , te poti servi cu spatarul unui scaun , ori un fragment din cuierul pom.Polistirenul e materialul acela alb care se faramiteaza in milioane de sfere albe si care e folosit ca protectie la diferite aparate , dar si ca suport pentru insectar .E unul din lucrurile cele mai nesuferite din cate exista.
Intr-un zgaraie nori din sticla nu sunt lifturi , pentru ca ar fi prea grele , dar poti folosi un arc ce te propulseaza la orice etaj doresti , daca nu esti prea gras ca sa modifici centrul de greutate al cladirii.
Domnii poarte costume autentice Armani , asortate la tenisi pentru a proteja si conserva cladirea mai fragila decat pestele de sticla de pe defunctul televizor Diamant.
Intr-un zgaraie nori din sticla nu sunt lifturi , pentru ca ar fi prea grele , dar poti folosi un arc ce te propulseaza la orice etaj doresti , daca nu esti prea gras ca sa modifici centrul de greutate al cladirii.
Domnii poarte costume autentice Armani , asortate la tenisi pentru a proteja si conserva cladirea mai fragila decat pestele de sticla de pe defunctul televizor Diamant.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
