vizita batranei doamne

Ma intreb cati stiu ce-a fost inainte la adresa unde azi exista universitatea Constantin Brancoveanu din Braila, pe locul intai in topul celor mai prestigioase universitati din balcani si pe al doilea din Europa.
Acolo a locuit coana Marigula, o boieroaica de vita nobila si descendenta elena.Comunistii i-au luat tot ce avea, casa impozanta in buricul targului, bunuri, acareturi si au lasat-o sa locuiasa intr-o maghernita din fundul curtii, impreuna cu alti chiriasi scapatati.Au trecut vremuri grele peste ea, ramasa de foarte tanara vaduva si fara copii, fara altcineva care sa-i poarte de grija si astfel a ajuns sa-si rataceasca nu numai drumurile ci si mintile.
Dupa 90, alti oameni fara inima au lasat-o si fara umilul acoperis pe care-l avea, i-au luat prin inselatorie camaruta a carei proprietara devenise si au scos-o in strada.O vreme n-a plecat din fata portii., dar au alungat-o si de acolo.S-a adapostit dupa colt pe niste trepte , in dreptul unui gang unde e acum bancpost.
Iarna , vara, era imbracata la fel, cu acelasi palton soios si aceleasi haine grosolane din lana care-i ascundeau complet fiinta ei fragila si batrana.Purta o broboada neagra pe care o lega cu un nod urias in dreptul gurii .
Tot timpul vorbea, insa numai lucruri neintelese , iar uneori misca sacadat din buze fara niciun sunet.Uneori ridica tonul cand blestema fara incetare niste dusmani numai de ea stiuti.Isi tinea cu grija mainile inclestate pe o bocceluta care cuprindea tot bagajul ei mizer.Avea alaturi un caine care traia in simbioza cu dansa , adica se hraneau amandoi din ce le dadeau trecatorii. (Niste tigani intreprinzatori aveau grija sa-i ia in fiecare zi tot castigul reprezentat de ceva bani si hrana.)De cate ori ii vedeam, imi veneau in minte versuri din "cainele soldatului".Nu inteleg cum a supravietuit atator ierni grele, de multe ori erau amandoi(si ea si cainele) ingropati in zapada.Nu inteleg cum nimeni n-a schitat niciun gest, nimanui nu i-a pasat, adica autoritatilor, protectiei sociale, ori comunitatii grecesti.Nu pot sa-mi iert ca n-am facut nimic, adica sa fi declansat o campanie , sa ma fi adresat presei, sa fi mers intr-o audienta la cineva influent , sa ma fi implicat intr-un fel; nu stiam nici eu destule despre lume si viata la vremea aceea, stiam  doar ca trebuie facut ceva, dar n-aveam idee ce.
A plouat, a nins peste ea, a batut-o vantul, a suportat batjocura tuturor, pana cand intr-o zi n-am mai vazut-o.A ingropat-o primaria si crucea ei ieftina din lemn s-a distrus ori a fost furata din cimitirul sarac in care se afla.Fara indoiala ca nimeni n-a mers vreodata la mormantul ei.
Acolo unde ea a trait demult intr-o casa indestulata, s-a inaltat faimoasa si susmentionata universitate.
Multa vreme n-am stiut ce constructie se ridica pentru ca n-a avut cine sa-mi spuna.Imi imaginam  ca e mausoleu, cazino, biserica penticostala , ori centru spa.(aveam de gand in acest ultim caz sa merg si eu sa mi se faca un masaj la muschii "penticostali" ai spatelui).N-a fost poker, nici ruleta ruseasca, nici casa de rugaciune, ci un spatiu care a dat lumii multe minti luminate.
Aici au loc actiuni  culturale dintre cele mai diverse: invitati de marca, simpozioane despre natura, ecologie, peturi, uscatorii cehoslovace de prune, etc.
N-am auzit de un bal mascat la Constantin Brancoveanu, dar sunt sigura ca va avea loc intr-o buna zi.
Cand se va organiza un carnaval cu masti, ori se va sarbatori Hallloween-ul, am de gand sa particip.
O voi interpreta pe coana Marigula, fara de care ilustra universitate n-ar fi fost ce este in prezent.
Marigula, cersetoarea cu sange albastru

fericirea are gust de masline

Intr-o lume care se declara eminamente democratica, e chiar suspect sa placi tuturor fara exceptie.
Asa ca si eu fac si spun ce ma taie capul, fara pretentia ca as simboliza idei , principii de viata, reguli generale.
Eu traiesc dupa reguli proprii si nimeni nu e obligat sa ma aprobe . "Faptul divers", rubrica din defuncta "scanteia", era mult mai interesant decat ce notez eu aici in zilele de post ori in noptile cu luna plina.Daca arhivele nu mai pastreaza colectia "scanteia", poate sunt mai la indemana povestile lui Creanga cu celebra prefata scrisa de el insusi:"Iubite cetitoriu! multe prostii ai fi citit de cand esti.Ceteste rogu-te si ceste si unde-i vedea ca nu-ti vin la socoteala, ia pana in mana si da tu altceva mai bun la iveala, ca eu atat m-am priceput si atat am facut".

Nu e mereu pe gustul nostru ce zarim peste gardul altuia, ori cand spionam pe gaura cheii, desi de multe ori cele vazute sunt lucruri foarte interesante.
Si nimeni nu te poate sanctiona daca faci baie in curtea personala ca prietenul Relu, care la 5 dimineata , in fiecare zi de la paste pana la Craciun se spala temeinic la furtunul cu apa rece(fiindca n-are apa calda), spre disperarea doamnei (amanuntul ca e doar tiganca n-are nicio relevanta) ce iese cu tigara si cafeaua in balconul situat vizavi de unde vede ca-n palma spalatorul improvizat si e oripilata.A reclamat peste tot si pentru ca nu s-a rezolvat nimic, o sa mearga"mai sus", de unde eu am inteles ca se va muta la un etaj superior.

Exista viata si dupa Danila, care n-a fost un motan si un animal oarecare.Exista viata dupa Danila asa cum exista dupa razboaie, cutremure, tsunami, uragane cu nume delicat feminine.
De fapt viata ne impinge inainte cu forta brutala a unei multimi in care esti prins ireversibil si de unde nu poti scapa, chiar sa vrei.Probabil sunt destui oameni care n-au fost nici pe departe atat de plansi, deplansi, regretati dupa disparitia lor ca Danila , de aceea  e sigur ca n-a trait degeaba.
Danila a avut norocul de-a nu fi murit fara sa fie iubit plenar, cu adevarat, in timp ce multi(oameni) se nasc si mor fara ca nimeni sa-i iubeasca vreo secunda.
Intr-o buna zi o sa plantez un maslin care se va numi Danila.
Pentru ca fericirea sa avea gust de masline.Era bucuria lui suprema sa-i dai o maslina, cu care se juca mai intai, dar nu la modul banal cu care se joaca un pisoi cu un obiect rotund, lucea o placere nebuna in ochii lui , se tavalea impreuna cu maslina pe care o descoperise la batranete, n-avusese el parte de masline inainte,  se contorsiona, capata o surescitare nervoasa si devenea agresiv daca incercai sa i-o iei, ii dadeam cate dorea ca sa ne bucuram de acest spectacol de pantomima, uneori le fura  , le descoperea dupa miros, pana cand am aflat ca boala de care suferea lui nu-i permitea sa le manance.
Taticul sau fusese partizan(grec) si mult inainte de asta proprietar(din tata-n fiu) de plantatie cu maslini.

vitelul stilizat

Danila nu s-a mai intors de foarte multe zile ca le-am pierdut numarul, asa ca daca cineva il vede e rugat sa-i transmita ca e asteptat acasa, chiar daca a plecat cu toate economiile familiei, n-o sa-i reproseze nimeni niciun cuvant, dimpotriva , vom taia vitelul cel mai gras,(chiar daca nu-i decat o metafora... Danila nu intelege  decat gustul care-i place si deloc figurile de stil) adica vom desface  conserva cea mai delicioasa din lume.
Danila e plecat de nenumarate zile si desi nu-i prima oara cand se intampla, de data asta stiu ca e  cu totul altceva decat pana acum.
De cate ori am deschis usa sa sa verific daca s-a intors, am simtit un aer de pustiu si groaza si mai ales moarte...
Cred ca el a plecat intr-un loc mai necunoscut decat triunghiul bermudelor, adica acolo unde dispar sosetele cand ramane doar una , iar perechea ei nu mai e descoperita niciodata.A emigrat in tara perechilor desperecheate si a numerelor impare.
Vitelul bine hranit se va bucura mai departe de bunastare, (noi nu suntem capabili sa facem rau viteilor si niciunei muste in general )pe principiul ca cei grasi n-au altceva de facut decat sa se ingrase in continuare, el nu va mai fi niciodata sacrificat pentru Danila al nostru care din carnivor prin nastere a devenit  brusc(prin moarte...vai!!) vegetarian convins.
Danila nu e musulman si sarbatoarea jertfei(a sacrificiului) ii este complet straina.El nu-i decat un motan cu obraji de harciog , motiv pentru care a uitat demult sa mai fie dusmanul rozatoarelor.

Recompensa maxima oricui imi aduce o veste despre el.