pietre

Am gasit curajul sa recunosc, in sfarsit, ca sunt colectionara de pietre(dar nu pretioase si nici semipretioase, ci pietre de pe marginea drumului), pentru ca nu e chiar simplu sa-i vorbesti cuiva despre pietrele tale ori de cimitirul  tau de gargarite moarte.
Sa  colectionezi pietre intr-o tara  atat de plina de prejudecati  ca a noastra,  e o nebunie la fel de mare ca aceea de a fi gay, negru, rocker, emo, ori de-a fi ispasit o condamnare pentru crima.
Desi colectia mea nu e tocmai numeroasa(am doar vreo 5 piese), este extrem de importanta pentru ca fiecare piatra are o poveste si seamana cu cineva anume.
Am capatat indrazneala sa marturisesc acest lucru dupa ce am vazut pe un raft  in Kaufland, un saculet din plasa pe care scria:"pietre naturale", lucru perfect adevarat,  adica pietre peste care calcam cand circulam pe drumuri neasfaltate, numai ca acestea erau spalate, lustruite frumos si nici macar nu erau la oferta sau reducere, dovada ca se vand ca painea calda.
O mana de pietricele pe care n-ai da in mod normal nici doi bani..("nu cred ca aveau nici trei sute de ani") se vinde cu 5 lei , dovada ca inventatorul acestui ambalaj de pietre a fost mult mai creativ decat celebrul vanzator de iluzii de gheata la pret redus "titan ice, alta viata", probabil prima reclama durabila si cu puternic impact emotional din perioada imediat postdecembrista cand reuseai sa vinzi absolut orice daca il prezentai si inveleai corespunzator..
Sunt sigura ca acesti moderni negustori de pietre habar n-au ca ele acumuleaza energii nebanuite pentru ca sunt incarcate de lumina soarelui, de istorie, sunt modelate in cele mai neobisnuite forme de intemperii si prin urmare emit vibratii, adica au viata.
Am constatat ca pietrele banale pe care le intalnesti la tot pasul, au puteri miraculoase, la fel ca globul magic de cristal.
Ascund in ele o farama de eternitate, desi cele mai multe poarta uniforma de camuflaj, adica sunt gri ca sa treaca neobservate si sa scape de hoti, ele sunt fericite ca n-au culoarea rubinului, opalului, turquazului, safirului astfel ca nu sunt vandute si nici traficate, exceptandu-l desigur pe inspiratul sef de raion de la Kaufland.

fals privind identitatea

Am de gand sa chem in judecata pe cineva care se face vinovat de un cumul de infractiuni grave, cum ar fi: trafic de influenta, fals privind identitatea, abuz de incredere, inselaciune, afiliere la un grup infractional alcatuit din toate zarzarele de pe tarabe pe care le cumpar eu sub eticheta de caise.

misoginul de serviciu

Misoginul cu care am discutat azi si care dispretuieste femeile pentru simplu motiv ca nu stiu raspunsul la formula de salut"saru'mana"(adica toate raspund eronat"buna", sau"buna ziua"), asadar misoginul pe care l-am rugat sa-mi spuna care e raspunsul feminin corect pentru ca nici eu habar nu am din moment ce n-am citit pana la final codul manierelor elegante si lumea in care ma invart nu e atat de rafinata ca sa stie astfel de subtilitati, dupa ce mi-a promis ca imi va spune alta data, pentru ca nu vreau sa mor proasta, a fost lamurit tot de mine:
"In casa bunicilor" de Teodoreanu, nepotul ii spune sfios bunicii"saru' mana" si aceasta ii raspunde:"saruta, prostule"

 Cand era mic, unchiul Alexandru, tatal lui Adrian(Adicop), refuza sa-i spuna "saru mana" unei cocoane din vecini si cand bunica a vrut sa-i verifice buna crestere intrebandu-l "ai spus saru-mana", el a raspuns ca da , insa bunica a avut inspiratia sa-l mai intrebe"si ea ce-a zis"??
"tot saru-mana"