musetelul(chamomilla chamomilla)

Daca nu sunt in stare sa scriu cea mai profunda(adanca) fraza posibila, o pot incerca pe cea mai lunga (macar din Braila, daca nu din Guiness book).
Asadar ,
Cei care incercau pe vremuri sa obtina un doctorat, studiau o viata intreaga musetelul, un arbore, o scoarta de copac, o insecta pe cale de disparitie , chiar daca uneori durata vietii le era mai scurta decat pasiunea adica ideea pentru care existau , in timp ce in vremurile actuale nu trebuie sa mai astepti atat de mult, nimeni nu mai e inarmat cu atata rabdare, desi cei care aplica sarguincios pentru doctorate sunt mistuiti de focul creatiei, al cercetarii, imi imaginez cum nu dorm ei noptile in incercarea de a aduce contributii reale in cele mai diverse domenii, sigur ca motivatia pentru obtinerea doctoratului nu e deloc rotunjirea salariului, sporuri si eticheta pretentioasa de-a te numi doctor in ceva, sigur ca e vorba de creatie la nivelul cel mai inalt si nicidecum de compilatii, inspiratie adica plagiat, conspectat de ici colo si schimbata putin fata cuvintelor de inceput de fraza, pile, nepotisme ori mese tovarasesti in urma sustinerii tezei, misiunea acestora este cercetarea si nu e treaba lor ca starea natiunii este cu atat mai deplorabila cu cat sunt mai multi doctori pe metru patrat, obiectivul lor fiind doar perfectionarea orizontului cultural, stiintific ce implica schimbarea in bine a societatii romanesti, in concluzie cei care sustin ca doctoratele folosesc exclusiv celor care le detin, sunt niste"magari, lasi si fara maniere".

in vizita la mausoleu

..exact asa m-am simtit intr-un loc pe care l-am vizitat: ca in mausoleul de la Marasti, Marasesti, Oituz la un loc.
n-as gresi daca as spune un hibrid dintre respectivul mausoleu si marea catedrala baptista din Braila
l-am intalnit chiar pe marele pastor, asa cum l-as fi intalnit pe vrajitorul din Oz

azi ar fi fost ziua ei

...adica a Tatianei Stepa, dar din pacate ea nu e pe gustul contemporan.
Oare cui ii mai pasa ca a murit inca tanara si  frumoasa, ca muzica ei poate fi auzita ca si cum ar fi prezenta, prefacandu-ne ca nu observam tragicul ei ocol prin moarte.
Le doresc viata lunga celor ce inca n-o inteleg, cel putin dintr-un singur motiv, pentru a recupera sansa de a o cunoaste intr-o buna zi.

copiii spun lucruri trasnite

EXPERIMENTUL ZAICA


Nota: Raspunsurile de mai jos sunt extrase din cartea "Experimentul Zaica" de Daniela Alexandrescu, Irina Nicolau si Ciprian Voicila, Editura Meridiane, Bucuresti 2000. Dorel Zaica este un pictor, profesor de desen la Liceul "Nicolae Tonitza", Bucuresti. El a inventat fel de fel de intrebari pentru a stimula creativitatea copiilor, incercand sa-i scape de formalismele tipice gandirii adultilor. Asta-i si partea frumoasa la copii, ca la intrebarea "Mamifer mare si gri?" nu raspund ca adultii, automat, "Elefant"!


Trebuie subliniat faptul ca multe din intrebari au fost puse in perioada comunismului (respectivii au acum circa 30 de ani), asa ca daca sunteti nascuti dupa anul 1975, probabil ca nu veti gusta acele raspunsuri, pentru ca daca nu ati trait perioada respectiva in mod constient, este imposibil sa o conceptualizati!


> Ce sunt drogurile?

Drogurile sunt niste plante pe care le usuca gangsterii si le iau ca pe niste medicamente, care ii amortizeaza, sa nu-si mai recunoasca faptele. (14 ani)

popa nu-i totuna cu preoteasa

Cu uimire am descoperit omul caruia nu-i place Tatiana Stepa, adica nu-i transmite nimic, fiind prea trista.
Rugati-o sa-si dea tristetea mai incet, ori sa incerce si un alt repertoriu, eventual niste cantece de pahar si voie buna. In loc de "copaci fara padure", ori "cina oamenilor singuri", ar putea incerca melodii consacrate de petrecere din repertoriul Romicai Puceanu.Nici macar "Radu, mamii, Radule" nu stia sa cante, asa cum ii placea defunctului tovaras.L-am intalnit pe omul care n-are motive s-o iubeasca pe Tatiana, fiindca nu era decat o sarantoaca, n-avea facultate(si  implicit  nici masterate, doctorate), influenta, n-avea bunuri materiale, nici macar o casa numai a ei asa cum si-a dorit atat de mult cat a trait.

Probabil sunt nenumarati cei care n-o asculta si muzica ei nu le tresalta nicio fibra a fiintei lor; eu stiu doar unul .
Asta e: unuia-i place popa, altuia preoteasa.
(nici mie nu-mi place GAUDEAMUS IGITUR si nici imnul statelor Ciad, Congo sau Coasta de Fildes.
Pilaful imi place doar fara orez si la economie sunt varza de Bruxelles, dar chiar daca as sti o asemenea materie, economia mondiala ar merge la fel de prost)
Stimate domnule, o iubesti pe Alba ca zapada? dar pe scufita rosie? Dar pe Graetel?
pentru ca nu indraznesc sa intreb daca-o iubesti pe d-na Niculina Moisescu? doamna aceea care are un aparat din care prepara lapte de soia, bogat in estrogeni.

manelistu' public numaru' unu

Asa cum am mai spus, cartile mele preferate raman proverbele.Nu m-as satura niciodata de ele si cum unii au devenit cititori in stele, in palma , in cafea, eu vreau sa fiu cititoare de proverbe si sa se regaseasca aceasta notiune in nomenclatorul de meserii, pentru ca lucrul cu ele nu se termina vreodata.Sa le intorci pe toate partile si sa le dezbraci de sensurile lor cele mai intime, mi se pare cea mai placuta activitate care exista.Preferatele mele sunt cele romanesti, insa si alte natii au proverbe geniale.
Cu unele nu sunt de acord, cum ar fi zicatorile de genul"sa lasi loc de buna ziua", ceea ce e un indemn la ipocrizie, linguseala si oportunism.
"A trage nadejde", ori si mai pretentios "a nutri speranta" vine cumva din specificul nostru national care ne impiedica sa spunem "nu" cand e cazul, lipsa acestei deprinderi de a fi fermi cand trebuie sa refuzi pe cineva, in loc sa-i spui fals si politicos"mai vedem", "mai vorbim", " sa vad ce pot face", cand mai bine esti onest si-i zici ca asteptarile sale sunt inutile.Sunt momente cand si eu spun"las' ca te sun !" , in timp ce raspunsul corect ar fi "asteapta tu pana-o sa te sun eu".
Politete inseamna de multe ori pierdere de timp si ineficienta.
Politetea trebuie aruncata uneori in lada de gunoi a calitatilor umane.
Intr-o buna zi George Pruteanu a fost sunat de un manelist de frunte care i-a propus sa-i rearanjeze versurile productiilor sale,( adica sa dea cu niste DDT pentru dezinsectie mi-am imaginat), ori sa creeeze dumnealui alte texte onorabile.
Profesorul i-a raspuns doar atat:"cauta-ti pe altcineva".A fost ferm si pe intelesul aceluia.
Daca ma intreba pe mine(altcineva si in alta chestiune)i-as fi spus:"nu sunt eligibila", ca sa-l bag  mai degraba intr-o ceata densa decat altundeva.

despre multe, adica despre nimic

Nu-mi place sa scriu ce mi se intampla mie in plan personal (de parca i-ar pasa cuiva!), dar azi fac o exceptie pentru ca sunt intr-o stare de boala (sau de sanatate) deplorabila.Ma chinuie  de vreo doua saptamani o viroza care era cazul sa fie dusa din zona noastra geografica pe alte meleaguri , tinand cont de calendarul astronomic, insa ea bantuie pe aici ca o pasare calatoare care a pierdut startul si n-a migrat la timpul potrivit cu suratele ei, urmand sa se roage de o iarna blanda.
Cred ca am fost aproape sa mor si nu-i deloc o gluma, este extrem de fragila granita dintre a te plimba gatit pe bulevard si a da coltul.Ca in "cel mai iubit dintre pamanteni" cand cei doi mergeau pe o strada anume, el a vrut sa intre pe o alta si ea s-a suparat definitiv si inexplicabil , l-a parasit in drum.spunandu-i doar atat:"singur ti-ai dat foc la valiza".Ti se poate schimba destinul intregii vietii doar luand-o pe o strada(si nu pe alta!), fara sa faci nimic in plus.
Pentru ca toti ne transforman in altceva in fiecare clipa in virtutea evolutiei speciilor, adica oricand devenim animale domestice, cum ar fi porc, bou, magar (desi respectivele vietati ar trebui sa se simta ofensate de comparatie) , ori alte lucruri fara prea mult suflet cum ar fi pres, carpa de praf, dromader (atunci cand suntem demodati, invechiti in prejudecati si refractari la orice idee novatoare) si lista poate continua pana maine...sigur ca mi-ar fi placut sa ma transform in hermina, dar cum e imposibil , ma multumesc cu altceva:
incep sa devin "la Traviatta" de Verdi, pentru ca tusesc profesionist si foarte convingator...astept sa ma puna cineva in scena, astept sa fiu distribuita, astept provincia..

a muri pentru o idee

Hermina este un animal delicat ca o spuma de baie pentru nou nascuti.Blana ei alba si ireal de curata este ratiunea pentru care traieste, asa ca in momentele in care aceasta se pateaza, se lasa la indemana pradatorilor, prefera sa moara decat sa se salveze murdara prin fuga.Are cel mai tragic destin din lumea "celor care nu cuvanta".Vanatorii o captureaza intr-un mod barbar, delimiteaza cu funingine o zona circulara, o haituiesc pana in acest spatiu in care ea alearga concentric in incercarea disperata de a scapa de mizerie si nu de urmaritori; in cele din urma abandoneaza lupta, fuga, viata.Hermina este simbolul celor capabili sa moara pentru o idee.
De aceea singura stire care ma bucura plenar, pana in maduva oaselor, pana la ultima fibra a fiintei mele, este cand un vanator a fost cel putin ranit si in cel mai fericit caz ucis la vanatoare.
Am incercat de multe ori sa inteleg ce e in mintea si mai ales in inima naturalistului, biologului, cercetatorului care studiaza anumite fenomene din natura si nu intervine, pentru ca totul sa-si urmeze cursul firesc si sa actioneze doar selectia naturala, chiar daca fiinte lipsite de aparare se afla in situatii limita, datorita bolilor sau atacatorilor.De multe ori am fost revoltata ca nu se intervine, pentru ca din moment ce s-a filmat, cineva era pe aproape,  putea fi salvatorul si totusi acest lucru nu se intampla, sfarsitul nu e marcat cu happy end. Eram mai intrigata decat d-na M. cand urmareste telenovela preferata si actiunea nu se deruleaza asa cum doreste ea, cu toate ca in timpul vizionarii le da indicatii scenice personajelor, le striga cum ar dori ea sa reactioneze,ii insulta, ii apostrofeaza,  insa toti sunt orbi si surzi.
Toti se comporta de capul lor si n-au urechi sa auda, ca in ziua cand nepotul familiei (aceleiasi) M.,un pusti de vreo 4 ani, se balacea in piscina.De fapt piscina era doar un surogat, un fel de albie mai larga umflata cu pompa.Era vara , dar nu suficient de cald si copilul a vrut baie in piscina pe care i-au umplut-o cu apa rece, pentru ca cea calda e mai scumpa.A intrat in piscina, dar apa fiind mult prea rece a inceput sa tremure, ii clantaneau dintii si striga sa fie scos afara , insa nu-l auzea nimeni.Tac-su mare era baut si isi povestea lui insusi amintiri din tinerete, ma-sa mare tot acolo , dar manca, vorbea la mobil, astepta bani din Spania, negocia , in fine , facea concomitent o mie de lucruri , numai eu stateam si priveam.Cel mic striga "sa ma scoata cineva afara!" si nu stiu de ce nu iesea singur , ca n-ar fi fost imposibil , se invinetise, parea paralizat de frig, insa eu tot n-am reactionat fiindca el striga disperat "tataie" , "mamaie", iar eu nu ma regaseam in cele doua notiuni duios protectoare.Intr-un tarziu l-a auzit tataia .., desi era la doi metri de el.."ce vrei, ma?"..."scoate-ma de aici" , cu disperarea lui Goe ramas captiv in compartimentul unde intra doar o singura persoana, "da' cine p...ma-tii te-a bagat acolo"??
Curiozitatea (si poate un gram de sadism) m-a determinat sa nu intervin , ci sa urmaresc filmul pana la final.
Am inteles, in fine, cum Nero a incendiat Roma ca s-o vada in flacari si sa scrie pe aceasta tema niste versuri schioape.