Daca nu sunt in stare sa scriu cea mai profunda(adanca) fraza posibila, o pot incerca pe cea mai lunga (macar din Braila, daca nu din Guiness book).
Asadar ,
Cei care incercau pe vremuri sa obtina un doctorat, studiau o viata intreaga musetelul, un arbore, o scoarta de copac, o insecta pe cale de disparitie , chiar daca uneori durata vietii le era mai scurta decat pasiunea adica ideea pentru care existau , in timp ce in vremurile actuale nu trebuie sa mai astepti atat de mult, nimeni nu mai e inarmat cu atata rabdare, desi cei care aplica sarguincios pentru doctorate sunt mistuiti de focul creatiei, al cercetarii, imi imaginez cum nu dorm ei noptile in incercarea de a aduce contributii reale in cele mai diverse domenii, sigur ca motivatia pentru obtinerea doctoratului nu e deloc rotunjirea salariului, sporuri si eticheta pretentioasa de-a te numi doctor in ceva, sigur ca e vorba de creatie la nivelul cel mai inalt si nicidecum de compilatii, inspiratie adica plagiat, conspectat de ici colo si schimbata putin fata cuvintelor de inceput de fraza, pile, nepotisme ori mese tovarasesti in urma sustinerii tezei, misiunea acestora este cercetarea si nu e treaba lor ca starea natiunii este cu atat mai deplorabila cu cat sunt mai multi doctori pe metru patrat, obiectivul lor fiind doar perfectionarea orizontului cultural, stiintific ce implica schimbarea in bine a societatii romanesti, in concluzie cei care sustin ca doctoratele folosesc exclusiv celor care le detin, sunt niste"magari, lasi si fara maniere".
Suntem o tara de doctori si olimpici,ma si mir de ce ceilalti ne considera drojdia Europei. Invidia bai frate!
RăspundețiȘtergereDeparte de mine de a minimaliza efortul cuiva care obtine o astfel de recunoastere, doar ca stiu pe cineva care considera ca doctoratul ii poate tine loc de omenie, altruism,intelegere, bunatate, generozitate, ospitalitate, blandete, tandrete, prietenie si alte insusiri...in acest caz dimensiunea umana ramane o diploma de o mie de ori mai valoroasa.
RăspundețiȘtergere