prea tarziu pentru Danila

Zilele lui Danila (desi e prea mult spus), mai degraba orele si minutele sale sunt numarate. Era suferind si in cateva zile starea lui s-a agravat brusc. Stiu ca nici macar o minune nu-l mai poate salva. In noaptea trecuta a avut o hemoragie masiva care inseamna tot ce poate fi mai rau. E consecinta anilor de frig , de foame , de pribegie , de stat doar pe afara si de mancat toate mizeriile pana cand am avut eu norocul sa-l gasesc, caci pentru mine a fost in primul rand un noroc. Danila deborda de personalitate , niciodata n-a fost umil , asa batran si bolnav cum l-am gasit. I-am purtat de grija la inceput din mila si am sfarsit prin a-l iubi.
Danila este un motan fara noroc , mai bine zis cu un noroc ce a venit poate mult prea tarziu.
Danila seamana cu un om plin de calitati , plin de merite , dar pe care sansele il ocolesc pe tot parcursul vietii lui.Danila seamana cu un muribund care a castigat la loto.
Eu i-am facut batranetea (atat timp cat am locuit impreuna) , mai tihnita si mai confortabila.
Altfel ar fi murit in frig si siguratate. Ar fi meritat o alta viata , o casa primitoare si stapani iubitori. N-a avut nimic din toate astea si eu nu pot schimba nimic .
Uneori ne bucuram de un strop de noroc , de un gram de fericire , tocmai cand nu ne mai trebuie toate acestea si te intrebi daca nu e mai bine niciodata decat prea tarziu.
Stiu ca fara el voi fi mult , mult mai saraca.
Stiu ca imi va rupe inima in mii de bucati si niciodata nu voi mai avea indemanarea sa le pun la loc.

mila publica

Sa fii la indemana cuiva sa-ti dea apa , gaz , electricitate , caldura , inseamna fara echivoc , sa fii la mila publica. Independenta visata nu poate fi castigata prea usor. Pana si state din lumea a 3 a sau a 14 a au devenit independenta in urma unor razboaie devastatoare.
Ar exista solutii de genul sa-ti construiesti o hidrocentrala personala in cada.
Or sa-ti sapi propria fantana (lumea intreaga e sufocata de anunturi gen "forez puturi") , ori propria groapa si sa speri ca dusmanul tau va cadea intr-o buna zi in ea Sa fii proprietar de fantana si s-o dotezi cu un capac si cu lacat , cum am vazut undeva.

Stiu o familie care locuieste deasupra covrigariei de la bulevard. Acolo e o brutarie adevarata , dotata cu niste cuptoare imense care functioneaza fara oprire.Hornul cuptoarelor( sa nu va-inchipuiti un horn desenat de un prescolar pe casuta cu doua ferestre si gard , este de dimensiunea unei uriase sobe din teracota, e cat un furnal de combinat siderurgic) trece prin casa celor de la etaj care niciodata in viata lor n-au platit caldura. Traiul lor e la fel de ieftin ca al africanilor de la ecuator care nu cumpara niciodata lemne , carbuni si n-au de plata facturi la gaz.
Iarna e o incantare si o binecuvantare pentru ei , fiindca acelasi cuptor incins trece si vara prin
casa lor , de aceea in lunile calde nu prea-i viziteaza nimeni.Ar fi dispusi sa faca schimb de locuinta cu niste eschimosi pe timpul verii.
"Mana intinsa care nu spune o poveste , nu primeste de pomana"...
oare ce poveste le-oi fi spus astora de ne-au deschis azi caldura? (adica mie , lui Cleo si in special lui Danila) ...probabil "fetita cu chibrituri" , de i-am induiosat atat.

viata egala cu moartea

Ce-i poti spune cuiva cu care n-ai mai discutat vreo 20 de ani si nu din motive pentru care tu ai fi vinovat?
Ii poti spune ipocrit ca e neschimbat , ca arata la fel ca atunci , desi timpul e necrutator cu cei mai multi dintre noi. Timpul e inamicul public numarul 1 , dar nu-i poti reprosa nimic , el doar isi face constiincios datoria , el este neincetat in exercitiul functiunii.
Timpul e mai zelos decat un personaj comic vazut la tv , un taran pe care consatenii lui in majoritate tigani l-au proclamat serif , i-au improvizat chiar o uniforma si o decoratie , iar el era atat de patruns de importanta misiunii sale ca a declarat ca nu ar ierta nici macar pe ma-sa ori pe tac-su daca i-ar prinde la furat.( el avea obligatia sa-i descopere pe hotii satului)
Timpul este mai neiertator decat acest mioritic serif.
Uneori trec 20 de ani pana sa ne mai spunem un simplu cuvant.
O viata de om , ai declara patetic si banal, ce poate fi mai uzat decat aceasta expresie folosita unanim in orice imprejurare?
o viata de om , dar uneori si o moarte.

la tiganci. de Mircea Eliade

Am hotarat impreuna cu( celebrul de acum) Relu sa demarez o afacere, pentru ca succesul in absolut orice domeniu nu tine de criza , de cerintele pietei , de mode , de circumstante ...succesul e ceva ca inspiratia in arta , il poti avea sau nu din cauze necunoscute. Succesul tine de lucruri complet abstracte , probabil de alinierea planetelor , de ploaia de meteoriti , de data in care pica Pastele intr-un an , de modul in care iti aranjezi cravata , esarfa ori tinuta in general.
Altfel cum s-ar explica urmatoarea situatie: doua magazine de cartier invecinate , pe aceeasi parte a strazii , care vand produse similare in conditii identice , niciuna avantajata ori dezavantajata prin ceva in raport cu cealalta ...intr-unul e plin de lume intotdeauna , e coada in timp ce dincolo bate vantul si nu intra mai nimeni decat daca primul e inchis pentru inventar sau varuit.
Asadar ne lansam intr-o afacere spectaculoasa( va rugam sa nu furati ideea...ca intr-un magazin unde scria in engleza "nu atingeti" si alaturi traducerea..."va rugam sa nu furati!") intr-un spatiu de la intrarea in Winmarkt Dunarea: vestimentatie pentru tiganci.
Pentru ca tinerele pirande primesc drept zestre , printre multe altele , sute de fuste si de bluze.
Pentru ca maritatele pirande se inmultesc in progresie aritmetica si vesnic vor fi necesare stocuri intangibile de marfuri.
Fiindca e nevoie de cantitati impresionante de materiale pentru a confectiona traditionalele fuste si oricui ii convine sa vanda kilometri de panzeturi , de la materiale banale pana la cele mai fine.
Pentru ca nu e deloc ieftina o fusta pentru femeile acestei etnii , lunga pana in pamant si foarte bogata in largime , sa acopere complet jumatatea inferioara a corpului (considerata impudica) si in special genunchii ca zona cea mai indecenta care exista.
Cunoscutele si dispretuitele fuste inflorate ale tigancilor , curcubee umblatoare , simfonie de culori tari , agresive , jenante pentru priviri delicate , inseamna de multe ori matasurile cele mai fine si mai scumpe , dupa rangul fiecareia.Broderii , fire aurite sau argintii , lame-uri , paiete , sclipiciuri , rosu Tizian sau isteric , rosu agresiv , sunt purtate fara inlocuitori.Nu au alternativa , chiar daca multora ne par prostul gust la el acasa.Exista si un kitch simpatic , cum ar fi de exemplu piticii de gradina. Si sunt sigura ca si la prostul gust acasa este cald si bine , ca intr-o lenjerie moale , primitoare , confortabila cand vii de afara , complet inghetat intr-o seara geroasa.

magazinul meu de vise

Cei mai acri si mai nesuferiti oameni din vechiul sistem erau functionarii publici si vanzatoarele .Intr-o caricatura (trista , asa cum sunt toate lucrurile aparent vesele) , cea (sau cel) din spatele ghiseului , ii prinde sub geamul coborat fix la ora pauzei de masa , capul omului care dorea sau intreba ceva. Asa era pe atunci :cel din fata ghiseului ori a raftului cu marfa , nu valora nimic , nu exista nicio minima consideratie fata de el.
Vanzatoare semianalfabete instituisera teroarea comertului socialist, cand totul se procura prin relatii , cand ele erau cele mai influente verigi din sistem , cand cumparatorul umil era tratat cu un dispret imens. Vai de cel care indraznea sa ceara sa i se arate un produs sau mai multe si sa nu cumpere.Era apostrofat , jignit , oricum ele nu erau niciodata binedispuse.Atitudinea tzoapelor care controlau tot ce era mai important in acea perioada , era de gardiene SS.Imi amintesc doar de o doamna , o tovarasa , care vindea intr-un magazin de cosmetice si era tot timpul amabila.Pentru mine era un prilej de maxima uimire si admiratie.Nu-mi venea sa cred ca era blanda , rabdatoare si nu repezea pe nimeni. De aceea cumparam de la ea si fara sa am nevoie de acele nimicuri.
Acum nu mai e deloc asa , chiar s-a trecut in cealalta extrema. Vanzatoare care te sufoca , te agreseaza cu amabilitati false , doar sa te convinga sa cumperi.
Si magazinele arata altfel: nu mai sunt simple depozite de marfuri , arata personalizat in functie de profilul marfurilor expuse.
Ma opresc in fiecare zi in fata unei vitrine cu mobilier si decoratiuni interioare. Seamana cu o casa in care coabiteaza armonios toate incaperile (bucatarie , living , dormitoare) , doar ca nu sunt compartimentate prin pereti.Am vazut un film in care o tanara insarcinata este parasita de iubitul ei intr-un hipermarket si cum n-avea unde sa se duca , se ascunde in fiecare seara in magazin la ora inchiderii si ramane acolo peste noapte, timp de cateva luni.Acolo se spala in chiuveta , apoi isi pregatea patul din saltele si saci de dormit luate din raft.Folosea un ceas desteptator sa se trezeasca dimineata devreme cand punea toate acele lucruri la locul lor , fara sa se observe ceva.Bineinteles ca tot acolo a si nascut.
Cred ca fiecare ar trebui sa faca intr-o zi ceva care l-ar mira chiar pe el(sau ea).
M-as ascunde si eu macar pentru o noapte in magazinul meu preferat care se confunda cu decorul unei piese de teatru cu actiunea intr-o casa primitoare si luminoasa .Bucataria e completa si iti poti pregati cafeaua , daca ai minime calitati de pantomima , fiindca exista cesti , ibric si cupe goale de portelan pe care doar scrie "zahar" si "cafea" , dar cu putina imaginatie poti vedea cafeaua aburind.Exista draperii , perdele , tablouri , fete de masa aranjate intr-o dezordine studiata , fructe stilizate intr-un cos in bucatarie , cuverturi pe paturi , vaze cu flori de camp si multe alte obiecte care compun sufletul unei case.
Acolo covoarele se astern pe jos abia la ora inchiderii (diferit de ce stim noi ca aranjam casa pentru musafiri) , abia cand e sigur ca nu mai intra nimeni ( insa cu scopul nemarturisit ca cel ce are curajul unui rol de figuratie nocturna si absurda intr-un decor de teatru de provincie deschis intreaga noapte- fiindca draperiile nu se coboara niciodata- sa se simta mai confortabil decat la el acasa)

crocodilii plang in mare secret

Deoarece crocodilii nu pot fi convinsi prea usor sa planga la telenovele ori la filme indiene , pentru ca pretioasele lor lacrimi sunt foarte greu de adunat in recipiente speciale(mai greu decat se recolteaza veninul de vipera) , s-a gasit un surogat pentru asta: lacrimile artificiale, care ar trebui sa se vanda pe piata neagra si nu in farmacii.
Sunt inestimabile si poti apela cu incredere la ele cand vrei sa sensibilizezi in folosul tau o inima impietrita.Poti obtine astfel avantaje personale materiale, compasiune , intelegere , mila si alte sentimente omenesti.
Am vazut pe cineva care se straduia sa planga si nu prea-i iesea , vroia sa-i convinga pe cei din jur ca e bolnava si apropiatii sa cotizeze si ei cu ceva.50 de ml de lacrimi proaspete cumparate cu un ceas inainte ar fi rezolvat totul.
Altii incearca sa planga la capul unui mort pe care nu l-au apreciat deloc cum se cuvine in timpul vietii acestuia.Flaconul cu lacrimi e indispensabil , asa cum cocoanele de demult purtau cu ele asa numitele saruri pentru lesin.
Lacrimile artificiale pot rezolva multe situatii in care poate n-ai deloc aplecare spre teatru si risti sa fii doar un actor cabotin.
Am privit-o cu nesfarsita mila pe vaduva tanara a unui magnat septuagenar careia nu-i iesea deloc rolul de indurerata sotie supravietuitoare.N-a avut la indemana lacrimile artificiale , doar posetua din piele de crocodil. Si nici inspiratie suficienta sa fi scris pe coroana din cele mai scumpe orhidee asezata la capataiul defunctului sot:
ieri ai murit si nici azi nu te-am uitat
ori si mai simplu (pentru ca frumusetea si eleganta stau in simplitate):
Imi pare rau ca...nu pot sa regret!

draga Pluto(sau Pluton)

Stiu de marea nedreptate care ti s-a facut , n-am ramas deloc indiferenta.Stiu ca ai suferit , ai fost umilit , ca rechizitoriul a fost nedrept , pentru ca nimeni nu poate dovedi cu documente credibile ca n-ai fost niciodata o planeta , ci doar un biet asteroid.
Nerecunostinta lor e totala: au uitat cum le-ai infrumusetat noptile senine de vara cand te urmareau din vacante fericite.Le-ai facut mult mai interesante atlasele si orele de geografie de-a lungul a generatii intregi. In prezent esti considerat un cetatean de mana a treia al sistemului solar , pentru ca niste judecatori obtuzi au la indemana doar niste legi inca destul de incerte din fizica si nu minti luminate ori inimi generoase. Te iau acum drept un biet boieras scapatat , mare industrias candva.Ai devenit un fel de Mociornita in exil.
Sunt sigura ca intr-o zi vei fi pe deplin reabilitat , insa din pacate multi dintre contemporani nu vor mai fi prezenti."Vom fi iarasi ce am fost si mai mult decat atat", asa cum spunea un ilustru personaj din istoria noastra zbuciumata.
Sa nu fii trist ca vei fi confundat de-acum incolo cu Pluto , un personaj al lui Oscar Wilde, desi tu porti oficial numele de Pluton , dar asa te-am alintat noi.Pluto este un caine simpatic al proprietarului Walt Disney , are ureche muzicala (desigur, cainele) si e vesnic indragostit, asa ca n-ar trebui sa te supere prea mult confuzia.A primit chiar un premiu Oscar in 1933 , la trei ani dupa ce tu ai fost descoperit ca a noua planeta a sistemului solar.
O adunare de oameni numita pretentios Uniunea Astronomica Internationala , niste insi care stateau drept si au judecat stramb , au hotarat sa te decada din drepturi (ca pe un parinte sau ca pe un mostenitor legal), sa-ti ia gradele de pe umar ca unui militar dezertor si astfel ai devenit planeta pitica. Te-au acuzat ca pe o servitoare hoata si lenesa ca nu ai curat spatiul cosmic din vecinatatea orbitei tale.Ei nu stiu decat la modul prezumptiv cat e de cand existi sau despre imprejurarile nasterii tale.Nu stiu si nici nu vor sti vreodata.
A urmat inca o retrogradare in ceea ce te priveste: nu mai esti nici esti planeta pitica , esti doar un biet asteroid.
Ma gandeam ca totusi poti face ceva: macar dovedeste-le ca esti asteroid.
Vino intr-o noapte cu luna plina cand nimeni nu asteapta musafiri si cand eu voi pleca impreuna cu cele cateva fiinte dragi si cu un bagaj sumar ... oare unde sa ma duc?? pentru un ceas sau doua prin vecini , pe o planeta apropiata.
Intra cu aplomb in atmosfera pamantului , fara sa bati pe la usi , ca un adevarat asteroid ce esti.
Intra cu toate energiile tale pastrate in stare latenta de incalculabile milenii.
Noi ne revedem mai tarziu.


sigur ca e o gluma , cum as fi de acord sa dispara iarba , fluturii , pasarile si toate vietuitoarele terestre si marine??

Isadora Duncan

Stiu pe cineva care locuieste intr-un bloc fara subsol si toate conductele si tevile respectivei cladiri se afla in casa celor de la parter.Tevile de toate calibrele , hatisul de robineti , de componente sanitare , apa care curge intr-una , au adus-o in pragul nebuniei si nu numai , a impins-o inauntru unei lumi mai incetosate decat nebuloasa din Andromeda pe locatara unuia dintre aceste partamente.Toata lumea o stie ca femeia care a innebunit din cauza tevilor...si nu dintr-o iubire neimpartasita ori din alta drama personala.
In prezent toate blocurile sunt ciuruite , fisurate , puse la zid de nenumarate firme obscure ce-si insira cablurile , te obliga sa devii abonatul lor , sa renunti la alte angajamente , sa cotizezi la ei cu promisiunea mincinoasa ca va fi mult mai profitabil.Batranele blocuri sunt supuse la tiruri de gloante , sunt asezate in fata plutoanelor de executie ce trag in ele fara mila, oricum nu se va mai sti pana la urma care le-a cauzat sfarsitul.Blocurile comuniste sunt condamnate la moarte prin impuscare , prin gaurire cu picamere monstruoase si nimeni nu tine seama de subrezimea lor.
Nici faiantele n-au ce cauta pentru ca ingreuneaza cladirile inutil , ele nefiind proiectate sa suporte atata greutate.
Retelele monstruoase de cabluri formate din jungla de fire, cabluri si sarme de tot felul , vor sufoca pana la urma blocurile asa cum un nou nascut moare prin asfixie mecanica din cauza propriului cordon ombilical.
Stiu cum va sfarsi blocul in care locuiesc: intr-o zi cand voi fi neaparat acasa , el va deveni albastru vinetiu si va muri strangulat ca Isadora Duncan de propria esarfa.

"senzational" cu d-na M.

Dna M., contestata si controversata proprietara de gradinita , e in razboi civil cu toata lumea.Voi prezenta o alta situatie care ii face dansei viata amara , expusa chiar cu vorbele sale:

"Dle director Gabriel P.
Ma numesc M.V. din Braila , pensionara am 72 de ani vin cu urmatoarea reclamatie: nu stiu de unde ati avut adresa mea de ami trimite plicul cu postere cu animale , am fost de acord o singura data , am cumparat am platit fara sa mai comand alt colet , ati trimis inca 2 colete le-am returnat imediat deoarece nu am ce face cu ele noi suntem pensionari vai de capul nostru cum traim.Ati continuat sami trimiteti plicuri mereu cu penalitati cu amenintari .
Dece d-le director dvs. nu aveti mama ?
pentru ce sa platesc ?continuati sa pacaliti lumea.Trebuia sa aduc televiziunea sa vada lumea ce firma de santaj aveti.Nu am posibilitatea sa va dau firma in judecata si chiar pe dvs. care vreti sa obtineti venituri nemuncite.
Sa va luati tamaie si lumanari de acesti bani
Ne-ati luat painea dela gura suntem amandoi eu si sotul meu bolnavi sotul meu e operat de prostata eu am 6 operatii sper sami trimiteti banii inapoi. sa nu mai pacaliti lumea.
Am ramas fara bani de paine.
RUSINE

d-lui director Masterpublish..."


Mi-am amintit de prefata lui Creanga la una dintre cartile sale didactice.Incepea astfel: Iubite cititor! multe prostii ai fi citit de cand esti ! citeste-o si pe aceasta..."
Celui care a citit inlacrimat randurile de mai sus , ii spun sa nu mai planga si sa renunte chiar la intentia de a contribui cu o suma pentru cateva zile de paine la adresa doamnei susmentionate.
Chiar are bani de paine si de multe altele pe care n-o sa le enumar.(de unde sunt banii??...raspunsul intr-un alt episod , fiindca poate fi o idee excelenta pentru multi)
A primit "posterele" cu animale pe care singura le-a comandat dintr-o revista cu programul tv.
Daca stie cineva un avocat bun , poate i-l recomanda , sigur va mai avea nevoie.

trei la pret de patru

Lui Itic ii moare celebrul prieten Strul si vrea sa publice un anunt in ziar despre acest eveniment.Ca sa nu-l coste prea mult , scrie doar atat: Strul mort. I se spune ca mai poate adauga cateva cuvinte in acelasi pret si el reface textul: Strul mort. vand trabant.
Ma gandesc in legatura cu ce pot apela si eu la mica...duplicitate (adica publicitate).?
Ce sa vand ori ce sa cumpar? Fiecare doreste sa vanda scump si sa cumpere ieftin.Dar de cele mai multe ori nu iese asa , si achizitia e de 3 la pret de 4.
As vinde fara pareri de rau toate amintirile dureroase de care am incercat de multe ori sa fug , dar n-am avut pe unde.
As ceda bucuroasa toate locurile neprietenoase in care as fi dorit sa nu ma fi aflat niciodata.
As vinde foarte ieftin, ori as schimba cu altele mai bune , identitatile celor pe care n-ar fi trebuit sa-i cunosc vreodata.O data cu ele as oferi ca bonus un bagaj voluminos de iluzii (sau de deziluzii), de asteptari si dezamagiri, ori de actiuni dinainte pierdute.
Cu putinii bani pe care-i am , as cumpara prietenia dezinteresata a unui singur om macar , pentru ca sunt convinsa ca el exista undeva , chiar daca eu n-am avut sansa sa-l descoper pana acum.
Si acum postez un anunt pe bune , pentru ca se practica pe aici:
vreau sa cumpar (cum altfel decat foarte convenabil!) un instant sau un boiler electric , sa-mi incalzesc apa pentru cafea si pentru ceaiul de ylang-ylang , la pachet cu un pui de Yorkshire terrier (femela).

alba-neagra in fata academiei

Daca dai o simpla cautare pe internet , esti trimis catre link-uri alternative , catre adrese necunoscute, deschizi ferestre nenumarate , inchizi usi fara sa le poti tranti prea tare , este o aventura interminabila intr-un labirint monstruos.
Aceasta imi aminteste de cartile imprumutate in copilarie din biblioteci si de o moda a cititorilor acelor vremuri. Gaseai scris pe una din primele pagini:" du-te la pag 25" , acolo vedeai "du-te la pag.60" , apoi "deschide la pag.95" , desigur ca deschideai si acolo citeai "intoarce-te la 43" unde gaseai , in sfarsit: "esti un prost!"
Sigur ca astfel de "glumite" sunt mult prea rasuflate , sunt anacronice pentru zilele noastre si pentru copiii actuali .
Internetul este cea mai intinsa metropola din lume unde gasesti absolut orice , ca intr-un hipermarket sau in (fratele lui si mai mare) megamarket : biblioteci , teatre, cinema , expozitii , academii , oameni instruiti , dar in aceeasi masura si bordeluri , pornografie, psihopati , agramati si oceane de abjectie. E optiunea fiecaruia unde vrea sa-si petreaca timpul liber.

toata viata la grupa pregatitoare

Avem mari necazuri: gradinita lui Cleo e in pericol sa fie retrocedata.Pisica Cleopatra (cacofonia nu poate fi evitata!) are 8 ani si de cand se stie merge la gradinita in zilele cu soare numai.Acest loc e la doi pasi de casa , insa ea n-a invatat sa se intoarca singura.Nici poeziile nu prea le-a retinut , erau lungi si grele si n-a reusit sa memoreze nici macar o strofa.Gradinita are material didactic si toata dotarea necesara unui asemenea spatiu: fluturi, albine , melci , pisici, caini pe dinafara, iarba , cateva flori , un visin pitic neproductiv, vita de vie si un plop taiat cu trunchiul ramas ca o rana.
Proprietara gradinitei (pentru ca e privata) , dnaM., e acuzata ca foloseste abuziv acest spatiu care ar fi al domeniului public.
A primit notificari si somatii de la autoritati sa elibereze gradinita intr-un interval scurt de timp (dupa nenumarate reclamatii ale unor vecini binevoitori) si cum n-a gasit intelegere nici la primar , nici la prefect , nici la politistul de proximitate , intr-un moment de furie , disperare si maxima inspiratie , i-a scris presedintelui tarii.Redau textul respectiv cu ortografia aferenta:

"domnule presedinte Basescu
Subsemnatii M.N., M.V. din Braila..str..., pensionari locuim la parter avem balconul in spatele blocului , am cumparat in anul 2001 luna mai este un cartier cam rau famat adica este si lume buna si mai putin buna , nu avem dea face cu nimeni suntem oameni linistiti avem pe parte dreapta a scarii noastre 2 locatari care nu ne lasa sa traim linistiti , nu mai rezistam suntem bolnavi sa pus cu raul pe noi sa stricam gardul din sarma , tot cartierul are garduri din sarma dar noi suntem oameni gospodari ne place curatenia sunt invidiosi pe noi ne-au facut sute de reclamatii la primarie am fost in audienta la dl primar dar nu s-a rezolvat nimic.
Acesti indivizi care nu ne lasa in pace s-a mutat de 3 luni de zile nu vrea sa vada ca la noi e curatenie , ne face cum ii vine la gura nu stau pe nivelul nostru .
Nu mai putem rezista suntem bolnavi de inima , cardiopatie ischemica , aritmie extrasistolica , bronsita cronica si la batranete nu avem liniste din suflet ajutati-ne domnul primar sa ne elibereze o hartie in care avem dreptul la acest gard din sarma , tot cartierul are acum am pus gard viu sa nu suparam pe nimeni .Am primit alt plic de la primarie deoarece acesti mahalagii care nu au ce face fac toata ziua reclamatii.Au venit , au filmat au vazut ca toti de la toate blocurile au garduri din sarma pentru ca acesti nemernici nu au altceva de facut.
Din toata inima va rugam domnule presedinte Basescu salvati-ne , avem dreptul la viata cat mai avem de trait nu avem liniste innebunim pana pe data de 15 ne-a dat termen sa stricam gardul noi stam la parter ne e frica , din tot sufletul va rog sa interveniti la dl primar din Braila.Stam in spatele blocului nu in fata.In fata sunt niste panarame de garduri si nu le mai zice nimeni nimic.
Cu toata stima domnule presedinte Basescu stiu ca aveti atatea probleme .Bunul dumnezeu sa va dea putere de munca si sanatate si familiei dvs.
Va rog sa ne scuzati , nu mai judecam.
d-lui presedinte Basescu al Rominiei.doamne ajuta.

acest plic este pus direct din Bucuresti am dat cuiva care a plecat la Bucuresti."


Asta e tot.Va rog sa semnati o petitie pentru salvarea gradinitei lui Cleo.Altfel ramane analfabeta si ea n-are nicio vina.

Relu in editie revazuta si adaugita

...sau "bucataria lui Relu", ori mai exact "sertarul lui Relu".
Relu nu are valori in sensul consacrat, clasic al cuvantului.De aceea el poate pleca linistit de-acasa, fiindca oricat s-ar stradui un hot , tot n-ar avea ce sa-i fure.Pana si cel mai expert spargator de case ar suferi o umilinta zdrobitoare daca s-ar afla , nepoftit , in casa lui.N-ar fi nevoie sa-si puna in practica tehnicile sofisticate de deschidere a oricarei usi , le gaseste pe toate descuiate.
Totusi , Relu nu e atat de sarac pe cat se poate crede: el are un sertar cu mirodenii si condimente.Tot Levantul , Persia ,orientul apropiat ori indepartat si modestele arome comuniste sunt adapostite acolo.Plicuri , pungi si ierburi uscate zac intr-o devalmasie de mirosuri ca intr-un bazar de condimente din vechiul Constantinopol: cuisoare, scortisoara, nucsoara, cimbru, menta, ghimbir, vanilie, oregano (pe care il confund cu origami), piper alb si negru, , dafin, busuioc, rosmarin(bun pentru memorie , dupa cum Ofelia ii spunea lui Hamlet in urma cu 400 de ani: uite rosmarin , ca sa-ti aduci aminte), chimen, chimion, susan ,sofran, mastica (nu stiu unde gaseste aceste lucruri rare) si multe alte mixturi realizate de el in ambalaje fara etichete.
Cei care si-au propus sa desfiinteze magazinele de "vise" , ar trebui sa inceapa cu sertarul lui Relu, de unde pleci ametit, anesteziat , narcotizat , numai daca inspiri putin.
Se ascunde acolo un miros care ...asa cum spunea "nepotul" despre casa bunicilor...nu mai poate fi gasit vreodata printre parfumurile pamantului.

bumbac versus nylon

Urasc unghiile lungi si bluzele (de fapt tot ce e vestimentatie) din nylon. Primele , pentru ca nimic nu ma poate convinge ca sub unghiile lungi si vopsite de cocoana (ceea ce eu nu stiu sa fiu vreodata) nu zace multa mizerie care nu se duce deloc prin banalul spalat pe fuga pe maini.
Si bluzele din nylon ieftin , desi uneori sunt mult mai scumpe decat un tricou din bumbac ce are o poveste mult mai frumoasa decat a bluzei din poliester. Haina sintetica are acelasi procedeu chimic de obtinere ca si margarina , e operatiunea prin care reziduurile de petrol se transforma in plastic ieftin , monstruoasa descoperire a timpurilor moderne.
Nylonul care le face fericite pe doamnele care il poarta , pe mine m-ar face sa plang.
Se simt frumoase , elegante , seducatoare purtand aceste lucruri din plastic ce te-ajuta doar sa transpiri mai abundent. Si sa-ti dai si mai mult cu parfum ieftin , fiindca nu stiu nici o cocoana care sa foloseasca chanel no. 5.
Cele pe care le cunosc eu poarta ciorapi cu sandale ori papuci de strada , cand aceasta incaltaminte se poarta doar cu piciorul gol. Pun bratara pe o mana si ceasul pe cealalta , cand acestea doua se asociaza. Merg cu taxiul pe locul de langa sofer , in loc sa stea in spate , pe diagonala cu acesta , daca nu le e iubit , sot sau amant sa stea alaturi de el.
Asorteaza intotdeauna la sange pantofii cu poseta , ceea ce n-as recomanda , e chiar suparator pentru privire.
Dar toate aceste doamne , cocoane , sclifosite , prefacute , parvenite , uneori pretinse dive , sunt mai multumite de toata viata lor decat pot fi eu macar intr-o singura zi.
Eu sunt fericita doar la atingerea cu bluza din bumbac , pentru ca-mi imaginez florile acelea calde si albe ca de vata , adunate cu grija de maini truditoare , care nu seamana cu mainile unei inalte fetze bisericesti ...imi povestea cineva despre preafericitul Cassian si despre mainile lui (si nu despre sfintenia lui) mai moi decat inflorescenta bumbacului , maini nemuncite desigur.

filozofia lui "daca"

Daca nu esti fiica , nevasta , amanta cuiva care are daca nu o pozitie sociala inalta macar suficienti bani sa deschida orice usa zavorata cu lacat grosolan pentru bietul muritor de rand , daca tatal tau nu e si el un directoras pe undeva (la stat , desigur), daca nu esti cumatrul , nasul , finul , nepotul de-al saptelea rang al cuiva influent , atunci degeaba te-ai mai nascut.
Si acea nascuta "degeaba"sunt exact eu.