Stiu pe cineva care locuieste intr-un bloc fara subsol si toate conductele si tevile respectivei cladiri se afla in casa celor de la parter.Tevile de toate calibrele , hatisul de robineti , de componente sanitare , apa care curge intr-una , au adus-o in pragul nebuniei si nu numai , a impins-o inauntru unei lumi mai incetosate decat nebuloasa din Andromeda pe locatara unuia dintre aceste partamente.Toata lumea o stie ca femeia care a innebunit din cauza tevilor...si nu dintr-o iubire neimpartasita ori din alta drama personala.
In prezent toate blocurile sunt ciuruite , fisurate , puse la zid de nenumarate firme obscure ce-si insira cablurile , te obliga sa devii abonatul lor , sa renunti la alte angajamente , sa cotizezi la ei cu promisiunea mincinoasa ca va fi mult mai profitabil.Batranele blocuri sunt supuse la tiruri de gloante , sunt asezate in fata plutoanelor de executie ce trag in ele fara mila, oricum nu se va mai sti pana la urma care le-a cauzat sfarsitul.Blocurile comuniste sunt condamnate la moarte prin impuscare , prin gaurire cu picamere monstruoase si nimeni nu tine seama de subrezimea lor.
Nici faiantele n-au ce cauta pentru ca ingreuneaza cladirile inutil , ele nefiind proiectate sa suporte atata greutate.
Retelele monstruoase de cabluri formate din jungla de fire, cabluri si sarme de tot felul , vor sufoca pana la urma blocurile asa cum un nou nascut moare prin asfixie mecanica din cauza propriului cordon ombilical.
Stiu cum va sfarsi blocul in care locuiesc: intr-o zi cand voi fi neaparat acasa , el va deveni albastru vinetiu si va muri strangulat ca Isadora Duncan de propria esarfa.
La o privire mai atenta s-ar putea spune ca Isadora a murit trasa pe roata. In fond a fost smulsa de pe scaun, tarata sute de metri pe asfalt, data cu capul de toate damburile, rupte toate oasele. O imagine total diferita fata de mazilirea impersonala cu un snur de matase fie el si din esarfa. Dar parca putem sa ne alegem moartea ?
RăspundețiȘtergere