...sau "bucataria lui Relu", ori mai exact "sertarul lui Relu".
Relu nu are valori in sensul consacrat, clasic al cuvantului.De aceea el poate pleca linistit de-acasa, fiindca oricat s-ar stradui un hot , tot n-ar avea ce sa-i fure.Pana si cel mai expert spargator de case ar suferi o umilinta zdrobitoare daca s-ar afla , nepoftit , in casa lui.N-ar fi nevoie sa-si puna in practica tehnicile sofisticate de deschidere a oricarei usi , le gaseste pe toate descuiate.
Totusi , Relu nu e atat de sarac pe cat se poate crede: el are un sertar cu mirodenii si condimente.Tot Levantul , Persia ,orientul apropiat ori indepartat si modestele arome comuniste sunt adapostite acolo.Plicuri , pungi si ierburi uscate zac intr-o devalmasie de mirosuri ca intr-un bazar de condimente din vechiul Constantinopol: cuisoare, scortisoara, nucsoara, cimbru, menta, ghimbir, vanilie, oregano (pe care il confund cu origami), piper alb si negru, , dafin, busuioc, rosmarin(bun pentru memorie , dupa cum Ofelia ii spunea lui Hamlet in urma cu 400 de ani: uite rosmarin , ca sa-ti aduci aminte), chimen, chimion, susan ,sofran, mastica (nu stiu unde gaseste aceste lucruri rare) si multe alte mixturi realizate de el in ambalaje fara etichete.
Cei care si-au propus sa desfiinteze magazinele de "vise" , ar trebui sa inceapa cu sertarul lui Relu, de unde pleci ametit, anesteziat , narcotizat , numai daca inspiri putin.
Se ascunde acolo un miros care ...asa cum spunea "nepotul" despre casa bunicilor...nu mai poate fi gasit vreodata printre parfumurile pamantului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu