Cei mai acri si mai nesuferiti oameni din vechiul sistem erau functionarii publici si vanzatoarele .Intr-o caricatura (trista , asa cum sunt toate lucrurile aparent vesele) , cea (sau cel) din spatele ghiseului , ii prinde sub geamul coborat fix la ora pauzei de masa , capul omului care dorea sau intreba ceva. Asa era pe atunci :cel din fata ghiseului ori a raftului cu marfa , nu valora nimic , nu exista nicio minima consideratie fata de el.
Vanzatoare semianalfabete instituisera teroarea comertului socialist, cand totul se procura prin relatii , cand ele erau cele mai influente verigi din sistem , cand cumparatorul umil era tratat cu un dispret imens. Vai de cel care indraznea sa ceara sa i se arate un produs sau mai multe si sa nu cumpere.Era apostrofat , jignit , oricum ele nu erau niciodata binedispuse.Atitudinea tzoapelor care controlau tot ce era mai important in acea perioada , era de gardiene SS.Imi amintesc doar de o doamna , o tovarasa , care vindea intr-un magazin de cosmetice si era tot timpul amabila.Pentru mine era un prilej de maxima uimire si admiratie.Nu-mi venea sa cred ca era blanda , rabdatoare si nu repezea pe nimeni. De aceea cumparam de la ea si fara sa am nevoie de acele nimicuri.
Acum nu mai e deloc asa , chiar s-a trecut in cealalta extrema. Vanzatoare care te sufoca , te agreseaza cu amabilitati false , doar sa te convinga sa cumperi.
Si magazinele arata altfel: nu mai sunt simple depozite de marfuri , arata personalizat in functie de profilul marfurilor expuse.
Ma opresc in fiecare zi in fata unei vitrine cu mobilier si decoratiuni interioare. Seamana cu o casa in care coabiteaza armonios toate incaperile (bucatarie , living , dormitoare) , doar ca nu sunt compartimentate prin pereti.Am vazut un film in care o tanara insarcinata este parasita de iubitul ei intr-un hipermarket si cum n-avea unde sa se duca , se ascunde in fiecare seara in magazin la ora inchiderii si ramane acolo peste noapte, timp de cateva luni.Acolo se spala in chiuveta , apoi isi pregatea patul din saltele si saci de dormit luate din raft.Folosea un ceas desteptator sa se trezeasca dimineata devreme cand punea toate acele lucruri la locul lor , fara sa se observe ceva.Bineinteles ca tot acolo a si nascut.
Cred ca fiecare ar trebui sa faca intr-o zi ceva care l-ar mira chiar pe el(sau ea).
M-as ascunde si eu macar pentru o noapte in magazinul meu preferat care se confunda cu decorul unei piese de teatru cu actiunea intr-o casa primitoare si luminoasa .Bucataria e completa si iti poti pregati cafeaua , daca ai minime calitati de pantomima , fiindca exista cesti , ibric si cupe goale de portelan pe care doar scrie "zahar" si "cafea" , dar cu putina imaginatie poti vedea cafeaua aburind.Exista draperii , perdele , tablouri , fete de masa aranjate intr-o dezordine studiata , fructe stilizate intr-un cos in bucatarie , cuverturi pe paturi , vaze cu flori de camp si multe alte obiecte care compun sufletul unei case.
Acolo covoarele se astern pe jos abia la ora inchiderii (diferit de ce stim noi ca aranjam casa pentru musafiri) , abia cand e sigur ca nu mai intra nimeni ( insa cu scopul nemarturisit ca cel ce are curajul unui rol de figuratie nocturna si absurda intr-un decor de teatru de provincie deschis intreaga noapte- fiindca draperiile nu se coboara niciodata- sa se simta mai confortabil decat la el acasa)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu