...adica a Tatianei Stepa, dar din pacate ea nu e pe gustul contemporan.
Oare cui ii mai pasa ca a murit inca tanara si frumoasa, ca muzica ei poate fi auzita ca si cum ar fi prezenta, prefacandu-ne ca nu observam tragicul ei ocol prin moarte.
Le doresc viata lunga celor ce inca n-o inteleg, cel putin dintr-un singur motiv, pentru a recupera sansa de a o cunoaste intr-o buna zi.
Despre sansa, talent, destin
RăspundețiȘtergereDaca s-ar fi nascut dincolo de ocean,sau macar pe-aici pe la Paris, Londra, Berlin, Tatiana Stepa ar fi fost cu siguranta un nume cunoscut pe toate meridianele. Vocea ei ar fi fost multiplicata pe milioane de discuri, destinul ei ar fi depins de masura in care s-ar fi adaptat unui sistem ce ar fi imbracat-o in haine regale pentru a maximiza profitul de pe urma unui asemenea talent.
De la Lupeni, insa, singura ei sansa a fost cenaclul flacara, talentul ei a fost exploatat in alte scopuri, societatea in care s-a nascut, in loc s-o imbrace in haine regale, a trimis-o sa lucreze in mina.
Cred ca singuratatea artistului autentic ar fi fost egala si intr-un sistem si intr-altul. Dar asta nu ne absolva de vinovatia de a fi nedrepti cu Tatiana Stepa nu numai in timpul vietii, chiar si dupa moarte.