Relu piromanu' sau Relu mitomanu'

Sa nu crezi ca sunt doar un blogger suparat pe viata.Tristetea , nemultumirea , disperarea , sunt fatete mult prea ascunse ale personalitatii mele.Nu le arat cu usurinta , pentru ca am obligatia sa nu-mi indispun concetatenii. Imi place sa ma amuz din orice , caut compania oamenilor veseli si cu umor.
Unul dintre acestia e Relu , caruia ii mai spunem (la ideea mea) Releul.
Relu e foarte ospitalier , pentru ca uraste sa stea singur.Si desigur ca asta il costa , dupa cum sigur recunoaste .E convins ca nu te poti bucura de compania cuiva daca nu-i oferi ceva. "Trebuie sa fiu generos ca sa nu fiu singur ", recunoaste cu tristete.
Gateste senzational , Dan Chisu , bucatarul si scriitorul veleitar de intamplari cu femei ude , e un biet amator , un ucenic aflat abia in scoala profesionala de bucatari pe langa Relu.Cel mai mult imi plac salatele lui care ma duc cu gandul la vestitele "salati" din gradina ursului pe care Harap alb a fost obligat sa i le aduca spanului cu mari sacrificii. Pilaful sarbesc al lui Relu nu-mi place (ii spune sarbesc desi sunt convinsa ca n-are nicio nationalitate , i-as spune pilaful apatrid), i-am zis de o mie de ori ca imi place pilaful...da' fara orez.Sosurile lui sunt frantuzesti , salatele sunt chinezesti sau dupa o reteta din Patagonia.Totul are rezonanta exotica , chiar daca sunt pregatite in cel mai banal mod posibil.
Relu este teatral , patetic , grandilocvent , elocvent ,siret, extrem de intuitiv si are o gestica studiata . Rade copios , doar cand discutam despre viata si moarte , despre ipoteza ca poate exista si o lume de dincolo , despre extraterestri si apocalipsa , despre taica-sau care a venit de pe front cu piciorul amputat de el insusi , abia atunci devine sobru. Pasiunea lui e anatomia ...umana si veterinara , stie mai multa medicina si anatomie decat medicul meu e familie.E cel mai erudit anatomo-patolog autodidact in viata.
N-as vrea sa-i jignesc defuncta mama , dar pare fiu de evreu , atat de bine se pricepe sa vanda ceva.Stie sa vanda un lucru de nici doi bani inventand o poveste fabuloasa despre el. (la inceput , cand nu-l cunostea prea bine , m-a pacalit si pe mine sa-i cumpar lucruri lipsite de valoare pe care le avea in magazin)
Mancarea lui preferata e carnea...sunt oripilata!! Oricat ma straduiesc sa-i zdruncin preferintele dintotdeauna , promite pe moment ca de-a doua zi va avea modul de viata pe care i-l recomand , recunoaste ca am dreptate , isi propune sa-si cumpere fructe si legume , insa uita de fiecare data. Lectura lui preferata e "Gargantua si Pantagruel". Ii enumar posibilele consecinte ale alimentatiei sale gresite, il avertizez ca-l poate pandi un accident vascular cerebral , lucru care-l preocupa serios si-l pune pe ganduri doar pana cand i se face iar foame.Dintr-un fiset dezafectat a improvizat un fel de cuptor care afuma preparatele lui din carne. Mai si vinde din ele , cu eticheta "muschi tiganesc afumat cu lemn de trandafir" (zice c-a pus un tigan sa smulga noaptea niste tufe de trandafiri de pe bulevard...desi eu am vazut arzand scandura preistorica din mezozoic pe care taia legume , n-am recunoscut nicio aschie de lemn de trandafiri de dulceata).

Relu te poate ajuta cu orice: iti gaseste serviciu si casa daca n-ai , te introduce oriunde la oficialitati , la toate notabilitatile orasului , cunoaste pe toata lumea , fostul primar Cibu (si actualul) vine sa bea un pahar cu apa la el in curte cand ii era sete.

Relu il viseaza pe dumnezeu mai des decat imi intalnesc eu vecinii de la 4. Toti ascultam smeriti , muti de uimire , visurile sale despre batranul cu barba alba si cu toiag de argint care recunoaste ca e dumnezeu.Si niciodata nu-i cere nimic , cand oricine ar profita de aceste intalniri de gradul 0.
Relu nu face urari , gen paste fericit (si raspunsul e "pasc fericit") , la multi ani ori craciun fericit.
Nu-mi ureaza niciodata ca cei mai multi , "fericire si tot binele din lume" (ma intreb ce m-as face daca n-as primi toate aceste sincere urari debordand de generozitate...una dintre primele "reflectii" ale lui Carol de cand era la grupa mica , e aceasta: urarile sunt degeaba.)
Relu uita sa-mi spuna "la multi ani" , insa a sarit mereu (desi nu e deloc sprinten!) ori de cate ori am avut nevoie si fara sa-i cer acest lucru. A venit cu o traista de fructe cand am fost bolnava , m-am trezit cu el la usa , desi el nu face vizite , doar primeste.Sunt nenumarate gesturile lui de prietenie si generozitate , desi nu poti spune deloc despre el ca ar fi prea bogat.
Relu a adus masoneria in Braila , dupa cum declara si prima fireasca intrebare a fost " dar de ce nu te-ai facut si tu mason??" ...pentru ca n-a avut bani...
Desi calitatea de mason nu mai valoreaza acum nici cat o diploma de Spiru Haret la (mare) distanta, cand toti patronii de gratare de mici din piata si fostii sefi de aprozare au devenit masoni.
Totusi povestile lui are un sambure de adevar , chiar daca de multe ori fabuleaza , exagereaza , inventeaza.
Poate e adevarat cand spune ca l-a batut pe Fanus Neagu intr-un restaurat , ca a dat foc tezelor ultimului congres PCR si s-a si aflat , ca a avut miliarde in urma unor afaceri cinstite , ca a facut j-de salturi cu parasuta , ca pisica lui birmaneza e de fapt himalayana , ca o urmareste o pasare de prada s-o rapeasca de pe gard , ca in clasa a5a si-a surprins profesorul de matematica intr-o postura indecenta impreuna cu doamna de muzica , el fiind ascuns in spatele hainelor dupa cuier si dintr-un salt a zburat afara pe geam , ca si-a salvat sora dintr-un incendiu...sunt nenumarate nemaintalnitele intamplari ale vietii sale.
Nici eu nu-i raman datoare. I-am spus intr-o zi ca fara sa stiu cum , am spart codul computerelor Kaspersky (o companie de securitate informatica ) si ale serviciului roman de informatii de unde am aflat niste date uluitoare.Site-urile au fost vulnerabile o scurta perioada de timp si pana cand administratorii lor au remediat aceasta vulnerabilitate , am reusit sa aflu secrete senzationale.
El , care de obicei nu se teme de nimic , mi-a spus cu o voce scazuta: du-te acasa , ca or sa te prinda si nu vreau sa te gaseasca aici. Altadata i-am spus ca masinile nu vor mai circula de a doua zi pe bulevardele Brailei , printr-o hotarare fulger a consilierilor locali , ca i-am trimis un mail lui Obama , inventat , presupus de mine si care s-a dovedit real fiindca nu numai ca mi-a raspuns , dar mi-a si trimis niste incaltari foarte scumpe , ramase de la iubita lui bunica din Kenia , decedata recent. Chiar purtam niste pantofi pe care scria exact asa: Obama (fusese Bama si adaugasem eu litera lipsa). Dar cate nu i-am spus , pe care nici nu le mai tin minte...
Din doua sacose cu care un deputat isi facea campanie pentru alegeri , am facut una pe care scria numele sau , fiindca se potrivea prenumele si i-am dus-o cu ceva , ca si cum nu stiu nimic. Falsul era atat de bine realizat ca nu i-a venit sa creada. Alta data i-am pus o piatra grea in haina cu care s-a plimbat cateva zile fara sa simta nimic.
Spre deosebire de altii care spun cu voce solemna "urasc lasitatea" , desi n-au comis niciodata un singur act de eroism , asa cum fandositele , prefacutele declara patetic "urasc minciuna" ori "pentru mine doar iubirea conteaza" , Relu este cel mai curajos om pe care l-am intalnit pe parcursul lungii mele vieti. Nu se teme de hoti , de interlopi , de autoritati , de somatii de plata ,de notificari , de amenintari, de tribunal ( nu ezita sa fie martor in orice proces , pentru oricine ii cere , el a fost acolo cand a avut loc intamplarea), de nimic. M-a indemnat odata sa declar ceva "in fals" , desi mie imi era teama de consecinte. M-a asigurat ca daca mi se intampla ceva , ma scoate el. Am semnat cu ochii inchisi de frica ...la fel ca tiganii din opera "tiganiada" de ion budai deleanu. Conducatorul lor , Parpangel , ii conducea la un razboi si tiganii se plangeau de frica , atunci liderul lor i-a sfatuit sa inchida ochii si sa innainteze. Asa am facut si eu si nu mi s-a intamplat nimic , ba chiar s-a prescris fapta respectiva.Mare pacat ca s-a scos din manualele de literatura "Tiganiada" , e o carte ce n-ar trebui sa lipseasca din biblioteca niciunui majoritar care se respecta. In locul ei s-a introdus Cartarescu pe care nu pot si nu vreau sa-l citesc. Nu-mi place infatisarea lui de mamut , dupa cum ii spune Vadim.Se vrea autor de literatura erotica (cititi Emil Brumaru) , dar e doar scabros si neinspirat.
Datoria mea fata de el nu se poate prescrie vreodata fiindca m-a primit intotdeauna cu toate "javrele" gasite pe strada in stare deplorabila .La inceput aveam un text care nu prea mai tine acum : il sunam de la poarta si-l intrebam :" crezi in dragostea la prima vedere??" si pentru ca facea imprudenta sa raspunda "da" l-am imbogatit cu armate de caini si pisici (de fiecare data sub juramantul ca e ultimul "caz")pe care i-a adapostit , i-a hranit , i-a tratat cu pricepere si multora le-a facut un rost , asa cum unii se inghesuie sa intre in politica doar sa le faca fetelor zestre. Deviza lui e ca trebuie sa-i ingrase , ca doar omul (animalul) gras e frumos si sanatos.. Uneori ma suna si striga cu volumul dat la maxim , ca l-am pacalit , cand se intampla ca femelele pe care le primeste in gazda sa fie gestante , urla cat poate de tare si ii raspund..."asta mi-e recunostinta dupa ce nu ti-am cerut niciun ban pe ele...de unde sa stiu ca-i gestanta , fara ultrasunete"..Are cateva dulapuri in care dorm individual: Lorette , Mitzura , Celica , Lucica si ultimul venit...Ramonel. Ma rog de o iarna blanda , fiindca haine groase nu mai are , toate au servit de asternuturi susmentionatilor. I-au distrus incaltamintea , hainele , i-au ros mobilierul si toate documentele societatii defuncte la care am fost angajati.Numai ca el se supara greu si-i trece repede.
Relu are adanc sapata in codul sau genetic vocatia prieteniei , asa cum unii se nasc blonzi , roscati , cu pistrui , meschini , brutali , retardati ori cu sindromul Down.
Relu e piroman: se arunca si in foc pentru cei care considera ca merita acest lucru. Dincolo de spiritul lui fin , de jovialitate , de vesnica buna dispozitie de care-i contamineaza pe cei din jur , dincolo de o oarecare eruditie (desi acum nu mai are nicio carte...nici macar de samanta , le-a pierdut pe toate) , este exact asa cum am auzit odata pe cineva caracterizandu-se:" imi pare rau ca n-am ce sa dau dupa inima pe care o am".