Blocurile inalte de sticla din mintea mea sunt construite doar din sticla translucida si nicidecum din beton , fier , caramida ori alte materiale dure.Cele mai multe au ca destinatie spatii pentru birouri si ma gandesc cu groaza ca intr-o buna zi trebuie sa ajung la etajul 27 al unui zgaraie nori din sticla pentru cine stie ce formalitate si cu un pas gresit pot narui intregul esafodaj. Am nevoie de pantofi cu talpa din pluta , sa fie usori si sa nu fac zgomot , sa-l surprind total pe cel pe care-l vizitez si sa n-aiba timp sa-si corecteze tinuta.Acolo mobilierul e din polistiren ori din turta dulce , pentru ca daca nu poti cobori in strada sa-ti iei un sandvici , te poti servi cu spatarul unui scaun , ori un fragment din cuierul pom.Polistirenul e materialul acela alb care se faramiteaza in milioane de sfere albe si care e folosit ca protectie la diferite aparate , dar si ca suport pentru insectar .E unul din lucrurile cele mai nesuferite din cate exista.
Intr-un zgaraie nori din sticla nu sunt lifturi , pentru ca ar fi prea grele , dar poti folosi un arc ce te propulseaza la orice etaj doresti , daca nu esti prea gras ca sa modifici centrul de greutate al cladirii.
Domnii poarte costume autentice Armani , asortate la tenisi pentru a proteja si conserva cladirea mai fragila decat pestele de sticla de pe defunctul televizor Diamant.
Se stie ca Omul Invizibil era asa din cauza ca il rosesera tenisii. Avantajul lui competitiv nu e, asa cum s-ar crede, invizibilitatea. Nu. Asociativitatea. Cand oamenii trec pe langa o pereche de tenisi rosi, asezati frumos langa un cos de gunoi important, se prea poate ca omul invizibil sa ii priveasca de la inaltimea invizibilitatii sale supreme. De aceea privirea lor se va furisa rusinos in alta parte, in fond omul invizibil le poate cunoaste toate secretele.
RăspundețiȘtergere