Faraonul

I se spunea Faraonu'. In tinerete fusese un interlop mai elitist , asa cum sunt tiganii de matase , ori revolutiile de catifea. N-a trait revolutii pentru ca de tanar a emigrat peste ocean si si-a facut un rost in indepartata America. Copii n-a avut , ocupat peste masura cu drumurile lungi si dorinta de a prospera.L-am cunoscut la prietenul Relu , coleg de maidan si de scoala primara cu Faraonu' , nascuti amandoi pe aceeasi strada innecata de noroaie toamna.
In New-york era patronul unei firme de taximetrie si de inchirieri limuzine. Zeci de limuzine asa cum vezi numai in filmele cu gangsteri.
In metropola locuia intr-un apartament somptuos si avea o casa de vacanta in muntii Sierra-Nevada unde-l vizita periodic un urs.(sigur ca era un urs pasnic , pentru ca provenea dintr-o lume civilizata).Daca nu ma-insel , ursul respectiv ii batea prietenos de fiecare data in geam si pleca apoi linistit acasa la el.
In ultimii ani locuia mai mult in Braila , alaturi de sora si batrana lui mama.
In New-york lasase parteneri de incredere ce aveau grija de afacerile lui cu onestitate si-i alimentau conturile grase.
Era un om cat un munte , voinic , cizelat , ingrijit , purta lucruri din branduri consacrate .
Conducea o masina de teren pe care si-o adusese "de-acasa" ,un mercedes jeep cum noi nu mai vazuseram. Intentiona sa-si infiinteze o firma cu un capital solid si noi , cei cativa sarantoci din jurul lui urma sa fim angajati ai sai , sa ne bucuram de protectia si generozitatea sa.
Faraonu' parea frumos , desi nu era. Il aratau asa hainele scumpe , banii si masina puternica.
Am observat asta studiindu-i simultan pe cei doi , pe el si pe Relu caruia i-am zis:"tu pari mai urat pentru ca esti mai sarac".Faraonu semana cu Barney din epoca de piatra.
Intr-o buna zi am aflat despre el ca ar fi bolnav , insa cu banii lui se putea trata de orice , de aceea starea lui nu a ingrijorat pe nimeni.A ajuns la un mare specialist si a aflat ca sufera de o boala necrutatoare. S-a intors acasa , la New-york unde ar fi beneficiat de cele mai complexe tratamente. N-a fost sa fie asa , s-a stins fulgerator ca o lumanare dintr-o ceara ieftina.Toti banii lui nu l-au ajutat sa mai negocieze pentru o farama de viata.A murit perfect lucid si si-a desemnat beneficiarii averii: sora , nepoata , un stranepot de cativa ani pe care i-a imbogatit cu terenuri , case , bani lichizi ,miliarde.Concubinei din America i-a ramas casa in care au locuit.Ursului prieten i-a ramas toata recolta de fragi pentru tot restul vietii sale.
A fost adus aici , acasa , intr-un sicriu ca al lui Michael Jackson , spuneau toti care l-au vazut.
Fusese imbalsamat ca un faraon veritabil , insa cu mijloace moderne , in poliuretan .E o tehnica foarte costisitoare numita "plastinare" prin care se conserva tesuturile biologice si se pare ca si el a beneficiat de acest lucru.Viata sa aventuroasa i-a marcat in acelasi mod si moartea: sicriul sau a fost ratacit de avionul care l-a adus cu escala in Amsterdam. A fost gasit , dar nu si inviat si la doua saptamani de la moarte , si-a gasit odihna in pamantul natal.
Inmormantarea si pomenirea au fost la fel de fastuoase , a fost condus pe ultimul drum de o mare de cunoscuti si necunoscuti.

Ca un inecat care iese la suprafata apei la ceva vreme de cand a fost inghitit , asa au iesit ca dintr-un lac intunecat adevarurile ascunse despre faraon: ca toate bunurile sale mobile si imobile erau imprumutate , erau sub gaj sau ipoteca. Banii , sutele de dolari pe care le purta neglijent asupra lui , se pare ca erau falsi. Coloana interminabila de limuzine era si ea o iluzie optica sau tactila , dar in mod sigur ingrozitor de trista. Noi ne extaziam inaintea lui ca bastinasii care primeau in palma cateva margele de sticla de la corabierii perfizi care-i ademeneau astfel sa dea in schimb pietrele pretioase. Noi , provincialii care rareori am parasit judetul si niciodata tara sau continentul , am dat in schimb visul tragicomic al bunicilor nostri care toata viata i-au asteptat pe americani.Care au avut treburi mai importante si n-au reusit sa ajunga , l-au trimis doar pe Faraonu'.
Decorul parea perfect real , insa era doar carton , poleiala , balon de sapun. Esafodajul era putred , aparenta cladire somptuoasa era doar o sandrama care statea sa cada.
Doar "importantul poet contemporan" cum imi place sa-i zic (uite ca ma citez pe mine!) e perfect real:

actorul a iesit in strada
sa cumpere ceva salam,
era in hainele de gala
ca voievod peste un neam

si cand s-a asezat la coada
multimea toata murmura ,
vazandu-i hainele de gala
"sa ne traiesti , maria ta!"

dar ploaia a venit deodata
si ei vazand cu ochii lor
intraga-i fata demachiata,
i-au aruncat c-un fel de plata
"lasati-l dracu , e-un actor"

o , biet actor/o , biet artist/rolurile mor/viata e un teatru trist"