in vizita la vrajitorul din Oz

Am strabatut un drum extrem de lung pana la marele vraci , tamaduitor ori nu stiu cum altfel sa-i spun.Nu m-as fi dus niciodata de capul meu daca n-ar fi fost cineva suficient de insistent si convingator care sa ma insoteasca pana acolo.Am fost si eu, ca multi altii , la vrajitorul din Oz, adica falsa iluzie a tuturor posibilitatilor.
Daca maretul ,cumplitul, infricosatorul Oz nu era in realitate decat un sarlatan , un biet circar ieftin din Omaha, cel la care am fost eu nu era chiar un impostor, desi nu mi-a putut oferi o sanatate din fier ...dar ce pot face cu minereuri de fier cand eu sunt alcatuita din carne si oase?
Nu i-am cerut nici creier , nici inima , nici curaj, doar cei mai multi din jurul meu o duc extrem de bine fara toate acestea.
Vrajitorul din Oz(indiferent de locul lui de provenienta)e doar un mecanism simplu si sofisticat totodata ce declanseaza in unii vizitatori resorturile lor de bunatate , vointa si intrajutorare , el pune la incercare prietenia si altruismul, acolo unde ele exista .Resedinta sa , orasul de smarald , poate fi orasul fiecaruia daca e privit printr-un ciob de sticla colorata si ca prin minune griul , praful , monotonia dispar.
Si eu am fost la Vrajitorul din Oz, drumul spre el a fost istovitor , am mers pe o carare nesfarsita de caramizi galbene, apoi pe o alee din piatra , un mozaic de pietre pe care nimeni nu le observa de obicei.O singura piatra lipsea si marele vrajitor mi-a aratat-o pe aceea.