Sunt domni care-si inchipuie ca nu pot fi eleganti , atragatori , fermecatori decat daca poarta cravata.Cravata e bomboana pe coliva a pedanteriei masculine, dar mie nu-mi place coliva (si nici bomboanele).Pentru ca detin un adevar absolut: cravata este cel mai infect obiect vestimentar care exista ,e cea mai mizerabila piesa de imbracaminte. Are o incarcatura microbiana mai inalta decat Kilimanjaro.Pentru ca nu e spalata niciodata si e purtata fara discriminare la nunti , botezuri , cumetrii , inmormantari , receptii, inaugurari de garduri , de mansarde , la revelion ,la deschiderea anului scolar ori la ziua lu' "ala micu" , cravata e mai jegoasa decat ciorapii unui fochist care se imbata in fiecare noapte cand e de serviciu , uitand cu desavarsire de vane si robineti. Cravata e un hibrid intre presul de la usa si o sacosa slinoasa de carpa (ce n-a facut niciodata cunostinta cu apa si detergentul), pe care orice pensionar cu bun simt , orice batranel care se respecta , o poarta vesnic in buzunar.
Cravata e o istorie vie , ori un conglomerat de izvoare istorice.Urmele de sosuri degustate la mese festive , se amesteca armonios cu petele de vin si imprimeul arabesc ce le ascunde mai bine decat o uniforma de camuflaj.
Sunt dornica sa-l cunosc pe acela care pretinde ca gospodina de nevasta-sa i-a spalat macar o singura data in decursul convietuirii lor de cateva decenii , cravata preferata.
Cum acestea e un caz extrem , mai cunoscut e cazul nevestei isterice care-i taie barbatului vinovat (de ceva)...ce altceva decat cravata? Prefera s-o taie in bucati cu foarfeca decat s-o spele la programul pentru rufe delicate.O foarfeca nu stie deloc sa fie delicata , ea e doar agresiva si uneori criminala.
Vin cu o"sugestie de prezentare", asa cum o persoana priceputa in bucatarie(nu e cazul meu) prezinta un fel special de mancare:
un sacou inchis la culoare , sub care se poarta o camasa cu dungi mai groase , iar peste camasa un pullover rosu aprins(rosu isteric asa cum purta Sabin Balasa) , cu nasturi in fata si cu manecile la vedere(sa depaseasca sacoul) , ca sosetele albe ale lui Michael Jackson.
Urasc cravatele (la fel creatorii si fabricile lor), asa cum sunt ingrozita de oamenii cu negi.Mi-e frica si ma feresc de ei ,de apropierea si atingerea lor.Nu vreau sa ma aflu in proximitatea unei cravate , a unei persoane cu negi , ori a cuiva cu numele Neagu sau Neaga.(desigur , cu exceptia lui Fanus Neagu)
Stimata doamna,
RăspundețiȘtergereSunteti intr-o grava eroare si numai simpatia pe care o inspira libertatea de gandire si exprimare din textele dv-stra m-au determinat sa intervin. Nu imi propun sa va corectez, nu indraznesc nici macar sa va influentez optiunile, vreau doar sa salvez demnitatea greu lovita a cravatei. Mai intai trebuie spus ca mai bine de un secol si-a facut datoria, timp suficient cat sa devina un simbol al masculinitatii autentice. De aceea, aducerea in context a gospodinelor,e o ofensa in plus adusa simbolului. Sigur, ceea ce spun acum e un atentat la discretia, intimitatea cravatei, dar e nedreapta si neadevarata sugestia ca apa, detergentul, parfumul, i-ar fi straine. E doar o prejudecata alimentata exclusivismul masculin al simbolului. Admit ca pot fi barbati nedemni de prestanta pe care o da cravata.Dar nu e vina ei!!!
Adevaruri absolute?? Adevarurile absolute sunt crime impotriva a orice este discriminat. Va rog stimata doamna, sa nu asasinati cravata, inima iubitoare a unui barbat nu e intotdeauna acoperita de camasi cu dungi groase si pulovere rosii.
Stimate domnule, nu sunt deloc deranjata de observatiile facute pentru ca numai prostii se supara din orice.Inteleg ca sunteti un fervent si consecvent purtator (posesor) de cravata ;poate a dvs. este in cu totul alti parametri decat cea descrisa de mine.Mai stiu un lucru despre cravata:poate fi un barometru al tandretii , adica o fiinta draga vine uneori sa v-o re(aranjeze)printr-un gest tandru , desi poate nici n-ar fi avut nevoie sa fie altfel asezata.Poate acesta e unul din motivele pentru care o purtati in mod constant.N-am nimic de reprosat gospodinelor planetei, dincolo de observatia ca eu nu prea sunt astfel (sau poate sunt si nu stiu).Cred ca sunt o gospodina in stare latenta , adica nu se manifesta , dar se poate manifesta oricand.
RăspundețiȘtergereStimata doamna
RăspundețiȘtergereMai intai imi cer iertare pentru interventie si apoi pentru riscul pe care mi l-am asumat de a aduce atingere sensibilitatii ,,gospodinelor,,. Cred ca sunt deasupra banuielii ca as fi intentionat sa jignesc, dar stiu ca atingerea oricarei zone sensibile poate provoca reactie.
Am devenit curios: daca stiati cata tandrete ascunde gestul ( fie si ,,neatent,, ) prin care o femeie atinge podoaba vestimentara masculina, care e mobilul atacului devastator asupra bietei cravate? Lipsa presupusa sau de ce nu, posibila a igienei pare a fi doar alibiul ,,razboiului,,.
Stimate domnule,
RăspundețiȘtergerede fapt am vrut sa spun despre cravata ca este un accesoriu absolut inutil(dar lista cu accesorii feminine inutile, dar adorabile, este infinit mai lunga)si amanuntul despre igiena ei precara a fost doar o divagatie.
Cred ca nu e neaparat nevoie ca un barbat sa poarte cravata ca sa fie un arbitru al elegantei, care inseamna in primul rand o anumita atitudine si numai niste haine puse pe tine.
Imi place modul de a te imbraca rafinat , insa in acelasi timp neglijent studiat , care lasa impresia ca n-ai facut ceva special pentru asta.Si cravata este exact amanuntul special si atat de banal totodata.Cravata e un detaliu anost ,incomod, batranicios si lipsit de originalitate (in viziunea mea ), in timp ce exista nenumarate variante vestimentare ce te pot ajuta sa-ti imbunatatesti imaginea si starea de spirit.
Si in cele din urma , tot ea(cravata)poate fi doar un pretext pentru o simpla discutie si nu pentru un razboi... asta-mi aminteste de cuvintele cuiva:"eu cand fac o declaratie de dragoste , parca as face o declaratie de razboi"
Stimata doamna
RăspundețiȘtergereDe dragul acestui ,,razboi,, atat de placut in cele din urma, ar fi elegant sa acceptam un armistitiu care sa prevada explicit ca nu exista nici invinsi, nici victime.Inclusiv cravata, va supravietui, nici prizonier de razboi cum probabil ati dori dv-stra,nici decorata cu ordinul cavalerilor cum as fi dorit eu. O lasam in libertate, sa-si continue cariera,cu adepti si adversari, in fond frumusetea, eleganta,rafinamentul, sunt percepute functie de instinctul estetic al fiecarui individ.
Daca am fi in literatura, ar fi aceasta, ultima scrisoare de razboi, ar sta sa se nasca, intaia scrisoare de dragoste.
Jelize pare foarte suparata...
RăspundețiȘtergereNici nu indraznesc sa ma gandesc cum ii statea cu cravata de pionier, din ce material era, ce fel de inel avea sau daca ii facea nod, daca era plina de autografe la sfarsitul clasei a VIII-a...sau doar de picaturi de cerneala.