micul print, christian ciocan

Christian Ciocan s-a nascut in orasul cu cel mai frumos nume posibil:DrobetaTurnu Severin.
Dupa cum insusi declara, familia din care provine era foarte bogata, astfel ca toata copilaria a fost inconjurat de o armata de guvernante si servitori care se intreceau sa-i serveasca pe toti cei din indestulata lor casa.
Cand se imbolnavea, bunicul sau ii aducea la pat nu mai putini de noua medici, ca nu cumva, doamne fereste unul dintre ei sa-i puna un diagnostic eronat.
Mic fiind era frumos , inzorzonat si elegant ca un paj, doar plasa de prins fluturi ii lipsea.
Toate acestea sunt intarite si sustinute de fotografia in care micutul(pe atunci) si celebrul purtator de cuvant apare alaturi de bunica in curtea somptuoasei lor locuinte: intr-un cos (ecologic) de nuiele, alaturi de mamaia cu capotul carpit si un lighean cu emailul(smaltul) sarit pe alocuri.

micul print

certat si cu gramatica, si cu adevarul

Agramatii sunt intotdeauna majoritari (iar cei care stiu regulile despartirii in silabe reprezinta o ciudata minoritate)
N-as avea nimic vreodata cu acestia (ce-mi pasa mie ca scriu ''miau'' ca pisica, sau ''iubit-o'', sau merita-i''? poate nu e vina lor ca tovarasa invatatoare croseta la ora ce se numea dezvoltarea vorbirii), decat atunci cand peste aceasta carenta educationala se suprapun rautatea, meschinaria, zgarcenia, cand cei incriminati sunt profitori, mincinosi, urati la suflet pana peste poate.
Doar atunci ma leg de gramatica lor si a mamei lor.Ma gandesc la cea care i-a nascut si i-a lasat sa creasca neglijent ca o iarba din flora spontana.
Mama e cea datoare sa-si pazeasca progenitura intr-un mod responsabil.
Poate omul cel rau de dinaintea mea a trait intamplari nefericite(de care exact propria mama era datoare sa-l fereasca) si care au zdrobit inima sa de copil neajutorat.Sunt dispusa oricat sa-i gasesc circumstante atenuate.Neatentia mamei l-a transformat intr-un  adult meschin si mizerabil.
Abia iesitul din adolescenta Labis, cel care avea ''ceva de miel si de ied si de manz'', stia sa se comporte ca un parinte cu state vechi:''fiii vostri insa trebuie sa-invete/din copilarie, inca de la voi/primele indemnuri, primele povete/dorul de lumina, scarba de noroi''.
Mama e cea care-l invata pe nascutul ei sa aiba cat de cat un domiciul stabil al sentimentelor si sa nu minta  cu seninatatea cu care respira doar ca sa-i fie mai bine.
Lumea poate fi un pic mai buna cu o minima stradanie a noastra spre corectitudine.
Cartea mea preferata ramane definitiv ''dimineata pierduta''.
Personajul meu preferat este Vica Delca, batrana croitoreasa ce se exprima intr-o limba a strazii de un pitoresc nebun.
Vica Delca trancaneste mai sincer decat toate precupetele lui Balzac la un loc.
Madam Delca era certata cu gramatica, dar nu si cu adevarul.

ranjetul pisicii de Cheshire

Mi-a fost ingrozitor de teama de un Breaking News, unul autentic, lipsit complet de umor si incapabil de gluma, care a adus o veste nemiloasa ca un ciclon: inima poetului a cedat.
N-am fost in stare sa articulez nici doua cuvinte pe aceasta tema (desi as fi fost indreptatita, pentru ca l-am cunoscut si l-am iubit, ca multi altii), din cauza unui domn care a spus urmatoarele: ''iar deasupra tuturora va vorbi vreun mititel/nu slavindu-te pe tine...lustruindu-se pe el''.
Subiectul e demult exhaustiv.Nu se mai poate spune nimic de rau, iar de bine suna doar zdranganitor, ieftin, oportunist, de tinichea.Laudele postume suna fals si absurd.
Cand monitorul a tipat sfasietor in linie dreapta deasupra celebrei sale inimi, cantata de el pana in ultimul sau vers, a inceput isteria generala, jelania trasului de par de disperare, regretele aproape unanime.Toate n-au tinut mai mult de 3 zile, pentru a nu dezminti adevaruri proverbiale universal valabile.
Sigur ca au fost si detractori la catafalcul sau, adica genul acela de oameni care atunci cand iti intra in casa observa doar cosul de gunoi, scamele de pe covor, sosetele desperecheate, ceasca ciobita si nu perna brodata de bunica, icoana ori paharul de cristal.
E greu sa explici cuiva ce a auzit doar de ''aventurile submarinului Dox'' ca poetul are cele mai uluitoare versuri ori cele mai spectaculoase rime, alcatuite din parti de vorbire diferite: adica niciodata n-ar fi rimat ''mare'' cu ''soare'' , ori si mai tragic, ''tine'' cu ''mine', ''iubire-despartire'''.Era unul dintre putinii vorbitori de limba romana curata, (o catedra ambulanta de limba romana) asa cum intelegea sa si scrie, pentru ca, spunea el, nu poti scrie curat daca nu esti curat.De aceea se spala vijelios si abia dupa aceea se aseza la scris, neaparat cu un pix ''gras'', respingandu-le pe cele firave.
A avut pacate, slabiciuni, zvarcoliri, iubiri ca-n Shakespeare,  gesturi sublime, gesturi meschine, versuri de un curaj sinucigas, desi uneori trebuia sa strecoare in meniu si-o galagie patriotarda, altfel n-ar fi avut nicio sansa cu actiunile lui cand aduna cu forta sa hipnotica de semizeu, zeci de mii de oameni pe stadioane.
A iubit si a fost iubit, adica a trait.
A trait ca un om si de cele mai multe ori ca un supraom.
Era ipohondru si de aceea n-am crezut pana-n ultima clipa in boala sa, speram ca se alinta ca si alta data sa adune in continuare capital de simpatie.
Era patetic, teatral, retoric, grandilocvent in viata  la fel cum a reusit sa fie si in moarte.
A fost cronicarul propriei morti, a semnat la propriu, cu o mana obosita acest ultim act.
Nu credeam ca se poate muri atat de zgomotos, eu prefer varianta silentioasa cand viata pleaca incet, in varful picioarelor, deschide usa cu ata grija cat sa n-auda nimeni si dispare pana cand ramane in urma ei doar ranjetul, ca al pisicii de Cheshire..(personajul cel mai complex din ''Alice in tara minunilor'', daca mai era nevoie de vreo precizare)

p.s. romanii au ascutat vrajiti timp de vreo luna muzica Madalinei Manole, acum citesc intr-un sport national poezia lui Adrian Paunescu asteptand cu infrigurare sa mai moara cineva.

BREAKING NEWS: afara ploua, pregatiti-va umbrela

Ceea ce s-ar cuveni(si nu ar trebui!) sa fie o stire bomba de viata si de moarte despre cutremure, disparitia la o ora de seara a lui George Pruteanu, incendii, explozii, accidente, sau chiar invazie de lacuste, se dovedeste a fi de cele mai multe ori o informatie mai rasuflata decat un sifon care a zacut saptamani in sir la soare: adica e vorba despre inceputul sau sfarsitul unei sedinte politice de importanta locala si mondiala, despre iminentul divort intr-un cuplu de cantaciosi sau alte vedete de tabloide, anunta imbranceala intre doi parlamentari, incident cu aceiasi parlamentari la Snagov(ca pana la urma sa reiasa ca a fost doar o discutie cu un bodyguard care a relatat o banalitate), asadar disperarea unor producatori , moderatori de a mai castiga o lingurita de audienta transforma aceasta goana nebuna dupa senzational marca OTV , in varianda media a povestii ''Nita la oi'', pastorul glumet ce-si pacalea satenii ca au navalit lupii, ca in final acestia sa atace cu adevarat si nimeni sa nu mai sara in ajutor.

epoca lui Leonardo da Vinci

Cu siguranta va veni o vreme cand nu vor mai conta banii,  acumularile materiale, conturi,  cariera (am inteles, in fine, ce inseamna acest lucru: sa fii diriginte de posta, ori directoras intr-un birou, sau sa predai management unor loaze ce au un pol de bani, toti repetentii si corigentii ce au baut intreaga productia de cerneala a Romaniei cand erau in scoala primara, de aceea scriu''miau'' ca pisica ) numai ca dupa ce fulminanta cariera se incheie cumva, adica ies din sistem prin selectie naturala, ori pierzandu-si valabilitatea datorita varstei,  nimeni nu-si mai aminteste de ei,  desi dupa parerea mea doar cativa insi au facut cariera in patria noastra, in afara de truditorii carierelor de piatra si aceea ar fi: Eminescu, Blaga, Eliade sau Brancusi.
Asa cum se succed cu precizie de ceasornic anotimpurile, la fel vor urma niste vremuri(chiar daca noi, cei acum de fata nu vom mai fi prezenti) cand pentru om vor deveni extrem de importante alte valori cum ar fi: natura pana in cele mai fine detalii ale ei, adica arbori, pasari, insecte si toate vietatile pamantului, un alt tip de epoca, apartinand meritocratiei , adica vor disparea notiunile de fin, cumatru, nepot, amanta , fii ai cuiva influent, un alt mod de viata insemnand curatenie si simplitate.
Un tanar din vestul tarii si-a ucis tatal in bataie pentru ca acesta , la randul sau, ii ucisese fara remuscari , cainele.De fapt i-a aplicat o corectie care a indreptat definitiv si irevocabil (la fel ca sentinta nefericitului criminal de ocazie) caracterul ticalos al ucigasului de caini.
N-a  vrut decat sa-l sperie , n-a vrut sa-l omoare, dar s-a intamplat, desi nu stia nimic despre profetia lui Leonardo da Vinci ca va veni o vreme cand omorarea unui caine se va pedepsi la fel ca omorarea unui om..

ora de suprarealism si dadaism

clasament, meteo, sex, lady Gaga, turism, orar, islam, program tv, muzica, army, Osama bin Laden, terorism, Paris Jackson, Oprah,tratament, oxigen, telefon, video, allah, jihad, prezent, minut, bursa, babuin, platina, capucin, UK, director, peisaj, mail, motor, lux, roman, bleu, mouse, marina, divort, short, police, dunarea, ecologic, petrol, natural, templu

,,sunt batran'' , raspundea Barutu (ARGHEZI)

''Barutzu vrea un plic.
-Nu-ti mai dau plicuri, ca le strici, ii raspunde Tatutu si ma costa unul 50 de bani...''
Sunt icoane fermecatoare, incantatoare din volumul de proze scurte, ''cartea cu jucarii''.
Sunt comori de plus din sertarul cu jucarii.
Personajele sunt Tatutu, Maicuta, Mita si Barutu.
Acesta din urma nu stia sa raspunda la stupida intrebare'' cati ani ai?'' si dupa o lunga deliberare, rostea doar atat: ''sunt batran''.

Copilaria si tineretea au trecut pe langa el ca niste nori intunecati si plini de fulgere.
A lucrat ca ucenic in tipografia tatalui, a cunoscut ororile inchisorii, n-a reusit sa-si termine studiile, dar nu din vina lui.
A plecat in lumea larga si cateva decenii a locuit in tara cantoanelor, datorita starii de sanatate(sau de boala) a fiului sau, handicapat din nastere.
A devenit un batranel simpatic , oarecum greoi in miscari , dar cu un zambet larg si niste obraji plini de bunatate.S-a intors in tara si s-a stabilit la Arad.A donat o importanta colectie de arta Universitatii de Vest ''Vasile Goldis''.I s-a promis ca unele dintre lucrari vor fi expuse, insa cele mai multe vor fi bagate la beci.A fost oripilat de aceasta expresie frivola...bagate.
Purta o mustata eminamente argheziana, era distins, parea coborat dintr-o alta lume si folosea un limbaj usor arhaic.
Avea o infinita politete.
Suferea de Alzheimar si in ultimele luni a fost internat intr-un centru pentru tratamentul si cercetarea acestei boli.
Sunt doua luni de cand a disparut fara ca prea multi sa observe.
A plecat cu seninatate pentru ca era batran, asa cum el insusi stia de cand avea 3 ani.

evolutie, adica disparitia unor specii

De cand s-a inventat hands-free-ul, constat cu tristete disparitia nebunilor(simpatici) care vorbeau singuri pe strada. Mai exact, nu mai stiu sa-i deosebesc pe acestia.
S-a mutat ospiciul si nu stiu unde, poate ma lamureste cineva.
-Nu va suparati, caut ospiciul.
-Nu ma supar, cautati-l.

cand cerul cade peste tine

Cand cade cerul peste tine(adica peste mine!), trebuie sa te straduiesti sa-l indepartezi cu forta si in acelasi timp cu blandete, ca sa nu zdrobesti balotii mari de vata, materialul din care sunt confectionati de obicei norii;
tot n-am inteles care-i diferenta dintre o tona de pene si una de plumb.
Cerul are si el greutatea lui considerabila, asa ca daca ti se-ntampla sa te nimereasca in moalele capului trebuie sa-ti pui  dupa acest incident un plasture sau mai degraba comprese/ ca sa vezi ce iese, daca n-ai la indemana un ceai (panaceul universal) care sa te-ajute.
Un ceai de musetel sau de tei, te poate salva din orice: inainte de operatia pe cord deschis, pe creier,  inainte de a-ti pune in gips piciorul fracturat, bei un ceai.Acesta e baza, interventiile chirurgicale sunt doar paleative.
Ceaiul te scapa din orice, mai ceva ca reteta miraculoasa pe baza de produsele stupului a Monicai Tatoiu.
Asadar,  cand iti cade cerul in cap si odata cu el tone de baloti de vata despre care nu stiu daca-s mai grele decat aceleasi cantitati de fier, bei un ceai caldut si te bandajezi cu un plasture.
La fel procedezi cand te bombardeaza zecile de hartii suspect de vesele si de viu colorate ce-ti amintesc pe un ton foarte prietenos ca ai de inapoiat bani (niciodata de primit!), ori cand Cleocita e bolnava si te gandesti  ca n-o sa mai poata iesi in terasa ei ca sa arunce cu mustati in trecatori, sau ca primavara e plecata incognito foarte departe.
De atata putere ai nevoie ca sa dai deoparte tot cerul ce se prabuseste peste tine mai greu decat capitele cu fan puse in spate de argatul diavolesc al lui Stan Patitu' , ca aceasta  incercare ar trebui sa figureze ca proba la olimpiada, inaintea halterelor.

inchis pentru inventar

Stiu ca ai nenumarate bunuri, succes, celebritate locala, saltea si locuinta confortabile, priveliste costisitoare, performante in diverse domenii, multiple competente, o familie fericita pana-n maduva oaselor, catel , purcel si ei extrem de impliniti, un nume dotat cu renume, tot soiul de realizari, diplome, licente, doctorate, autoturisme pe care le schimbi frecvent, relatii cu notabilitatile orasului, influenta atat cat sa-ti rezolvi orice interes, un trecut glorios, razboaie castigate, examene absolvite cu magna cum laude, bani albi pentru zile negre, vacante relaxante, autoritate, prestigiu, onoare, demnitate, morga(in atitudine!), o imagine exterioara perfecta, confort domestic, haine care tin racoare vara si de cald iarna, electronice scumpe, copii geniali, soacra geniala, sotie iubitoare, foste, prezente si viitoare amante, papuci caldurosi pentru serile de toamna tarzie, un halat moale ca o spuma de culoarea tutunului (era prea banal sa fie de culoarea visinei putrede!), sau a coniacului, sau a oului de rata, sare de baie, o ceasca preferata, o lampa ce imprastie o lumina joasa si calda, o scara ce urca pan' la cer, un stilou scump si alte lucruri exorbitante sau inestimabile,


ma intreb daca ai cumva si un prieten

dar daca e secret, renunt la intrebare

Faramita Lambru, director interimar

Doamna director interimar Radita uraste pe toata lumea, incepand cu suavul nume al domniei sale.Isi uraste parintii care au avut o asemenea inspiratie, de aceea s-a autointitulat Rodica.Am observat ca toate Raditele din lume se autoproclama Rodica, cel dintai fiind considerat nedemn de purtatoare.Eu cred ca daca mama dumneaei ar fi vrut s-o cheme Rodica, o boteza Rodica.Simplu ca bonjour.
L-am vazut pe Faramita Lambru in niste inregistrari vechi.Era un om''putintel la trup'' si cu parul pieptanat pe spate ca Eminescu.El este un  Eminescu al muzicii lautaresti.I-ar fi fost la indemana sa-si aleaga alt nume , unul de scena si  ar fi fost indreptatit, insa el s-a nascut Faramita si a murit Faramita.
Banuiesc de ce se numeste astfel: la nasterea sa, in odaita saraca in care stateau toti ai lui, era atat de mititel , incat n-au stiut cum sa-l boteze altfel.Era cat o farama si alt nume mai potrivit n-au gasit.
Porecla duioasa de inceput i-a devenit renume si chiar sa fi ajuns directorul filarmonicii din Brooklin, tot Faramita s-ar fi numit.

dormi linistit! fni vegheaza pentru tine

Pentru ca au curs rauri , fluvii , oceane si mari de cerneala pe tema asta, eu nu mai am ce arunca decat o caldare de apa de ploaie (dar apa de ploaie spala cel mai bine!) , ca gospodinele din cartierele marginase lipsite de canalizare ce ies sa azvarle zoile la poarta, in mijlocul drumului.
Asadar o armata (adica o turma inteligenta) de oameni cinstiti pana-n maduva oaselor, au cotizat la respectivul fond si au fost pacaliti, adica n-au mai primit dobanda de 700% promisa. Pardon? Daca astepti un astfel de profit, e limpede ca buna ziua ca iei de la altii, adica furi de la altii.
Pentru ca spatiu carpato- danubiano- pontic e asa de bogat in cretini, ar fi fost pacat si imoral ca cineva sa nu profite.
Au cotizat pensionari cu parul alb (dar care nu e intotdeauna semn de intelepciune), precupete cu tarabe in piata, doctori in economie cu doctorate frumos inramate si batute in perete, proaspat casatoriti care si-au depus pana la ultimul leu banii de la nunta facuta la salonul din cartierul Cherecea, neveste hoate de directorasi ce puneau frumusel bani deoparte fara ca fraierul sa observe, babute mistice, pentru ca au fost vremuri extrem de productive(dar nu in sensul ca ar fi existat productie) cand multe categorii sociale aveau bani la saltea, medici, in special unul din Braila mai bogat decat un Voda(acesta chiar a depus o basculanta de bani in timp ce altii au adus banii cu caruta ), au depus fiii, fiicele, soacrele, amantele, cumetrele celor cu bani, pentru ca cea mai buna investitie posibila, cel mai bun plasament e in prostia umana.
Napoleon e mort, Alexandru cel mare e mort demult, cat priveste Camenco Petrovici....sunt sigura ca nu se simte nici el deloc bine.E ca in bancul acela ''mi se pare ca vacii noastre nu-i e bine'' , ''de ce??'' ''pai il vad pe tata venind cu pielea ei pe bat''.
Cine e de acord ca aceste autoproclamate victime sa primeasca banii inapoi, n-are decat sa le dea din pusculita proprie.Daca ar fi castigat, erau fericiti si nu ne-ar fi impartasit niciodata aceasta stare.
Lacomia si prostia trebuie neaparat sa coste scump, mai ales ca pana la FNI mai fusesera vreo 7 tzepe.
Populatia n-are de ce sa suporte aceasta gaura neagra creata de o banda organizata alcatuita din cateva sute de mii de iubitori de alba neagra, sau de ce nu de barbut.
Atunci sa platim si ce a pierdut Gigi Becali la ruleta.
Sa achitam si paguba clientilor nemultumiti de prestatia centuristelor.
Oita gregara, cartofora si perversa, daca-ti place sa joci la alba-neagra, pocher, barbut,ori la pacanele(desi nimeni nu te-a obligat) si-ai avut ghinionul sa pierzi, mergi sa te despagubeasca taticu' si mamica dumitale!.
Ca lupti in continuare sa-ti recapeti mica avere si platesti cohorte de avocati sa te reprezinte la forurile internationale, ca te-ai organizat in nu stiu ce asociatii...e clar ca esti dispus sa mai pierzi, adica mai ai de unde.(ca tiganii carora comunistii le-au confiscat cocoseii, ii predau pe toti, jurau ei, iar militianul le spunea ca nu sunt 70 cat au declarat, sunt doar 69. Speriat, tiganul mintit asa de frumos, aducea de acasa cocoselul lipsa si spectacolul abia dupa aceea incepea)
E clar ca esti jucator innascut.

p.s.tin neaparat sa nu se supere doua persoane pentru cele scrise in prezentul text si sa interpreteze ca o gluma ''rautatile'' de mai sus.
acestea sunt in ordinea importantei: D. si dl. Iliescu

anunt important (pentru mine)

Cumpar abecedar din anii 70-80, sau macar rog sa-mi fie imprumutat pentru a-l copia.

La litera ''S'', aveam urmatoarea lectie, reproduc din memorie:
''Asculta! sus pe munte era un castel.
Castelul era al unui vultur.
-Al unui vultur?
Al unui vultur vestit''

Toate lectiile, toate textele, erau absolut geniale sub aspectul umorului involuntar.
La grupul de sunete''ghe'', personajul principal era Angheluta, care''are in buzunar doi lei de la bunica''
Cum toneta de inghetata era in colt, Angheluta exclama:''ce buna e inghetata!! as manca si eu!''
Dar favoritul meu era Costache, acela cu ochelarii.

In muntii Apuseni, intr-un catun ce pare atarnat de cer, locuieste calugarul RAFAIL NOICA, fiul lui Constantin Noica, intr-o locuinta ce pare cetate, conac sau castelul in care era proprietar vulturul din abecedarul meu.Nu primeste pe nimeni, nu vorbeste cu nimeni, traieste intr-un spatiu curat ca foile singurei lui carti tiparite,''ganduri'', pe care primul cititor deschizand-o a avut surpriza sa constate ca prima fila era goala, la fel si a doua, a treia si toate celelalte.

sus pe munte era un castel
castelul era al ieromonahului Rafail

reabilitarea lui Silviu Brucan

Pe drumul de costisa (adica de pamant, mai batatorit decat cele mai trudite palme taranesti) dintre Marasu si Braila, unde e mai mare probabilitatea sa se intalneasca deodata Penes Curcanul, Toma Alimos, mos Ion Roata si unirea, decat doua automobile venind din directii diferite, pentru ca zile sau chiar saptamani pe acolo nu trece vreo masina in afara atelajelor hippi, asadar pe un astfel de drum s-a intamplat sa se loveasca frontal doua masini deoarece una din ele condusa de un septuagenar, a intrat pe contrasens.(bietul drum amarat de tara nici nu banuia vreodata ca el insusi are sens si mai ales contrasens)
Toti pasagerii din cele doua autoturisme au fost raniti si transportati la spital pentru ingrijiri medicale, desi accidentul nici n-a putut fi  inregistrat deoarece nu s-a produs pe un drum public.
Pare un scenariu desprins dintr-un film ce are ca titlu celebra expresie atat de profund dezaprobata la momentul respectiv deoarece toate adevarurile spuse raspicat si cu voce tare sunt respinse in prima faza, ''stupid people'', ori, de ce nu...''prostii sub clar de luna', in ciuda faptului ca evenimentul s-a produs in miezul zilei'.

''nu-ti pot da creier, dar iti dau o diploma'' vrajitorul din OZ

despre nimic

Aflu despre un distins profesor de la Brancoveanu (acest fundamentalist al crestinismului) ca a inventat 7 legume.
Probabil acestea sunt napul, gulia, mazarea cu bob patrat, cartoful terestru, rosia galbena, vrejul de fasole cu Jack impreuna si sabiile in teci de fasole.Am inteles ca este membrul unei (mai mici) academii si decorat in rang de cavaler al foilor de ceapa.
(in naivitatea mea eram absolut convinsa ca dumnezeu are brevet de inventator pe toate aceste legume si descopar cu uimire ca e cu totul altfel, asa cum nu dumnezeu e proprietarul apelor pamantului , ci acei intreprinzatori care le exploateaza, le imbuteliaza si le vand atat de profitabil...problema e ca dumnezeu n-are acte care sa-i certifice proprietatile si inventiile)

Un top al minciunilor consacrate le poate cuprinde lejer si pe acestea: sampon pentru toate tipurile de par, crema pentru toate tipurile de ten, un singur fel de hrana dietetica pentru pisica cu probleme urinare, dentare, digestive, par si blana.
Probabil vom asista la aparitia unui medicament de uz uman eficient in urmatoarele afectiuni: hipertensiune arteriala, diabet zaharat, boli venoase, indigestii, lupus eritematos , enurezis nocturn, epistaxis si chiar hemoroizi.

Am reusit sa invat din greselile altora cum sa gresesc si mai tare.

brandul DANILA

Nu-i port fotografia in portofel deoarece cred ca e de prost gust sa cari cu tine pozele celor dragi, ori sa le afisezi in public; nimanui nu-i pasa de nevasta si copilul tau pe care-i consideri cei mai frumosi din univers.
La ghiseul registrului agricol din primarie, pe geamul care te desparte de importantul functionar, sunt expuse cateva poze de puradei...am crezut ca-s rapiti, disparuti, traficati ori implicati in delincventa juvenila.Incerc sa spun ca pe unul il recunosc de undeva si aflu ca sunt copiii, nepotii celei din spatele geamului.

Nu-i tin poza in buzunarul de la piept pentru ca memoria mea e inca suficient de buna sa-l desenez intr-o secunda din varful cozii pana-n extremitatea mustatilor; o mie de lucruri imi amintesc in fiecare zi de el, asa cum e noul brand BORS DANILA, ce-l va bate , fara indoiala pe celebrul Bors deTecuci.

pietre

Am gasit curajul sa recunosc, in sfarsit, ca sunt colectionara de pietre(dar nu pretioase si nici semipretioase, ci pietre de pe marginea drumului), pentru ca nu e chiar simplu sa-i vorbesti cuiva despre pietrele tale ori de cimitirul  tau de gargarite moarte.
Sa  colectionezi pietre intr-o tara  atat de plina de prejudecati  ca a noastra,  e o nebunie la fel de mare ca aceea de a fi gay, negru, rocker, emo, ori de-a fi ispasit o condamnare pentru crima.
Desi colectia mea nu e tocmai numeroasa(am doar vreo 5 piese), este extrem de importanta pentru ca fiecare piatra are o poveste si seamana cu cineva anume.
Am capatat indrazneala sa marturisesc acest lucru dupa ce am vazut pe un raft  in Kaufland, un saculet din plasa pe care scria:"pietre naturale", lucru perfect adevarat,  adica pietre peste care calcam cand circulam pe drumuri neasfaltate, numai ca acestea erau spalate, lustruite frumos si nici macar nu erau la oferta sau reducere, dovada ca se vand ca painea calda.
O mana de pietricele pe care n-ai da in mod normal nici doi bani..("nu cred ca aveau nici trei sute de ani") se vinde cu 5 lei , dovada ca inventatorul acestui ambalaj de pietre a fost mult mai creativ decat celebrul vanzator de iluzii de gheata la pret redus "titan ice, alta viata", probabil prima reclama durabila si cu puternic impact emotional din perioada imediat postdecembrista cand reuseai sa vinzi absolut orice daca il prezentai si inveleai corespunzator..
Sunt sigura ca acesti moderni negustori de pietre habar n-au ca ele acumuleaza energii nebanuite pentru ca sunt incarcate de lumina soarelui, de istorie, sunt modelate in cele mai neobisnuite forme de intemperii si prin urmare emit vibratii, adica au viata.
Am constatat ca pietrele banale pe care le intalnesti la tot pasul, au puteri miraculoase, la fel ca globul magic de cristal.
Ascund in ele o farama de eternitate, desi cele mai multe poarta uniforma de camuflaj, adica sunt gri ca sa treaca neobservate si sa scape de hoti, ele sunt fericite ca n-au culoarea rubinului, opalului, turquazului, safirului astfel ca nu sunt vandute si nici traficate, exceptandu-l desigur pe inspiratul sef de raion de la Kaufland.

fals privind identitatea

Am de gand sa chem in judecata pe cineva care se face vinovat de un cumul de infractiuni grave, cum ar fi: trafic de influenta, fals privind identitatea, abuz de incredere, inselaciune, afiliere la un grup infractional alcatuit din toate zarzarele de pe tarabe pe care le cumpar eu sub eticheta de caise.

misoginul de serviciu

Misoginul cu care am discutat azi si care dispretuieste femeile pentru simplu motiv ca nu stiu raspunsul la formula de salut"saru'mana"(adica toate raspund eronat"buna", sau"buna ziua"), asadar misoginul pe care l-am rugat sa-mi spuna care e raspunsul feminin corect pentru ca nici eu habar nu am din moment ce n-am citit pana la final codul manierelor elegante si lumea in care ma invart nu e atat de rafinata ca sa stie astfel de subtilitati, dupa ce mi-a promis ca imi va spune alta data, pentru ca nu vreau sa mor proasta, a fost lamurit tot de mine:
"In casa bunicilor" de Teodoreanu, nepotul ii spune sfios bunicii"saru' mana" si aceasta ii raspunde:"saruta, prostule"

 Cand era mic, unchiul Alexandru, tatal lui Adrian(Adicop), refuza sa-i spuna "saru mana" unei cocoane din vecini si cand bunica a vrut sa-i verifice buna crestere intrebandu-l "ai spus saru-mana", el a raspuns ca da , insa bunica a avut inspiratia sa-l mai intrebe"si ea ce-a zis"??
"tot saru-mana"

adevarul aparat cu batul

Am gasit, in sfarsit, intelesul notiunilor abstracte de curaj, spirit civic, patriotism.
In special sintagma din urma, asociata de cele mai multe ori unor exemple neelocvente, cum ar fi moartea soldatilor romani in teatrele de razboi ale lumii si repatrierea cu onoruri militare a trupurilor lor de eroi post mortem, chiar daca au plecat de bunavoie acolo(ba chiar au dat spaga pentru asta), ca sa-si faca"o situatie", adica sa-si cumpere apartament.
Eu cred ca de patriotism adevarat(si nu din asta gaunos) da dovada batrana care pazeste in fiecare dupa amiaza micul stand unde poate fi gasita editia tiparita a adevarului de seara.Batrana se aseaza strategic langa micul punct de difuzare a presei(care intr-o zi a fost furat de un concetatean, doar il gasise in drum, parea sa nu fie al nimanui si cum locuia la curte, i-ar fi gasit o intrebuintare) si urmareste ca fiecare sa ia doar un ziar si nu un brat, cum fac unii nesimtiti care n-au in ce-si impacheta slanina trimisa de alde taica-sau de la tara.
Am trecut si eu pe acolo si m-am gandit sa incerc vigilenta babutei si sa iau doua ziare, dar n-am avut curajul sa risc, tinea in mana un bat asa cum taranul dintr-o snoava ii tot arata judecatorului un obiect in timpul procesului, iar el crezand ca-i un dar pe care o sa-l primeasca la sfarsit, i-a dat dreptate.De fapt era un pietroi cu care impricinatul avea de gand sa-i sparga capul judecatorului daca l-ar fi nedreptatit.
Babuta care nu stie prea multe despre voluntariat, dar isi dedica timpul si curajul ei sa apere teancul de ziare ca sa ajunga pentru cat mai multi(ca in vremurile de trista amintire cand din cozile infernale se auzea cate-un glas"dati mai putine, sa ajunga la toti"...desi orice era insuficient), e mai curajoasa decat cainele de paza al democratiei si bravul soldat Svejk la un loc.

acord si dezacord, deopotriva

Prezint semne clare de batranete.Unul dintre acestea e ca stiu cu exactitate cine e DAN CLAUDIU VORNICELU(cei tineri n-au auzit de el, dar nici altii mai batrani decat mine nu-si amintesc ).De fapt stiu dintotdeauna, la fel cum sunt batrana dintotdeauna.Imi era foarte familiar acest nume in copilarie.Toata presa scrisa si audio video(adica radio-tv) vorbea despre el, asa cum tabloidele de azi ii prezinta obsesiv pe unul numit Poponet, Simona Sensual, ori Sexi Braileanca, pt. ca veni vorba de un patriotism local.
Dan Claudiu a fost copilul minune dinainte de 89, violonist de geniu numit pe buna dreptate al doilea Enescu, pe care l-a interpretat in documentarul pentru tv regizat de Viorel Sergovici(1982), "Sateasca".Era micutul Jurjac, copilul genial si adorabil si acesta era chiar rolul vietii lui.Si el interpreta muzica clasica la pian si vioara de la varsta de 4 ani , iar la 6 ani devenise solist al filarmonicii din Bacau.
Comunistii se laudau el, era intens mediatizat, organizau ceremonii fastuoase in care ei isi insuseau merite in timp ce el primea doar diplome de hartie.Imaginea copiilor talentati era exploatata la maxim de propaganda vremii, pentru ca acei nomenclaturisi nu aveau niciunul un copil genial, progeniturile lor erau lipsite de dotari exceptionale , de aceea se foloseau de altii.
Lui Dan Claudiu i-a lipsit copilaria, n-a avut-o niciodata , ca de exemplu Nica a lui Stefan a Petrei, mai precis copilaria copilului universal.Repetitii , concerte, deplasari, permanent in atentia publicului, presiunea uriasa pusa pe umerii sai, asteptarile foarte mari ale celor din jur, celebritatea precoce, succesul fulminant,premii nenumarate, recunoasterea internationala, l-au facut sa devina extrem de fragil si cu un psihic involburat.
Dupa schimbarea brutala a vechii oranduiri, pentru el a urmat ignorarea ulterioara totala de ceilalti, sali de spectacol goale, venituri mici si toate acestea l-au aruncat in ghearele unei pasari de prada numita boala nervoasa.In 94 a disparut de acasa, nimeni n-a stiut despre el mai bine de o luna de zile, a fost cautat prin Interpol care l-a gasit la Viena, in Balt Orient Expres, neingrijit, fara acte sau bagaje si ratacit complet.
A urmat o revenire,a cunoscut din nou succesul obtinand premiul intai la festivalul international de muzica George Enescu,  preda pian si vioara unor studenti, lucra in cercetare, si-a sustinut o valoroasa si mai ales autentica teza de doctorat,era muzician desavarsit,  dar...esecul in casnicie, moartea unui profesor drag, paralizia tatalui in urma unui atac cerebral, l-au dezechilibrat din nou.
In loc sa aiba o casa cu o gradina de trandafiri, locuia intr-un bloc la etajul 8, ceea ce i-a grabit plecarea...precipitata.Suna ingrozitor aceasta expresie, "moarte prin precipitare", dar nu cred ca a vrut sa moara.Daca ar depinde de mine, as initia o lege prin care oamenii cu o inzestrare de exceptie intr-un domeniu, sa nu aiba voie sa locuiasca la etaje inalte , ci doar in case cu gradini, ori in cladiri mai joase, dar neaparat la etaje inferioare ori chiar la mezanin.Pentru ca nimic nu poate fi mai frumos pentru urechile unui trecator decat sunetul unei viori venind dintr-un mezanin, ori dintr-o casa imbracata elegant in iedera.
Cred ca doar a incercat sa zboare de la acea inaltime ametitoare , numai ca din pacate vioara si arcusul nu i-au putut tine loc de aripi, de brate, de viata.
Poate a incercat sa-si acordeze vioara in aerul pur si rarefiat al altitudinii.
Dar vioara lui era perfect acordata, era o falsa impresia a lui ca n-ar fi fost.
Cu viata avea un dezacord major.
Nica a lui Stefan a Petrei nu s-ar fi aruncat niciodata de la inaltime, pentru simplu motiv ca in vremea lui nu existau blocuri inalte si nu pentru ca ar fi fost un grobian primitiv care stia sa se bucure de viata in felul in care ii era oferita.
Adancimea tristetii unui om e imposibil de masurat.
Pare un truism nesuferit, insa Dan Claudiu Vornicelu a fost un geniu neinteles, un suflet chinuit si atat de sensibil ca un lucru oricat de neinsemnat capata in cazul lui valente catastrofale .Traia retras, era introvertit si n-avea prieteni Doar de vioara sa era cu adevarat atasat.Ce pacat ca n-am stiut sa fim prietenii lui.
Si-a asezat cu grija vioara pe masa din sufragerie si a plecat luand cu el tristetea lumii in care a trait si mai ales obsesia lui pentru perfectiune.
Cei ramasi trec mai departe indiferenti si cinici pe langa cei care ard pentru ei neasteptand nimic in schimb.

cea mai frumoasa poeta

Daca vrei sa uiti de viata atat de alambicata de adult, de griji, tristeti, tradari, insomnii, nemultumiri, suspine, fete triste, lacrimi, lamentari, nedreptati, incearca sa redevii copil citind poeziile Ninei Cassian, cea mai frumoasa dintre poete, in viziunea mea, "femeia fatala" pe care au iubit-o nume grele ale literaturii romane: Ion Barbu, Nicolae Breban, Marin Preda si in final fostul director al filarmonicii din Brooklyn, cu toate ca era, asa cum singura spunea despre ea "batrana, urata, saraca si mai ales romanca".
Asa ca in loc sa plangi ca ai pierdut stiloul cu penita de aur ori brosa in forma de paun, in loc sa te vaicaresti ca ai fost judecat pe nedrept ori cel putin tras de ureche, citeste
Printul Miorlau
Povestea a doi pui de tigru numiti Ninigra si Aligru
In tara lui Mura-n gura
si restul cartilor sale pentru copii, care au gust de capsuni, de cirese timpurii in loc de cercei, adica de copilarie.
Scrisul sau e una din lectiile prin care inveti sa redevii copil liber in locul unui adult captiv in propria viata.
Nina Cassian e nespus de frumoasa la modul propriu, e o frumusete subtila si rafinata perceputa doar de ochii mintii.

nu-mi trebuie luna de pe cer

Sunt o bruta lipsita de sentimente si am tradat o prietenie care mi-a fost oferita cu generozitatea cuiva care daruieste luna de pe cer, steaua polara sau constelatii ca Ursa Mare, Ursa Mica, ori Orion(.Am aflat ca stelele pe care le vedem noaptea ce par dispuse pe o gigantica sfera care inconjoara pamantul nu sunt realitate ci doar iluzie, pentru ca de fapt ele doar umplu spatiul cosmic asa cum moleculele de aer umplu un balon.Adica sfera nu exista Ma sperie aceasta idee mai mult decat daca sfera ar exista.Si constelatiile sunt doar creatii ale oamenilor pentru a recunoaste cerul.)
E un paradox, dar am tradat o prietenie despre care nici nu stiam ca exista, din moment ce n-am observat-o niciodata cu ochiul liber, fiind mai invizibila ca o bacterie.
O prietenie infinitezimala pe care am ranit-o ca pe furnica ce vroia sa iasa afara prin pervaz si am incercat s-o ajut, dar iadul este pavat cu bune intentii.
Nu cred ca poti fi prieten cu cineva fara sa stii nicio secunda acest lucru, deoarece prietenia e un spectacol interactiv , asa cum ar trebui sa fie de ex. mersul la biserica unde e obligatoriu sa participi la acel ceremonial sui-generis, sa fi citit si tu cate ceva inainte ca sa poti intelege ce se intampla , pentru ca daca mergi si stai acolo impaiat o ora- doua gandindu-te doar la tine si la viata ta de acasa, e clar ca te-ai dus degeaba.
Nu poti pretinde ca esti prietenul cuiva fara sa fi schitat in toata viata ta un simplu gest fata de acesta, fie si cel mai neinsemnat gest.Si ma gandesc la cei cativa prieteni adevarati din viata mea care daca ar deveni macar vanzatorii unei tarabe cu pantofi, m-ar suni noaptea la o ora imposibil de mica sau dimineata in zori sa-mi spuna"avem o marfa cum nu s-a mai vazut, vino sa-ti alegi si tu o pereche de papuci ori altceva, ii spunem patronului ca au fost furati de tigani".

imparatul e gol

Toti cei pe care-i cunosc(si pe care nu-i cunosc, fara indoiala), seamana cu personaje din basme.Relu e baiatul din povestea "Petrica si lupul"(in alte variante se numeste"Nita la oi"), Danila era morocanosul din"Alba ca zapada", Cleo e intreaga printesa si mazarea.Nu-i nominalizez pe alde Hagi Tudose, Badaranii, Mincinosul , ori alte diverse caractere din comedia umana, cum nu exista sansa de a-i schimba vreodata, mai bine-i lasi sa moara prosti, vorba lui Moromete.
Daca e pe alese, as vrea sa fiu un personaj din"hainele cele noi ale imparatului, deoarece  adeseori am fost dezaprobata pentru sinceritatea mea brutala.
Nu sunt in stare sa ma aliniez majoritatii si sa admir hainele minunate ale imparatului.Nu stiu sa exclam ca cei mai multi.."ce vesminte nemaivazute, ce croiala desavarsita, ce plete stralucitoare, ce tichie de margaritar purtati, majestate..."
Poate trufia il impiedica pe imparat sa  inteleaga ca cei care il lauda si il admira fara rezerve au motive si interese personale sa faca asta.Daca toti ii duc trena prefacandu-se ca ridica ceva de jos , nu inseamna ca trebuie sa ma iau dupa ei, pentru ca daca o mie de oameni sustin o idee (care de multe ori se numeste prostie) si doar unul e impotriva, nu inseamna ca multimea are dreptate.
Oricate mi s-ar fi intamplat, mi-am pastrat totusi inocenta neizgonitilor din rai de a-i striga imparatului ca este mai gol decat in secunda cand a venit pe lume si ca mai degraba e Adam alungat din paradis .
E o profunda nefericire sa vezi ca imparatul e gol , dar in acelasi timp e un apel si o acceptare a luciditatii.
Toti il mint si toate slugile il lauda.Eu n-am motive sa-l mint, de aceea ma acuza de ura.
As incerca sa-l conving pe imparat ca nu-i nicio nenorocire sa umble gol in loc sa poarte straie mincinoase, el fiind un lider poate lansa un nou stil de viata in care hainele sunt optionale.
Nuditatea imparatului nu e deloc dezgustatoare, dimpotriva.
Croitorul cel iscusit va da faliment si de rusine isi va pierde urma in lume.
Haideti sa purtam ochelari prin care sa vedem adevarul si nu doar o lume colorata ieftin ca un colt de balci.
Haideti sa ne salutam autentic!

vizita batranei doamne

Ma intreb cati stiu ce-a fost inainte la adresa unde azi exista universitatea Constantin Brancoveanu din Braila, pe locul intai in topul celor mai prestigioase universitati din balcani si pe al doilea din Europa.
Acolo a locuit coana Marigula, o boieroaica de vita nobila si descendenta elena.Comunistii i-au luat tot ce avea, casa impozanta in buricul targului, bunuri, acareturi si au lasat-o sa locuiasa intr-o maghernita din fundul curtii, impreuna cu alti chiriasi scapatati.Au trecut vremuri grele peste ea, ramasa de foarte tanara vaduva si fara copii, fara altcineva care sa-i poarte de grija si astfel a ajuns sa-si rataceasca nu numai drumurile ci si mintile.
Dupa 90, alti oameni fara inima au lasat-o si fara umilul acoperis pe care-l avea, i-au luat prin inselatorie camaruta a carei proprietara devenise si au scos-o in strada.O vreme n-a plecat din fata portii., dar au alungat-o si de acolo.S-a adapostit dupa colt pe niste trepte , in dreptul unui gang unde e acum bancpost.
Iarna , vara, era imbracata la fel, cu acelasi palton soios si aceleasi haine grosolane din lana care-i ascundeau complet fiinta ei fragila si batrana.Purta o broboada neagra pe care o lega cu un nod urias in dreptul gurii .
Tot timpul vorbea, insa numai lucruri neintelese , iar uneori misca sacadat din buze fara niciun sunet.Uneori ridica tonul cand blestema fara incetare niste dusmani numai de ea stiuti.Isi tinea cu grija mainile inclestate pe o bocceluta care cuprindea tot bagajul ei mizer.Avea alaturi un caine care traia in simbioza cu dansa , adica se hraneau amandoi din ce le dadeau trecatorii. (Niste tigani intreprinzatori aveau grija sa-i ia in fiecare zi tot castigul reprezentat de ceva bani si hrana.)De cate ori ii vedeam, imi veneau in minte versuri din "cainele soldatului".Nu inteleg cum a supravietuit atator ierni grele, de multe ori erau amandoi(si ea si cainele) ingropati in zapada.Nu inteleg cum nimeni n-a schitat niciun gest, nimanui nu i-a pasat, adica autoritatilor, protectiei sociale, ori comunitatii grecesti.Nu pot sa-mi iert ca n-am facut nimic, adica sa fi declansat o campanie , sa ma fi adresat presei, sa fi mers intr-o audienta la cineva influent , sa ma fi implicat intr-un fel; nu stiam nici eu destule despre lume si viata la vremea aceea, stiam  doar ca trebuie facut ceva, dar n-aveam idee ce.
A plouat, a nins peste ea, a batut-o vantul, a suportat batjocura tuturor, pana cand intr-o zi n-am mai vazut-o.A ingropat-o primaria si crucea ei ieftina din lemn s-a distrus ori a fost furata din cimitirul sarac in care se afla.Fara indoiala ca nimeni n-a mers vreodata la mormantul ei.
Acolo unde ea a trait demult intr-o casa indestulata, s-a inaltat faimoasa si susmentionata universitate.
Multa vreme n-am stiut ce constructie se ridica pentru ca n-a avut cine sa-mi spuna.Imi imaginam  ca e mausoleu, cazino, biserica penticostala , ori centru spa.(aveam de gand in acest ultim caz sa merg si eu sa mi se faca un masaj la muschii "penticostali" ai spatelui).N-a fost poker, nici ruleta ruseasca, nici casa de rugaciune, ci un spatiu care a dat lumii multe minti luminate.
Aici au loc actiuni  culturale dintre cele mai diverse: invitati de marca, simpozioane despre natura, ecologie, peturi, uscatorii cehoslovace de prune, etc.
N-am auzit de un bal mascat la Constantin Brancoveanu, dar sunt sigura ca va avea loc intr-o buna zi.
Cand se va organiza un carnaval cu masti, ori se va sarbatori Hallloween-ul, am de gand sa particip.
O voi interpreta pe coana Marigula, fara de care ilustra universitate n-ar fi fost ce este in prezent.
Marigula, cersetoarea cu sange albastru

fericirea are gust de masline

Intr-o lume care se declara eminamente democratica, e chiar suspect sa placi tuturor fara exceptie.
Asa ca si eu fac si spun ce ma taie capul, fara pretentia ca as simboliza idei , principii de viata, reguli generale.
Eu traiesc dupa reguli proprii si nimeni nu e obligat sa ma aprobe . "Faptul divers", rubrica din defuncta "scanteia", era mult mai interesant decat ce notez eu aici in zilele de post ori in noptile cu luna plina.Daca arhivele nu mai pastreaza colectia "scanteia", poate sunt mai la indemana povestile lui Creanga cu celebra prefata scrisa de el insusi:"Iubite cetitoriu! multe prostii ai fi citit de cand esti.Ceteste rogu-te si ceste si unde-i vedea ca nu-ti vin la socoteala, ia pana in mana si da tu altceva mai bun la iveala, ca eu atat m-am priceput si atat am facut".

Nu e mereu pe gustul nostru ce zarim peste gardul altuia, ori cand spionam pe gaura cheii, desi de multe ori cele vazute sunt lucruri foarte interesante.
Si nimeni nu te poate sanctiona daca faci baie in curtea personala ca prietenul Relu, care la 5 dimineata , in fiecare zi de la paste pana la Craciun se spala temeinic la furtunul cu apa rece(fiindca n-are apa calda), spre disperarea doamnei (amanuntul ca e doar tiganca n-are nicio relevanta) ce iese cu tigara si cafeaua in balconul situat vizavi de unde vede ca-n palma spalatorul improvizat si e oripilata.A reclamat peste tot si pentru ca nu s-a rezolvat nimic, o sa mearga"mai sus", de unde eu am inteles ca se va muta la un etaj superior.

Exista viata si dupa Danila, care n-a fost un motan si un animal oarecare.Exista viata dupa Danila asa cum exista dupa razboaie, cutremure, tsunami, uragane cu nume delicat feminine.
De fapt viata ne impinge inainte cu forta brutala a unei multimi in care esti prins ireversibil si de unde nu poti scapa, chiar sa vrei.Probabil sunt destui oameni care n-au fost nici pe departe atat de plansi, deplansi, regretati dupa disparitia lor ca Danila , de aceea  e sigur ca n-a trait degeaba.
Danila a avut norocul de-a nu fi murit fara sa fie iubit plenar, cu adevarat, in timp ce multi(oameni) se nasc si mor fara ca nimeni sa-i iubeasca vreo secunda.
Intr-o buna zi o sa plantez un maslin care se va numi Danila.
Pentru ca fericirea sa avea gust de masline.Era bucuria lui suprema sa-i dai o maslina, cu care se juca mai intai, dar nu la modul banal cu care se joaca un pisoi cu un obiect rotund, lucea o placere nebuna in ochii lui , se tavalea impreuna cu maslina pe care o descoperise la batranete, n-avusese el parte de masline inainte,  se contorsiona, capata o surescitare nervoasa si devenea agresiv daca incercai sa i-o iei, ii dadeam cate dorea ca sa ne bucuram de acest spectacol de pantomima, uneori le fura  , le descoperea dupa miros, pana cand am aflat ca boala de care suferea lui nu-i permitea sa le manance.
Taticul sau fusese partizan(grec) si mult inainte de asta proprietar(din tata-n fiu) de plantatie cu maslini.

vitelul stilizat

Danila nu s-a mai intors de foarte multe zile ca le-am pierdut numarul, asa ca daca cineva il vede e rugat sa-i transmita ca e asteptat acasa, chiar daca a plecat cu toate economiile familiei, n-o sa-i reproseze nimeni niciun cuvant, dimpotriva , vom taia vitelul cel mai gras,(chiar daca nu-i decat o metafora... Danila nu intelege  decat gustul care-i place si deloc figurile de stil) adica vom desface  conserva cea mai delicioasa din lume.
Danila e plecat de nenumarate zile si desi nu-i prima oara cand se intampla, de data asta stiu ca e  cu totul altceva decat pana acum.
De cate ori am deschis usa sa sa verific daca s-a intors, am simtit un aer de pustiu si groaza si mai ales moarte...
Cred ca el a plecat intr-un loc mai necunoscut decat triunghiul bermudelor, adica acolo unde dispar sosetele cand ramane doar una , iar perechea ei nu mai e descoperita niciodata.A emigrat in tara perechilor desperecheate si a numerelor impare.
Vitelul bine hranit se va bucura mai departe de bunastare, (noi nu suntem capabili sa facem rau viteilor si niciunei muste in general )pe principiul ca cei grasi n-au altceva de facut decat sa se ingrase in continuare, el nu va mai fi niciodata sacrificat pentru Danila al nostru care din carnivor prin nastere a devenit  brusc(prin moarte...vai!!) vegetarian convins.
Danila nu e musulman si sarbatoarea jertfei(a sacrificiului) ii este complet straina.El nu-i decat un motan cu obraji de harciog , motiv pentru care a uitat demult sa mai fie dusmanul rozatoarelor.

Recompensa maxima oricui imi aduce o veste despre el.

musetelul(chamomilla chamomilla)

Daca nu sunt in stare sa scriu cea mai profunda(adanca) fraza posibila, o pot incerca pe cea mai lunga (macar din Braila, daca nu din Guiness book).
Asadar ,
Cei care incercau pe vremuri sa obtina un doctorat, studiau o viata intreaga musetelul, un arbore, o scoarta de copac, o insecta pe cale de disparitie , chiar daca uneori durata vietii le era mai scurta decat pasiunea adica ideea pentru care existau , in timp ce in vremurile actuale nu trebuie sa mai astepti atat de mult, nimeni nu mai e inarmat cu atata rabdare, desi cei care aplica sarguincios pentru doctorate sunt mistuiti de focul creatiei, al cercetarii, imi imaginez cum nu dorm ei noptile in incercarea de a aduce contributii reale in cele mai diverse domenii, sigur ca motivatia pentru obtinerea doctoratului nu e deloc rotunjirea salariului, sporuri si eticheta pretentioasa de-a te numi doctor in ceva, sigur ca e vorba de creatie la nivelul cel mai inalt si nicidecum de compilatii, inspiratie adica plagiat, conspectat de ici colo si schimbata putin fata cuvintelor de inceput de fraza, pile, nepotisme ori mese tovarasesti in urma sustinerii tezei, misiunea acestora este cercetarea si nu e treaba lor ca starea natiunii este cu atat mai deplorabila cu cat sunt mai multi doctori pe metru patrat, obiectivul lor fiind doar perfectionarea orizontului cultural, stiintific ce implica schimbarea in bine a societatii romanesti, in concluzie cei care sustin ca doctoratele folosesc exclusiv celor care le detin, sunt niste"magari, lasi si fara maniere".

in vizita la mausoleu

..exact asa m-am simtit intr-un loc pe care l-am vizitat: ca in mausoleul de la Marasti, Marasesti, Oituz la un loc.
n-as gresi daca as spune un hibrid dintre respectivul mausoleu si marea catedrala baptista din Braila
l-am intalnit chiar pe marele pastor, asa cum l-as fi intalnit pe vrajitorul din Oz

azi ar fi fost ziua ei

...adica a Tatianei Stepa, dar din pacate ea nu e pe gustul contemporan.
Oare cui ii mai pasa ca a murit inca tanara si  frumoasa, ca muzica ei poate fi auzita ca si cum ar fi prezenta, prefacandu-ne ca nu observam tragicul ei ocol prin moarte.
Le doresc viata lunga celor ce inca n-o inteleg, cel putin dintr-un singur motiv, pentru a recupera sansa de a o cunoaste intr-o buna zi.

copiii spun lucruri trasnite

EXPERIMENTUL ZAICA


Nota: Raspunsurile de mai jos sunt extrase din cartea "Experimentul Zaica" de Daniela Alexandrescu, Irina Nicolau si Ciprian Voicila, Editura Meridiane, Bucuresti 2000. Dorel Zaica este un pictor, profesor de desen la Liceul "Nicolae Tonitza", Bucuresti. El a inventat fel de fel de intrebari pentru a stimula creativitatea copiilor, incercand sa-i scape de formalismele tipice gandirii adultilor. Asta-i si partea frumoasa la copii, ca la intrebarea "Mamifer mare si gri?" nu raspund ca adultii, automat, "Elefant"!


Trebuie subliniat faptul ca multe din intrebari au fost puse in perioada comunismului (respectivii au acum circa 30 de ani), asa ca daca sunteti nascuti dupa anul 1975, probabil ca nu veti gusta acele raspunsuri, pentru ca daca nu ati trait perioada respectiva in mod constient, este imposibil sa o conceptualizati!


> Ce sunt drogurile?

Drogurile sunt niste plante pe care le usuca gangsterii si le iau ca pe niste medicamente, care ii amortizeaza, sa nu-si mai recunoasca faptele. (14 ani)

popa nu-i totuna cu preoteasa

Cu uimire am descoperit omul caruia nu-i place Tatiana Stepa, adica nu-i transmite nimic, fiind prea trista.
Rugati-o sa-si dea tristetea mai incet, ori sa incerce si un alt repertoriu, eventual niste cantece de pahar si voie buna. In loc de "copaci fara padure", ori "cina oamenilor singuri", ar putea incerca melodii consacrate de petrecere din repertoriul Romicai Puceanu.Nici macar "Radu, mamii, Radule" nu stia sa cante, asa cum ii placea defunctului tovaras.L-am intalnit pe omul care n-are motive s-o iubeasca pe Tatiana, fiindca nu era decat o sarantoaca, n-avea facultate(si  implicit  nici masterate, doctorate), influenta, n-avea bunuri materiale, nici macar o casa numai a ei asa cum si-a dorit atat de mult cat a trait.

Probabil sunt nenumarati cei care n-o asculta si muzica ei nu le tresalta nicio fibra a fiintei lor; eu stiu doar unul .
Asta e: unuia-i place popa, altuia preoteasa.
(nici mie nu-mi place GAUDEAMUS IGITUR si nici imnul statelor Ciad, Congo sau Coasta de Fildes.
Pilaful imi place doar fara orez si la economie sunt varza de Bruxelles, dar chiar daca as sti o asemenea materie, economia mondiala ar merge la fel de prost)
Stimate domnule, o iubesti pe Alba ca zapada? dar pe scufita rosie? Dar pe Graetel?
pentru ca nu indraznesc sa intreb daca-o iubesti pe d-na Niculina Moisescu? doamna aceea care are un aparat din care prepara lapte de soia, bogat in estrogeni.

manelistu' public numaru' unu

Asa cum am mai spus, cartile mele preferate raman proverbele.Nu m-as satura niciodata de ele si cum unii au devenit cititori in stele, in palma , in cafea, eu vreau sa fiu cititoare de proverbe si sa se regaseasca aceasta notiune in nomenclatorul de meserii, pentru ca lucrul cu ele nu se termina vreodata.Sa le intorci pe toate partile si sa le dezbraci de sensurile lor cele mai intime, mi se pare cea mai placuta activitate care exista.Preferatele mele sunt cele romanesti, insa si alte natii au proverbe geniale.
Cu unele nu sunt de acord, cum ar fi zicatorile de genul"sa lasi loc de buna ziua", ceea ce e un indemn la ipocrizie, linguseala si oportunism.
"A trage nadejde", ori si mai pretentios "a nutri speranta" vine cumva din specificul nostru national care ne impiedica sa spunem "nu" cand e cazul, lipsa acestei deprinderi de a fi fermi cand trebuie sa refuzi pe cineva, in loc sa-i spui fals si politicos"mai vedem", "mai vorbim", " sa vad ce pot face", cand mai bine esti onest si-i zici ca asteptarile sale sunt inutile.Sunt momente cand si eu spun"las' ca te sun !" , in timp ce raspunsul corect ar fi "asteapta tu pana-o sa te sun eu".
Politete inseamna de multe ori pierdere de timp si ineficienta.
Politetea trebuie aruncata uneori in lada de gunoi a calitatilor umane.
Intr-o buna zi George Pruteanu a fost sunat de un manelist de frunte care i-a propus sa-i rearanjeze versurile productiilor sale,( adica sa dea cu niste DDT pentru dezinsectie mi-am imaginat), ori sa creeeze dumnealui alte texte onorabile.
Profesorul i-a raspuns doar atat:"cauta-ti pe altcineva".A fost ferm si pe intelesul aceluia.
Daca ma intreba pe mine(altcineva si in alta chestiune)i-as fi spus:"nu sunt eligibila", ca sa-l bag  mai degraba intr-o ceata densa decat altundeva.

despre multe, adica despre nimic

Nu-mi place sa scriu ce mi se intampla mie in plan personal (de parca i-ar pasa cuiva!), dar azi fac o exceptie pentru ca sunt intr-o stare de boala (sau de sanatate) deplorabila.Ma chinuie  de vreo doua saptamani o viroza care era cazul sa fie dusa din zona noastra geografica pe alte meleaguri , tinand cont de calendarul astronomic, insa ea bantuie pe aici ca o pasare calatoare care a pierdut startul si n-a migrat la timpul potrivit cu suratele ei, urmand sa se roage de o iarna blanda.
Cred ca am fost aproape sa mor si nu-i deloc o gluma, este extrem de fragila granita dintre a te plimba gatit pe bulevard si a da coltul.Ca in "cel mai iubit dintre pamanteni" cand cei doi mergeau pe o strada anume, el a vrut sa intre pe o alta si ea s-a suparat definitiv si inexplicabil , l-a parasit in drum.spunandu-i doar atat:"singur ti-ai dat foc la valiza".Ti se poate schimba destinul intregii vietii doar luand-o pe o strada(si nu pe alta!), fara sa faci nimic in plus.
Pentru ca toti ne transforman in altceva in fiecare clipa in virtutea evolutiei speciilor, adica oricand devenim animale domestice, cum ar fi porc, bou, magar (desi respectivele vietati ar trebui sa se simta ofensate de comparatie) , ori alte lucruri fara prea mult suflet cum ar fi pres, carpa de praf, dromader (atunci cand suntem demodati, invechiti in prejudecati si refractari la orice idee novatoare) si lista poate continua pana maine...sigur ca mi-ar fi placut sa ma transform in hermina, dar cum e imposibil , ma multumesc cu altceva:
incep sa devin "la Traviatta" de Verdi, pentru ca tusesc profesionist si foarte convingator...astept sa ma puna cineva in scena, astept sa fiu distribuita, astept provincia..

a muri pentru o idee

Hermina este un animal delicat ca o spuma de baie pentru nou nascuti.Blana ei alba si ireal de curata este ratiunea pentru care traieste, asa ca in momentele in care aceasta se pateaza, se lasa la indemana pradatorilor, prefera sa moara decat sa se salveze murdara prin fuga.Are cel mai tragic destin din lumea "celor care nu cuvanta".Vanatorii o captureaza intr-un mod barbar, delimiteaza cu funingine o zona circulara, o haituiesc pana in acest spatiu in care ea alearga concentric in incercarea disperata de a scapa de mizerie si nu de urmaritori; in cele din urma abandoneaza lupta, fuga, viata.Hermina este simbolul celor capabili sa moara pentru o idee.
De aceea singura stire care ma bucura plenar, pana in maduva oaselor, pana la ultima fibra a fiintei mele, este cand un vanator a fost cel putin ranit si in cel mai fericit caz ucis la vanatoare.
Am incercat de multe ori sa inteleg ce e in mintea si mai ales in inima naturalistului, biologului, cercetatorului care studiaza anumite fenomene din natura si nu intervine, pentru ca totul sa-si urmeze cursul firesc si sa actioneze doar selectia naturala, chiar daca fiinte lipsite de aparare se afla in situatii limita, datorita bolilor sau atacatorilor.De multe ori am fost revoltata ca nu se intervine, pentru ca din moment ce s-a filmat, cineva era pe aproape,  putea fi salvatorul si totusi acest lucru nu se intampla, sfarsitul nu e marcat cu happy end. Eram mai intrigata decat d-na M. cand urmareste telenovela preferata si actiunea nu se deruleaza asa cum doreste ea, cu toate ca in timpul vizionarii le da indicatii scenice personajelor, le striga cum ar dori ea sa reactioneze,ii insulta, ii apostrofeaza,  insa toti sunt orbi si surzi.
Toti se comporta de capul lor si n-au urechi sa auda, ca in ziua cand nepotul familiei (aceleiasi) M.,un pusti de vreo 4 ani, se balacea in piscina.De fapt piscina era doar un surogat, un fel de albie mai larga umflata cu pompa.Era vara , dar nu suficient de cald si copilul a vrut baie in piscina pe care i-au umplut-o cu apa rece, pentru ca cea calda e mai scumpa.A intrat in piscina, dar apa fiind mult prea rece a inceput sa tremure, ii clantaneau dintii si striga sa fie scos afara , insa nu-l auzea nimeni.Tac-su mare era baut si isi povestea lui insusi amintiri din tinerete, ma-sa mare tot acolo , dar manca, vorbea la mobil, astepta bani din Spania, negocia , in fine , facea concomitent o mie de lucruri , numai eu stateam si priveam.Cel mic striga "sa ma scoata cineva afara!" si nu stiu de ce nu iesea singur , ca n-ar fi fost imposibil , se invinetise, parea paralizat de frig, insa eu tot n-am reactionat fiindca el striga disperat "tataie" , "mamaie", iar eu nu ma regaseam in cele doua notiuni duios protectoare.Intr-un tarziu l-a auzit tataia .., desi era la doi metri de el.."ce vrei, ma?"..."scoate-ma de aici" , cu disperarea lui Goe ramas captiv in compartimentul unde intra doar o singura persoana, "da' cine p...ma-tii te-a bagat acolo"??
Curiozitatea (si poate un gram de sadism) m-a determinat sa nu intervin , ci sa urmaresc filmul pana la final.
Am inteles, in fine, cum Nero a incendiat Roma ca s-o vada in flacari si sa scrie pe aceasta tema niste versuri schioape.

cred ca maine e 31 martie, dar n-as baga mana in foc

L-am auzit in data de 7 martie pe (de altfel simpaticul) Mihai Gadea declarand in emisiunea lui nocturna,"sinteza zilei"..."mi se pare ca maine e 8 martie".
Nu cercetase temeinic si de aceea nu si-a permis sa riste o declaratie mai falsa decat un buletin meteo.A doua zi putea fi solstitiul de iarna, anul nou sau chiar 29 februarie.
Cum tot timpul sunt si eu macinata de indoieli, de supozitii care de cele mai multe ori nu se confirma, am doar banuiala ca maine ar fi 31 martie si nicidecum 1 aprilie.
Daca e adevarat, maine Nichita Stanescu ar fi implinit(sau poate implineste) 77 de ani..
N-am avut norocul sa ma fi nascut in aceeasi zi cu el , ci cu personaje complet distincte: cantareata Andreea Antonescu (ofer un premiu considerabil oricui stie pe dinafara titlul unui  singur hit de-al solistei), regizorul Nae Caranfil si regina Elisabeta 1 a Angliei (ceea ce nu-i putin lucru).
N-am nimic de spus public despre versurile lui,  e liber sa le citeasca fiecare in intimitate, doar ca el a reinventat poezia si limba romana.
Ar fi fost un poet infinit mai mare decat este daca nu s-ar fi straduit  prea mult sa placa tuturor.
El nu-si daruia numai obiectele personale, ceasuri, monede, fulare, ci si versurile scrise in palma, pe servetele la restaurant, pe file de dictando ori pe eticheta sticlei de vin.Asa s-a nascut "vadime, vadime/eu am loc de tine/tu ai loc de mine/vadime, vadime"
Avea generozitatea rarissima a oamenilor fara copii care stiu ca n-au pentru cine sa adune ca rozatoarele.(cei care au copii si se numesc generic parinti sunt zgarciti si egoisti)
El nu-l avea decat pe copacul Gica si in virtutea unei cronologii firesti si nefiresti totodata, Gica a "trait" pana acum cativa ani.Nu stiu cand isi aniversa Gica ziua de nastere.
Am vazut ultimele imagini inregistrate cu Nichita in viata , fuma fara oprire si desi era inca tanar, nu implinise 50 de ani, ii lipseau complet dintii.Vorbea despre poezie, prietenie si moarte cu sarbii lui prieteni si cu pictorul Sorin Dumitrescu..Spunea ca mama sa, frumoasa rusoaica Tatiana il condamnase la moarte nascandu-l.Ca el nu-i decat o pata de sange care vorbeste.
Noi, altruistii, stim ca se pot dona bani, bunuri , sange si organe, desi in timpul vietii lui Nichita Hristea Stanescu , aceasta ultima notiune tinea de irealitate.
Cred ca ar fi avut nevoie sa fie transplantat, un ficat compatibil i-ar fi salvat viata si i-ar fi dat o alta dimensiune operei sale.Ficatul lui era facut zdrente de un vultur feroce.Era vulturul din lectia  mea de abecedar si-mi aduc aminte ca imi era frica de el: "sus pe munte era un castel. castelul era al unui vultur vestit."Daca vulturul era atat de bogat si  faimos, de ce-i devora ficatul lui Nichita? dar al lui Prometeu? am inteles:se hranea doar cu ficat de personaje celebre, asa cum unii nu pierd niciun prilej sa se fotografieze cu diverse personalitati.
Ar fi fost salvat daca fiecare dintre cei care nu neaparat l-au citit, dar cel putin auzisera de el., i-ar fi daruit cate o ora din viata lor.
Dar el  ar fi refuzat  politicos longevitatea , convins fiind ca un poet batran e ca un student batran.

o lumina mai putin

Azi se stinge lumina intre orele 20.30-21.30, chiar daca la aceasta ora este meciul preferat, ori telenovela familiei, in ampla manifestare numita "ora pamantlui"  care transmite mesajul de a reduce consumul de energie impotriva poluarii si a incalzirii globale.
Azi toata lumea e invitata(rugata, implorata) sa se preocupe pentru o ora  de soarta planetei , asa cum s-ar preocupa de viitorul propriului copil.
Azi 27 martie , aproximativ la aceeasi ora (in urma cu doi ani) George Pruteanu a stins definitiv lumina in viata lui, cu discretia sa dintotdeauna..
"inchid usa,
sting lumina,
trag oblonul si incui
magazinul meu de vise
nu mai vinde nimanui"

cineva isi vrea masina inapoi

Pare de neconceput pentru un proprietar de multiple masini in decursul vietii sale sa-si cumpere una din ele inapoi.Si totusi se invarte si totusi se intampla. Asa cum eu mi-am convins o prietena de atunci, sa-si ia inapoi apartamentul vandut in urma partajului.Se recasatorise cu altcineva , erau presati sa cumpere urgent o locuinta , si cum cea veche era de vanzare, i-am indemnat sa nu mai ezite.Ca ce va spune lumea...etc., probabil avea sa spuna ceva ce nu valora nici un ban gaurit.
Stiu un fost proprietar de masina (mi-as dori sa cunosc un proprietar de pod, adica pod peste o apa , nu de casa), un banal posesor de autoturism asa cum sunt nenumarati, care-si vrea inapoi masina instrainata demult, prin mezozoic, fara sentimente sau pareri de rau.Sa zicem ca face o rectificare de buget si-si permite sa o cumpere, in cazul ca e de vanzare(acum valoreaza insutit si inmiit, ori fiindca e deja istorie si intra la antichitati, ori e atat de tunata incat pretul ei a crescut exponential ,desi exista si riscul sa nu-i mai raspunda la comenzi, sa nu-l mai recunoasca, ba chiar sa-l duca intr-un stalp, intr-un zid de beton si in ce s-o mai nimeri, pentru ca nu poti sa-i mai pretinzi devotament .dupa ce tu ai fost mai insensibil decat un dinte de portelan).
Uneori ne intoarcem de unde am plecat odinioara si adeseori nu mai gasim nimic din ce stiam.
Trebuie sa faci niste ture bune prin viata ori cu diverse autoturisme ca sa-ti dai seama ce e mai bun.
Te intorci pentru ca intre timp ai mai invatat cate ceva despre oameni, lume , viata ori masini.
Uneori cineva(sau ceva) trebuie sa moara ca sa-l cunosti cu adevarat.
Dar si departarea, uitarea, plecarea , sunt tot o moarte.

din pacate viata nu ofera voucher(e) ca programul"rabla"

Clientul nostru, stapanul nostru

Uneori cumpar detergenti si alte chimice din piata Apollo.E un mic magazin de profil unde vinde un domn foarte amabil care beneficiaza de cumul de functii: e si patron si vanzator.Domnul acesta scund si gras  n-are de unde sa stie ca mie imi displac oamenii excesiv de amabili.Adica: ma saluta intr-un mod foarte patetic in momentul in care intru in pravalia sa, imi da o sacosa si inca una, ca poate aceasta se rupe, imi propune sa cumpar orice si sa-i dau banii cand doresc, cu toate ca eu in viata mea n-am cumparat pe datorie, imi permite sa desfac produsesle sa le verific dupa miros , desi mi-ar da voie sa le si gust; ma conduce pan' la usa pe care o deschide cu grija ca sa nu ma mai obosesc eu.Pe scurt, ma copleseste cu amabilitati(ca intr-o expresie preferata: se tavalesc in tandreturi).
Intr-o zi l-am intalnit in alt loc, era in oras in afara programului si a privit prin mine fara sa ma salute , dar mi-am zis ca  poate nu m-a observat.Altadata iar m-am ciocnit de el si  la fel m-a privit inert fara niciun cuvant.Am inteles in cele din urma: respectul, salutul si solicitudinea sunt valabile doar pan' la usa tarabei.Bineinteles ca nu m-am suparat, vorba cuiva, sa n-am eu alt necaz in afara de asta.

Sefu' de la dero surf si 3 in unu nu-l cunoaste pe M.(si nu i-ar strica deloc, ar avea ce invata de la el), care si-a deschis recent un cafe bar.Clientii lui sunt proletarii de ora 6 a.m., care se indreapta spre uzinele(inca) existente ale patriei cu o escala de o tuica, doua,  la bodega susmentionata.E stiut ca mai degraba faci bani din afaceri aparent neinsemnate, meschine, ca suc la pahar, sifon, pufuleti, floricele, seminte, vata pe bat , traditionala tuica matinala si mai putin din produse scumpe .. (de fapt acestea sunt brandurile noastre de tara, sunt produse pe care nu le intalnesti nici in lumea civilizata, nici in Papua Noua Guinee) Un degustator fidel chiar se intreba retoric:"oare exista om care sa nu bea o tuica dimineata??"
Amicul M., seful barului fara nume, n-a auzit de expresia "clientul nostru, stapanul nostru", sau poate o stie, dar n-are resursele interioare s-o si aplice.Pentru ca unii clienti devin turbulenti, scandalagii,  nu stiu reguli(interioare) de comportare civilizata intr-un astfel de spatiu public, pentru ca nu inteleg ce li se spune, intai ii avertizeaza verbal , adica ii injura pe limba lor , iar cand toate acestea nu ajuta la nimic,   le aplica niste corectii de zile mari.Stiu ca de cand a deschis localul, sunt cateva luni bune,  a batut cel putin o duzina si i-a azvarlit afara cat a putut de departe, adica pana in statia de autobuz.Cu riscul de paguba personala considerabila, respectiv sticle pline scumpe facute zob, pahare goale tandari, scaune ramase invalide de cel putin un picior si mese cu fracturi deschise, amicul M.ii da fiecaruia ce merita pe langa nota de plata: pumni in pifometru(cum ar zice Mircea Badea) si suturi sanatoase in partea dorsala, toate facand parte din regulamentul de ordine interioara al localului.
Nimeni nu s-a considerat niciodata lezat, ultragiat, agresat.
Nimeni n-a reclamat nicaieri.
Insa nu stiu dupa cat timp au revenit, ori daca au mai dat pe acolo.
Condica de sugestii si reclamatii e curata ca prima zapada.

hainele cele noi ale faraonului

Faraonu' nostru mioritic purta cravate fine, camasi rafinate din branduri consacrate si accesorii elegante.
Cravatele lui se numeau Narman, Dior, Jacquard cu nod Windsor(as fi jurat ca nu exista decat nod in...papura si noduri marinaresti!); tot de la el am aflat ca si barbatii poarta brose, unele speciale pentru camasa, in loc de cravata.
Faraonu' arata ca un businessman veritabil, chiar daca era doar sofer pe taximetru.
Intr-o zi astepta clienti pe aeroportul J.F.Kennedy si in masina sa a urcat Naomy Campbell.
A dus-o spre destinatia dorita si aceasta i-a cerut sa foloseasca radio telefonul sau din dotare,(din motive de securitate) pe care a vorbit exact 4 ore in masina, timp in care faraonu' a coborat, ca sa-i asigure intimitate in taxiul cu geamuri fumurii.
Avusese grija inainte sa tasteze un cod pe care-l inmultise cu doi si astfel a taxat-o dublu pentru traseu, stationare si telefon, pe saraca duduie Naomy.
Cum toate lucrurile speciale pe care le purta el ii depaseau cu mult posibilitatile de existenta, trebuia inventat ceva si acela a fost , printre altele, un curent electric la pret redus.
In blocul in care locuia, curentul se obtinea de la un tonomat(asa cum ne cumparam noi azi cafeaua, ori comandam o melodie,) in care introduceai o fisa , un jeton si iti plateai in avans curentul pentru mai multe ore sau zile.
Faraonu' realizase o forma minuscula, o matrita in care ingheta apa de dimensiunea acelui jeton valoros, un banut de gheata pe care il introducea in aparatul respectiv pacalindu-l. De suparare sau de plictiseala, se topea instantaneu printre monedele adevarate si pana veneau recuperatorii de valori, el era de mult evaporat, ca un hot profesionist.
Hainele faraonului imi aminteau intotdeauna(fara sa inteleg de ce!) de povestea lui Andersen, "hainele cele noi ale imparatului", adica istoria unui rege infumurat si fara minte, care credea ca doar oamenii destepti pot vedea vesmintele sale scumpe facute de croitorul sau impostor.
Se plimba gol printre supusii care-l linguseau spunandu-i ce haine minunate are, pana cand un copil (vocea inocentei si a sinceritatii) a avut curajul sa strige din multime:"imparatul e gol!"
In cazul nostru, nimeni n-a avut curajul sa nu remarce si sa nu admire hainele frumoase ale faraonului.
Nimeni n-a fost in stare sa demonstreze ca nu sunt ametitor de scumpe.

Neghinita, gandul oamenilor

Iata ce facea Neghinita: intra in urechile oamenilor si le dicta anumite lucruri, dupa caz, bune sau rele, iar ei infaptuiau aceste porunci crezand ca sunt propriile lor ganduri.
L-as trimite in urechile (surde) ale batranilor membri academicieni sa modifice numele lunilor martie si decembrie, in marte si decembre, ca Bacovia; suna mult mai bine.
Dar cate n-as schimba daca l-as avea macar o zi la indemana pe Neghinita, nici n-am curajul sa spun.

curat-murdar

De departe, cel mai tare program de divertisment (adica preferatul meu) , este"curat-murdar".
O familie care n-a mai curatat prin casa din mezozoic, apeleaza la respectiva emisiune care intr-o singura zi ii faca casa luna.
Vin gazdele emisiunii, cele doua pretioase ridicole care o tin numai in exclamatii:"vai, Mariana", "vai, Roxana", "dar nu se poate respira", impreuna cu o echipa de femei de serviciu de la bloc , vreo 6 cumetre al caror dialog e presarat de "fa", "valeu"si alte onomatopee.
Totusi mobilizarea este exemplara, pana seara se lupta cu mizeria mai ceva ca soldatii americani in Vietnam si dintr-o mizerie infernala , scot o casa curata ca lacrima.
Jegul pare autentic, desi se mai spune ca unele episoade sint regizate, adica respectivele femei de serviciu se inteleg cu familia in cauza, a caror casa nu e suficient de murdara si stropesc peretii cu bulion de la Paprika(producatorul emisiunii), aduc zdrente, incaltaminte veche si vase murdare de la gunoi , in schimbul a cateva sute de euro pentru respectivii proprietari.
Inclin sa cred ca cele mai multe episoade nu sunt regizate, pentru ca romanul nu e nascut nici poet, nici ruda de sange ori macar prin alianta(si nici prieten) cu igiena.
Unele secvente sunt antologice, nepotul le sopteste bunicilor pentru care a chemat echipa de la curat murdar,"ne-am facut , bre, dracului de ras cu femeile astea", altii sunt nemultumiti ca in urma ordinii si curateniei nu-si mai gasesc lucrurile in locurile unde le stiau.
Una din cele cele doua gazde preleveaza probe pe care le trimite in laborator si ii informeaza pe inocentii locatari care n-au nicio secunda impresia ca se pot face de ras,
"s-au pus in evidenta germeni patogeni, salmonella, aspergillus, proteus, clostridium...sa stiti ca acestea produc infectii grave si va puteti imbolnavi"
"suntem sanatosi tun", le-au replicat campionii absoluti ai jegului.

VANK

"Vank" e o trupa de baieti supertalentati, dar insuficient cunoscuti si insuficient promovati (chiar daca intre timp si-au modificat componenta si se numesc Vunk...detalii) , deoarece sunt atipici in peisajul muzical , iar in Romania, daca esti atipic , de cele mai multe ori te trezesti pe margine.
Esti atipic ? out! fara drept de apel
Baietii au stil, umor, inspiratie maxima, profunzime si au scos cateva hituri amuzante, strengaresti, obraznice in aparenta , dar care vorbesc despre temele fundamentale ale vietii, iubirea (cu toate consecintele ei, de la fascinatia primordiala pana la rutina ucigasa), moartea, insa viata continua oricum, merge inainte cu cruzimea ei naturala , desi vine cu toate ingredientele ei amare: uzura, rutina, somnolenta, inertie, monotonia.
Tema preferata a acestor artisti este spaima de lucrurile care se repeta obsesiv si care ucid creativitatea:

maine-i ziua cea mare,
intru-n clasa muncitoare
si toate zilele-mi vor fi la fel

maine-i ziua cea mare,
maine merg la insuratoare
si toate noptile-mi pot fi la fel

maine-i ziua cea mare,
maine am sa zbor catre soare,
poate acolo la cer
e altfel.

un top al pieselor triste

Sunt piese triste, adica tulburatoare si chiar deprimante, spre deosebire de altele, care desi sunt declarat vesele, nu sunt decat jalnice prin versurile stupide si muzica de rasu'-plansu'.
Topul tristetii in muzica romaneasca poate fi urmatorul:
(ordinea este aleatoare)
Holograf - VINE O ZI
Vasile Seicaru - Antiprimavara
Vank - ultima dorinta
Semnal M -spune-mi cine esti
Cargo - ploaia
Vama veche -epilog
Poesis -cantec soptit (odata am ucis o vrabie)
Nicu Alifantis- ploaie in luna lui marte
Nicu Alifantis- umbra (si celelalte piese pe versuri de Bacovia, "singur", "decembre")
Laurentiu Cazan -say something
Mihaela Runceanu- de-ar fi sa vii
Mihaela Runceanu -Iarta

convectoru' care nu se incalzeste nici pe el

Inca mai exista strazi linistite cu batrane care stau incremenite la porti, asteptand postasul, sau neasteptand pe cineva, carora daca le adresezi un cuvant de salut, ori un zambet, afli povestea detaliata a vietii lor; asta mi s-a intamplat ieri cand i-am spus buna ziua(ca la sat, unde toti oamenii se saluta intre ei) pentru ca ma privea iscoditor si astepta sa-i spun macar o vorba , ceea ce am si facut, un singur cuvant a fost de ajuns ca sa primesc in schimbul lui o poveste intreaga: ca e singura si n-o viziteaza mai nimeni, nici macar vecinele, care "au mosh" si nu-si pot lasa moshul singur in casa si sa vina la ea; ca sta mai mult in frig, mai ales in iarna asta grea si am intrebat-o daca nu are o soba , pentru ca un lemn s-ar mai gasi pe undeva.Aproape ca a inceput sa planga si pe moment n-am inteles de ce, ca nu intrebasem despre cei disparuti din viata sa.
Cand vremurile au inceput sa se schimbe si s-au introdus conducte de gaz si pe strada sa, batranica a comis greseala vietii ei, pentru care isi frange in fiecare zi mainile de durere: a daramat vechea, fierbintea, primitoarea , soba din teracota, ca sa-si instaleze un convector care , nenorocitul, "nici pe el nu e in stare sa se incalzeasca". Si-a vandut confortul ei primitiv si sigur pe o iluzie, asa cum multi tarani au fost pacaliti sa-si dea covoarele, cergile durabile din lana, pe carpete ieftine de bazar cu "rapirea din serai".
Nu inteleg cum pot oamenii renunta cu atata usurinta, fara pareri de rau, la bunuri, dar mai ales la oameni langa care s-au simtit confortabil, care le-au transmis intimitate si caldura.
Chiar daca incepand de a doua zi iti pare rau, efectul distrugerii este ireparabil si ramai cu acea noutate care te-a ademenit si care s-a invechit si ea in timp record, ba mai mult ai inteles ca n-are nici pe departe calitatile sobei pe care ai demolat-o cu brutalitate.
Batrana trecuta binisor de 80 de ani mi-a spus ca nu-si doreste decat sa apuce si vara aceasta , iar daca dumnezeu ii mai da un pic de sanatate si cateva zile, sa-si construiasca o alta soba, oricat de modesta, in amintirea dragii sobe definitiv pierdute.

Dragobete si mai cum??

Din neatentie, n-am observat un mesaj mai vechi ce suna cam asa"un pupic de Dragobete", abia azi l-am descoperit , cand sarbatoarea respectiva e mai expirata decat o eugenie pe care o mancam noi in mileniul trecut , fara sa verificam vreodata termenul de valabilitate, notiune care nici nu exista , si chiar daca ar fi existat, cui i-ar fi pasat ?
Dar cine e Dragobete? Sau Dragobete si mai cum? Pentru ca nu-l poate chema doar atat, sigur mai are un nume, un prenume si chiar un renume. Din cate stiu, e un tip intreprinzator care a pus bazele unei afaceri ce nu va intra prea curand in insolventa.O afacere "strasnica", asa cum ar spune blondul Igor de la Chisinau.
Stiu ca sunt o bruta, o bruta insensibila , cum imi place sa spun despre mine (desi termenul e pleonastic si redundant), pentru ca inima mea nu vibreaza (ca a oricarui cetatean cu bun simt) de Dragobete.
Si nu ma omor nici dupa filmulete(colaje) viu colorate, cu fetite, cu flori, cu mesaje moralizatoare si care indeamna la altruism mai ceva ca revistele de propaganda baptista, care ma invata ca "iubirea e un lucru foarte mare", "femeia este perfectiunea lumii" si alte texte pe care eu nu le pot patrunde in dimensiunea lor profund filozofica.
"Poveste lui Prikoke" va ramane filmul meu preferat multa vreme de acum incolo.
Iar de Dragobete, mi-as fi dorit un cadou special de la prietenul care nu m-a uitat: sa-mi urce pana la etajul 3 (fara lift) sacul de 10 kg cu asternut igienic pentru pisica.
Cer prea multe? vi se pare prea mult? l-am urcat eu in cele din urma.

haina il face pe mort

Oamenii primesc in dar de la cele mai banale , pana la cele mai neobisnuite lucruri; de exemplu eu am primt azi drept cadou, nearanjat deloc in vreun ambalaj special, o idee, aceea despre hainele" de sarbatoare" ale batranilor. Desi astfel de evenimente erau destul de rare, hainele respective se pastrau cu sfintenie pentru doar cateva imprejurari: o nunta, un botez , o inmormantare , mersul la biserica sau la Bucuresti. De multe ori hainele si restul de obiecte din jur le supravietuiesc apartinatorilor, asa cum uneori moare mai intai vizitatorul(aparent sanatos) al unui bolnav pe patul spitalului, bolnav care o mai duce mult si bine.
Nimeni nu le spune oamenilor ca lucrurile personale trebuie folosite in fiecare zi si nu numai de cateva ori intr-o viata.Toti le spun doar ce medicamente sa ia si pe unde sa traverseze.
Nimeni nu-i invata ca imbracamintea noua trebuie purtata in mod constant pana se uzeaza , macar din motivul ca oricand iti poti intalni aleasa(alesul) si ar fi pacat sa arati neingrijit.
E valabil si pentru cele cateva pahare de cristal din vitrina(oricum sunt descompletate, lipseste cel putin unul), fata de masa brodata( acum ma duc s-o caut, fiindca n-am cu ce s-o patez, nu consum nici vin, nici mancare cu sos),ori parfumul acela mai scump (pe naiba scump, toate nu valoreaza nici doi bani gauriti), asez la indemana cestile fine de cafea ca s-o servesc pe d-na administrator ce nu refuza niciodata nimic.
La propria moarte fiecare isi pune hainele cele mai scumpe.
Prefer sa le uzez pe acestea in timpul vietii si la final sa le imbrac ponosite.

vegetarian de ziua a saptea

...imprumutand numele bisericii adventiste de ziua a saptea, care propovaduieste printre altele, un stil de viata sanatos, abstinenta de la consumul de alcool si tutun si multe masuri igienice progresiste.
De fapt eu sunt vegetariana de pomelo, adica aceasta este hrana mea preferata in toate zilele festive sau comune din an.
"pentru masa de paste , de craciun, o familie trebuie sa scoata din buzunare urmatoarea suma"...este cea mai nesuferita fraza stereotipa din nenumaratele care exista ...eu in toate aceste zile de sarbatoare as cheltui si mai mult, adica mi-as cumpara un camion de pomelo, o basculanta pe tocuri inalte ca sa le descarc mai usor prin fereastra.
Ma gandesc serios sa infiintez un fan club pomelo, asa cum exista clubul alcoolicilor anonimi si in loc de.."ma numesc John si sunt alcoolic", sa aud "ma numesc John si sunt indragostit de pomelo", sau mai bine persoana care face o astfel de declaratie publica sa fie feminina, ar suna mai bine, desi genul fructului pomelo este incert.
Ador acest fruct si as trai foarte bine fara sa consum nimic altceva in afara de el , desi ma gandesc uneori cu spaima ca poate fi un mutant obtinut intr-un obscur laborator, deoarece pe el scrie "made in china", eticheta pe care n-am mai citit-o vreodata pe ambalajul oricarui alt fruct exotic.
Contrafacut, falsificat, obtinut prin alchimie, inginerie genetica, magie neagra, ori alte practici oculte, produs in fabricile chinezesti ca odinioara penarele, radierele parfumate sau tenisii, ador acest fruct pentru ca are un gust(si un parfum) inefabil.
As face orice ca sa-l consum in fiecare zi: m-as impaca definitiv cu toti oamenii mizerabili din viata mea in schimbul lui, i-as ierta in acest mod pe toti cei care m-au tratat nemeritat, apoi as fi dispusa sa fiu bolnava(neaparat la pat)si vizitatorii mei sa vina in brate cu pomelo, spre deosebire de timpurile vechi cand se mergeala spital cu borcane de compot, acum e la moda iaurtul care din acest motiv imi pare cu totul gretos.
Pentru pomelo m-as comporta mai netrebnic decat Gigicu(cum care Gigicu?), desi trebuie sa marturisesc ...habar n-am cine e acest personaj, stiu doar ca ii fura laptele din biberon Oanei Zavoranu, cand era la varsta biberonului , dupa cum singura declara, alte dovezi in acest sens neexistand.
Mi-as fi dorit ca in loc de "la cirese", sa fi citit "la pomelo" de Ion Creanga.

free Gigi

"Vinovat" de accesorizarea maxima a acestui blog(traffic feed, statistici, top statistici, evolutie vizite, etc.)se face Pongo prin oras, invatat probabil sa nu mearga in vizite cu mana goala , ci cu o mica atentie pentru gazda.
Sigur ca imi plac toate acestea ,desi am avut urmatoarele sentimente:
-acela de babuta arhaica adusa cu autobuzu' din Vadu Rosca sa-l sustina in fata inchisorii (unde era retinut)pe binefacatorul lor.Batranele respective purtau tricouri pe care scria FREE GICI
-Trabant superaccesorizat,dotat cu imbunatatiri mult mai valoroase decat motorul si caroseria la un loc
-casa modesta de paianta cu antena parabolica si termopane neaparat albe, muncite de proprietarii sai in Spania.

p.s.sunt convinsa ca activitatea(cariera)oricarui tip de designer, de la creatorii de haine( prin pionierul lor,croitorasul cel viteaz), pana la marii arhitecti , a inceput prin a lipi abtibilduri pe frigider.


cine se vrea un arbitru al elegantei, trebuie sa stie ca accesoriile(adica incaltamintea, geanta, poseta, cureaua, ceasul, bijuteriile,cravata,esarfa, manusile, fularul, sapca, fesul,ochelarii) sunt mult mai importante decat restul de carpite pe care le punem pe noi.
pentru ca lumea e alcatuita din detalii.

olandezii zburatori

O imagine de un comic fabulos mi-a parut aceea in care un sobor de 4 preoti (click pe imagine), dotati cu recuzita completa alcatuita din galetusa, busuioc si agheazma, au sfintit partia de schi"Soimul" de la Gura Humorului.
Singura lor vina a fost ca nu stiau sa schieze, de aceea au fost urcati in telescaun si unul dintre ei a imprastiat apa sfanta de-a lungul partiei cu gesturi demiurgice.
Scena aceasta apocaliptica mi-a inspirat urmatoarele: literatura absurda a lui Urmuz, dadaism, cubism, suprarealism , Kafka si mi-a amintit de legenda olandezului zburator.

daruri de mos Craciun

Cum n-am avut sot, parinti, frati , sefi autoritari, nu prea am stiut de frica nimanui.
Insa daca ma gandesc bine, tot exista o autoritate in viata mea: sefa de scara.
Pentru ca in scara unde locuiesc eu nu exista nici macar o doamna (toate se numesc madam Nita, Vlaicu,Grama , ori coana Lenuta, Lucica, iar cele mai tinere sunt apelate pe numele mic), sefa de scara se numeste bineinteles madam Lintaru si conspirativ Lintareasa.Din cate stiu despre ea , nu se intelege cu nimeni , cu barbatu-sau , care e un handicapat si un nenorocit, dupa spusele ei(din acest motiv locuiesc separat in aceeasi casa) si nici cu proprii copii carora le-a raspuns cand a fost vorba sa aiba grija de nepoti:"nu i-ati facut in baza mea".Pana la urma i-a expediat din casa parinteasca pe toti fiindca "nu contribuiau".
Si-a mai pierdut din atributiuni de cand nu mai exista celebra carte de imbobil(unde completa la rubrica"profesie" in dreptul copilului aferent.."copil la parinti", insa nimic si nimeni nu-i poate submina autoritatea.
Ea stie tot ce se intampla pe scara , in casa , viata fiecaruia si in imprejurimi pe o raza destul de larga.
Copiii n-au voie urmatoarele: sa tropaie pe scara , sa tranteasca usile, sa se joace in fata blocului in afara programului de liniste,ori"sa se joace pe scara varuita",n-au decat sa se duca la usa "lu'tac-tu si lu'ma-ta".In caz ca nu respecta lista de interdictii, are pregatite in casa , la fereastra bulgari de pamant si pietre de diferite marimi , in functie de gravitatea faptelor fiecaruia.
Si pentru adulti lista e destul de restrictiva:sa nu bata covoare in timpul orarului de odihna , sa nu asculte muzica tare, sa nu gazduiasca persoane care sa nu fie trecute la intretinere, sa nu strige de jos, de sus, sa nu scuture de la fereastra , sa nu sunt telefonul prea lung, apa sa nu curga cu zgomot, sa nu porneasca masina la 5 dimineata si lista poate continua.De la ea am aflat ca locatarii noi nu au drepturi egale cu cei mai vechi, adica celor mutati recent le striga in caz ca o deranjeaza cu zgomot ori alte amanunte.."nici nu ti s-a uscat cerneala pe acte , ai venit de unde ai venit de la Baldovinesti si ma deranjezi pe mine care stau aici de cand blocu", deci e un mic avantaj sa fii locatar cu state vechi, admonestarile sunt mai blande.
In urma cu mai multi ani, cand unele apartamente erau contorizate si altele nu, m-a rugat s-o las sa priveasca prin luminator de la mine din bucatarie(ea sta pe colt si nu are acces in luminator)pentru ca banuia ca unul care n-are apometre ii da apa printr-un furtun altui vecin cu apometre.
Avusese dreptate.
Cum si eu le imprumut cablu unor vecini mai amarati decat mine, printr-o zona pe care ea n-o vizualizeaza , m-a oprit intr-o zi si mi-a zis:"de unde se uita astia la pro tv cand n-are cablu? nu cumva...??" , (ii ascultase zile in sir la usa) nu, am mintit cu seninatate
"ai grija ca iti da astia amenda"
Pe Norocel ,catelul minoritarilor de la 4, il goneste in fiecare zi cu o matura uzata pe care o tine strategic la usa:"iesi, fir-ai al dracului de tigan".
Gabriela era o fetita pe care o ajutam la lectii(s-au mutat intre timp) si la fiecare conflict maica-sa promitea ca se duce la Lintareasa sa-i ceara socoteala pentru copilul persecutat, dar nu stiu sa fi avut curaj vreodata.
Intr-o zi , era in preajma sarbatorilor , am intrebat-o pe Gaby ce si-ar dori de mos Craciun sau mos Nicolae.
"sa moara Lintareasa", mi-a raspuns pe nerasuflate.

preferatii mei contemporani

sau contemporanii mei preferati...adica dau sonorul mai tare cand apar ei:
1.tribunul vadim
2.mircea badea
3.mircea dinescu
4.florin calinescu
5.gheorghe mencinicopschi
6.nicolae bacalbasa
7.virgil stroescu
7.victor rebengiuc
8.huidu si gainusa
9.andrei plesu
10.adrian paunescu
11.cristian andrei
12.rodica mandache
13.camil roguski
14.monica tatoiu
15.lavinia sandru

Din pacate, nu mai incap in lista: George Pruteanu,Octavian Paler si Jeana gheorghiu

oul lui Pingping

Chinezii(desi ar merita sa le spun"chinejii")sunt de departe campionii, suveranii absoluti ai oricarui tip de falsuri: astfel s-au nascut Panafonic, Mike,Adidao,Fingbone,Sonyng si lista poate continua pana maine, insa ca pot fabrica si oua contrafacute, jur ca nu m-as fi gandit niciodata.
Tehnologia imi pare enorm de complicata si costisitoare, totusi oul de laborator iese mai ieftin decat cel obtinut pe cai aproximativ naturale:sunt necesare forme speciale , o gramada de componente chimice si multa indemanare.
In primul rand e nevoie de niste materiale de baza ce se pot procura de la orice depozit de industriale:carbonat de calciu, gelatina,amidon, rasina,piatra acra si alte cateva.Din toate acestea se obtine un amestec si o treime din el se toarna in mulaje, se mai adauga clorat de calciu, coloranti artificiali si peste toate acestea se toarna substanta ce va constitui coaja oului.In final se usuca , se spala , se trece o ata prin el, se inmoaie in parafina, carbonat de calciu si uscat.Ouale pot fi fierte, prajite si datorita aditivilor, par chiar mai gustoase decat cele obisnuite.
E un subiect ce-mi da mari dureri de cap de cateva zile , mi-e imposibil sa inteleg cum toata aceasta tehnologie sofisticata costa mai putin decat obtinerea unui ou de la o gaina.Reiese ca si copiii fertilizati in vitro ar fi mai ieftin si mai simplu de obtinut decat in modul traditional.
Pingping e un intrus adapostit (unde altundeva?)la adresa mea din CI,a fost gasit de viitorul sau medic de familie de peste 4 ani(dar e recomandat sa-ti faci rezervare din timp) pe strada in prima zi de ger si s-a instalat cu drepturi depline deasupra primilor 5 elementi ai caloriferului, a descoperit mai curajos decat un corespondent de razboi , zona cea mai fierbinte.Il cheama Pingping pentru ca e un hibrid dintre o minge de ping-pong, un chinez pitic celebru si un pinguin cu papion.N-am castigat la lotto, dar m-am imbogatit cu el , pentru ca in unele tari loteria nationala se numeste pyango.
Si inca ceva:cred ca expresia"oul lui Columb" e anacronica si demodata.

frica de inaltime

A murit Frantz Iosif, cel pe care l-am cunoscut eu si nu personajul istoric, desi nici acesta nu e viu deloc.A murit omul (de la parter) caruia ii intrase prin efractie un pom fructifer, un visin in casa si din copacul insistent , insinuant , curios , a devenit orfan.N-a fost decat cateva ceasuri orfan , pentru ca l-am adoptat eu (de) la distanta.
Am facut un calcul rapid cati au murit in cei 15 ani de cand locuiesc aici si m-am ingrozit: nu sunt deloc putini.
Parterul si primele doua etaje au depasit recordul mondial de moarte pe metru(sau centimetru) patrat.Insa de la trei (unde stau eu)si ultimul etaj nu a plecat nimeni decat la o alta adresa , la puscarie , la spital, ori in strainatate.Nimeni in pozitie orizontala , ci doar in pozitie de drepti, adica nu in lumea celor drepti.
E clar ca moartea are frica de inaltime, dar si cea mai cumplita fobie poate fi tratata prin confruntare cu temerea respectiva.Daca esti ingrozit de un biet soarece (nu pot intelege niciodata aceasta isterie), ia-ti macar un hamster si ai grija de el , e o creatura adorabila desi din pacate are viata scurta fiind rozatoare.
Poti avea norocul sa nu mori inaintea lui daca cea care vine cu decontul final nu stie amanunte despre obsesii, fobii si despre modul in care se poate scapa de ele.

invitatie la cinema

Pixar - One Man Band



PIXAR - Partly Cloudy


For The Birds



Pixar - Geri's game


Knick Knack Pixar

fan club Danila

Cele mai recente imagini cu Danila al nostru , adica al tuturor celor care-l iubesc:inainte de a iesi , gatit , in oras (cu haine de imprumut, profitand de somnul lui Cleo)