Cand cade cerul peste tine(adica peste mine!), trebuie sa te straduiesti sa-l indepartezi cu forta si in acelasi timp cu blandete, ca sa nu zdrobesti balotii mari de vata, materialul din care sunt confectionati de obicei norii;
tot n-am inteles care-i diferenta dintre o tona de pene si una de plumb.
Cerul are si el greutatea lui considerabila, asa ca daca ti se-ntampla sa te nimereasca in moalele capului trebuie sa-ti pui dupa acest incident un plasture sau mai degraba comprese/ ca sa vezi ce iese, daca n-ai la indemana un ceai (panaceul universal) care sa te-ajute.
Un ceai de musetel sau de tei, te poate salva din orice: inainte de operatia pe cord deschis, pe creier, inainte de a-ti pune in gips piciorul fracturat, bei un ceai.Acesta e baza, interventiile chirurgicale sunt doar paleative.
Ceaiul te scapa din orice, mai ceva ca reteta miraculoasa pe baza de produsele stupului a Monicai Tatoiu.
Asadar, cand iti cade cerul in cap si odata cu el tone de baloti de vata despre care nu stiu daca-s mai grele decat aceleasi cantitati de fier, bei un ceai caldut si te bandajezi cu un plasture.
La fel procedezi cand te bombardeaza zecile de hartii suspect de vesele si de viu colorate ce-ti amintesc pe un ton foarte prietenos ca ai de inapoiat bani (niciodata de primit!), ori cand Cleocita e bolnava si te gandesti ca n-o sa mai poata iesi in terasa ei ca sa arunce cu mustati in trecatori, sau ca primavara e plecata incognito foarte departe.
De atata putere ai nevoie ca sa dai deoparte tot cerul ce se prabuseste peste tine mai greu decat capitele cu fan puse in spate de argatul diavolesc al lui Stan Patitu' , ca aceasta incercare ar trebui sa figureze ca proba la olimpiada, inaintea halterelor.
Exista si o parte frumoasa cand cerul cade peste tine : deasupra ta e numai cerul.
RăspundețiȘtergere