''Barutzu vrea un plic.
-Nu-ti mai dau plicuri, ca le strici, ii raspunde Tatutu si ma costa unul 50 de bani...''
Sunt icoane fermecatoare, incantatoare din volumul de proze scurte, ''cartea cu jucarii''.
Sunt comori de plus din sertarul cu jucarii.
Personajele sunt Tatutu, Maicuta, Mita si Barutu.
Acesta din urma nu stia sa raspunda la stupida intrebare'' cati ani ai?'' si dupa o lunga deliberare, rostea doar atat: ''sunt batran''.
Copilaria si tineretea au trecut pe langa el ca niste nori intunecati si plini de fulgere.
A lucrat ca ucenic in tipografia tatalui, a cunoscut ororile inchisorii, n-a reusit sa-si termine studiile, dar nu din vina lui.
A plecat in lumea larga si cateva decenii a locuit in tara cantoanelor, datorita starii de sanatate(sau de boala) a fiului sau, handicapat din nastere.
A devenit un batranel simpatic , oarecum greoi in miscari , dar cu un zambet larg si niste obraji plini de bunatate.S-a intors in tara si s-a stabilit la Arad.A donat o importanta colectie de arta Universitatii de Vest ''Vasile Goldis''.I s-a promis ca unele dintre lucrari vor fi expuse, insa cele mai multe vor fi bagate la beci.A fost oripilat de aceasta expresie frivola...bagate.
Purta o mustata eminamente argheziana, era distins, parea coborat dintr-o alta lume si folosea un limbaj usor arhaic.
Avea o infinita politete.
Suferea de Alzheimar si in ultimele luni a fost internat intr-un centru pentru tratamentul si cercetarea acestei boli.
Sunt doua luni de cand a disparut fara ca prea multi sa observe.
A plecat cu seninatate pentru ca era batran, asa cum el insusi stia de cand avea 3 ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu