L-am auzit in data de 7 martie pe (de altfel simpaticul) Mihai Gadea declarand in emisiunea lui nocturna,"sinteza zilei"..."mi se pare ca maine e 8 martie".
Nu cercetase temeinic si de aceea nu si-a permis sa riste o declaratie mai falsa decat un buletin meteo.A doua zi putea fi solstitiul de iarna, anul nou sau chiar 29 februarie.
Cum tot timpul sunt si eu macinata de indoieli, de supozitii care de cele mai multe ori nu se confirma, am doar banuiala ca maine ar fi 31 martie si nicidecum 1 aprilie.
Daca e adevarat, maine Nichita Stanescu ar fi implinit(sau poate implineste) 77 de ani..
N-am avut norocul sa ma fi nascut in aceeasi zi cu el , ci cu personaje complet distincte: cantareata Andreea Antonescu (ofer un premiu considerabil oricui stie pe dinafara titlul unui singur hit de-al solistei), regizorul Nae Caranfil si regina Elisabeta 1 a Angliei (ceea ce nu-i putin lucru).
N-am nimic de spus public despre versurile lui, e liber sa le citeasca fiecare in intimitate, doar ca el a reinventat poezia si limba romana.
Ar fi fost un poet infinit mai mare decat este daca nu s-ar fi straduit prea mult sa placa tuturor.
El nu-si daruia numai obiectele personale, ceasuri, monede, fulare, ci si versurile scrise in palma, pe servetele la restaurant, pe file de dictando ori pe eticheta sticlei de vin.Asa s-a nascut "vadime, vadime/eu am loc de tine/tu ai loc de mine/vadime, vadime"
Avea generozitatea rarissima a oamenilor fara copii care stiu ca n-au pentru cine sa adune ca rozatoarele.(cei care au copii si se numesc generic parinti sunt zgarciti si egoisti)
El nu-l avea decat pe copacul Gica si in virtutea unei cronologii firesti si nefiresti totodata, Gica a "trait" pana acum cativa ani.Nu stiu cand isi aniversa Gica ziua de nastere.
Am vazut ultimele imagini inregistrate cu Nichita in viata , fuma fara oprire si desi era inca tanar, nu implinise 50 de ani, ii lipseau complet dintii.Vorbea despre poezie, prietenie si moarte cu sarbii lui prieteni si cu pictorul Sorin Dumitrescu..Spunea ca mama sa, frumoasa rusoaica Tatiana il condamnase la moarte nascandu-l.Ca el nu-i decat o pata de sange care vorbeste.
Noi, altruistii, stim ca se pot dona bani, bunuri , sange si organe, desi in timpul vietii lui Nichita Hristea Stanescu , aceasta ultima notiune tinea de irealitate.
Cred ca ar fi avut nevoie sa fie transplantat, un ficat compatibil i-ar fi salvat viata si i-ar fi dat o alta dimensiune operei sale.Ficatul lui era facut zdrente de un vultur feroce.Era vulturul din lectia mea de abecedar si-mi aduc aminte ca imi era frica de el: "sus pe munte era un castel. castelul era al unui vultur vestit."Daca vulturul era atat de bogat si faimos, de ce-i devora ficatul lui Nichita? dar al lui Prometeu? am inteles:se hranea doar cu ficat de personaje celebre, asa cum unii nu pierd niciun prilej sa se fotografieze cu diverse personalitati.
Ar fi fost salvat daca fiecare dintre cei care nu neaparat l-au citit, dar cel putin auzisera de el., i-ar fi daruit cate o ora din viata lor.
Dar el ar fi refuzat politicos longevitatea , convins fiind ca un poet batran e ca un student batran.
"mi se pare ca am intrat in scurta vacanta de paste". Un paste fericit!
RăspundețiȘtergerePS Nu sunt un amator de poezie, dar iti pot reaminti unul din rarele interviuri video cu Nichita Stanescu ... " mai poete, nu mor caii când vor câinii"; Vulturul a fost atras de mirosul de alcool din ficatul sau, cum a fost apoi atras de mirosul ficatului lui Marin Sorescu.