Clientul nostru, stapanul nostru

Uneori cumpar detergenti si alte chimice din piata Apollo.E un mic magazin de profil unde vinde un domn foarte amabil care beneficiaza de cumul de functii: e si patron si vanzator.Domnul acesta scund si gras  n-are de unde sa stie ca mie imi displac oamenii excesiv de amabili.Adica: ma saluta intr-un mod foarte patetic in momentul in care intru in pravalia sa, imi da o sacosa si inca una, ca poate aceasta se rupe, imi propune sa cumpar orice si sa-i dau banii cand doresc, cu toate ca eu in viata mea n-am cumparat pe datorie, imi permite sa desfac produsesle sa le verific dupa miros , desi mi-ar da voie sa le si gust; ma conduce pan' la usa pe care o deschide cu grija ca sa nu ma mai obosesc eu.Pe scurt, ma copleseste cu amabilitati(ca intr-o expresie preferata: se tavalesc in tandreturi).
Intr-o zi l-am intalnit in alt loc, era in oras in afara programului si a privit prin mine fara sa ma salute , dar mi-am zis ca  poate nu m-a observat.Altadata iar m-am ciocnit de el si  la fel m-a privit inert fara niciun cuvant.Am inteles in cele din urma: respectul, salutul si solicitudinea sunt valabile doar pan' la usa tarabei.Bineinteles ca nu m-am suparat, vorba cuiva, sa n-am eu alt necaz in afara de asta.

Sefu' de la dero surf si 3 in unu nu-l cunoaste pe M.(si nu i-ar strica deloc, ar avea ce invata de la el), care si-a deschis recent un cafe bar.Clientii lui sunt proletarii de ora 6 a.m., care se indreapta spre uzinele(inca) existente ale patriei cu o escala de o tuica, doua,  la bodega susmentionata.E stiut ca mai degraba faci bani din afaceri aparent neinsemnate, meschine, ca suc la pahar, sifon, pufuleti, floricele, seminte, vata pe bat , traditionala tuica matinala si mai putin din produse scumpe .. (de fapt acestea sunt brandurile noastre de tara, sunt produse pe care nu le intalnesti nici in lumea civilizata, nici in Papua Noua Guinee) Un degustator fidel chiar se intreba retoric:"oare exista om care sa nu bea o tuica dimineata??"
Amicul M., seful barului fara nume, n-a auzit de expresia "clientul nostru, stapanul nostru", sau poate o stie, dar n-are resursele interioare s-o si aplice.Pentru ca unii clienti devin turbulenti, scandalagii,  nu stiu reguli(interioare) de comportare civilizata intr-un astfel de spatiu public, pentru ca nu inteleg ce li se spune, intai ii avertizeaza verbal , adica ii injura pe limba lor , iar cand toate acestea nu ajuta la nimic,   le aplica niste corectii de zile mari.Stiu ca de cand a deschis localul, sunt cateva luni bune,  a batut cel putin o duzina si i-a azvarlit afara cat a putut de departe, adica pana in statia de autobuz.Cu riscul de paguba personala considerabila, respectiv sticle pline scumpe facute zob, pahare goale tandari, scaune ramase invalide de cel putin un picior si mese cu fracturi deschise, amicul M.ii da fiecaruia ce merita pe langa nota de plata: pumni in pifometru(cum ar zice Mircea Badea) si suturi sanatoase in partea dorsala, toate facand parte din regulamentul de ordine interioara al localului.
Nimeni nu s-a considerat niciodata lezat, ultragiat, agresat.
Nimeni n-a reclamat nicaieri.
Insa nu stiu dupa cat timp au revenit, ori daca au mai dat pe acolo.
Condica de sugestii si reclamatii e curata ca prima zapada.