Inca mai exista strazi linistite cu batrane care stau incremenite la porti, asteptand postasul, sau neasteptand pe cineva, carora daca le adresezi un cuvant de salut, ori un zambet, afli povestea detaliata a vietii lor; asta mi s-a intamplat ieri cand i-am spus buna ziua(ca la sat, unde toti oamenii se saluta intre ei) pentru ca ma privea iscoditor si astepta sa-i spun macar o vorba , ceea ce am si facut, un singur cuvant a fost de ajuns ca sa primesc in schimbul lui o poveste intreaga: ca e singura si n-o viziteaza mai nimeni, nici macar vecinele, care "au mosh" si nu-si pot lasa moshul singur in casa si sa vina la ea; ca sta mai mult in frig, mai ales in iarna asta grea si am intrebat-o daca nu are o soba , pentru ca un lemn s-ar mai gasi pe undeva.Aproape ca a inceput sa planga si pe moment n-am inteles de ce, ca nu intrebasem despre cei disparuti din viata sa.
Cand vremurile au inceput sa se schimbe si s-au introdus conducte de gaz si pe strada sa, batranica a comis greseala vietii ei, pentru care isi frange in fiecare zi mainile de durere: a daramat vechea, fierbintea, primitoarea , soba din teracota, ca sa-si instaleze un convector care , nenorocitul, "nici pe el nu e in stare sa se incalzeasca". Si-a vandut confortul ei primitiv si sigur pe o iluzie, asa cum multi tarani au fost pacaliti sa-si dea covoarele, cergile durabile din lana, pe carpete ieftine de bazar cu "rapirea din serai".
Nu inteleg cum pot oamenii renunta cu atata usurinta, fara pareri de rau, la bunuri, dar mai ales la oameni langa care s-au simtit confortabil, care le-au transmis intimitate si caldura.
Chiar daca incepand de a doua zi iti pare rau, efectul distrugerii este ireparabil si ramai cu acea noutate care te-a ademenit si care s-a invechit si ea in timp record, ba mai mult ai inteles ca n-are nici pe departe calitatile sobei pe care ai demolat-o cu brutalitate.
Batrana trecuta binisor de 80 de ani mi-a spus ca nu-si doreste decat sa apuce si vara aceasta , iar daca dumnezeu ii mai da un pic de sanatate si cateva zile, sa-si construiasca o alta soba, oricat de modesta, in amintirea dragii sobe definitiv pierdute.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu