Sunt cuvinte pe care nu le folosesc niciodata fiindca nu-mi place cum suna.Si nu ma refer la cele cateva pe care dictionarul explicativ al limbii romane nu le consemneaza.Nu din pudoare nu le folosesc ,ci fiindca au o rezonanta grosiera ,antimuzicala. De exemplu, urasc sau evit cuvantul "a imbranci" pentru ca se refera la un gest brutal si alaturarea succesiva a unor consoane ca "b" si "r" imi suna in urechi la fel ca un fierastrau ruginit.
Un prieten imi povestea despre cum a fost o data (eu sunt convinsa ca de mai multe ori) imbrancit.Se pare ca era vorba chiar despre mine.
"Eu?? nu retin asta..."
N-am imbrancit niciodata pe nimeni la modul propriu.Poate Danila ar fi meritat de cateva ori ,dar e mai dificil "sa te cobori la nivelul lui".
"Imbrancit"...adica respins ,abandonat ,indepartat cu brutalitate ...umilit...cand te asteptai cel mai putin.
I s-a mai intamplat cuiva?
Uneori e utila si umilinta ,te ajuta sa progresezi traind toata gama de sentimente.Daca am trai numai in demnitate ,n-am evolua.In cazul meu exista o disproportie intre gravitatea problemei si ecoul pe care il are in mine.
Atunci cea mai proasta solutie e sa-mi plang de mila.Plansul nu te scoate din nici o situatie.Plansul este contraproductiv.
Doar cand nu stii ce ai de facut iti vine sa plangi si numai cand gasesti solutia te opresti .Cunosteam acest verb "a imbranci"doar cu sensul lui propriu.
Si chiar am in vedere pe cineva care ar fi meritat imbrancit de pe scara unui tramvai: {Ca si Nicolae Labis ...dar ce tragedie cumplita in cazul lui ,ce destin nedrept ,ce pierdere ireparabila ! A fost impins ori a alunecat...n-o sa se mai stie niciodata,adevarul nu poate fi restabilit ,e mort definitiv.Am avut norocul ,copil fiind sa o cunosc pe sora lui ,Margareta Labis.Povestea cum intrebase odata un elev :" care e versul care te-a impresionat cel mai mult?" -din moartea caprioarei .Si raspunsul:"cand dumneavoastra (pentru ca ea era sora evocata in poezie) erati flamanda ,bolnava si pe moarte". }
Si stiu exact cine ar fi trebuit sa fie acela : batranul tigan (dar nu de aceea il urasc ,fapta lui n-are legatura cu etnia de care apartine) impostor si pervers ce a fracturat destinul unor tineri: i-a transformat in criminali.Pe scurt :ei ,toti trei , au pus bazele unei cooperative ,a unui parteneriat.Oricat de condamnabil ar fi fost ce faceau cei doi ,adica prostitutie si proxenetism ,
angajamentul trebuia respectat si platita suma promisa.
Numai cine n-a mers in viata lui cu tramvaiul n-a fost niciodata imbrancit.
Romul Trifu poate ar fi scapat cu zile sa fi fost impins dintr-un tramvai. Dar a ajuns la "dezarticulare" ,asa cum ajung masinile uzate fizic si moral la dezmembrari.
Numai ca el umbla doar in Mercedess.
Si sigur nici nu auzise de filmul "un tramvai numit dorinta".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu