Daca ar depinde de mine ,as acorda filmului de mai sus Oscar pentru regie ,scenariu ,coloana sonora ,cel mai bun rol principal ,cel mai bun rol secundar ,machiaj etc.
Oscar post mortem pentru sunetistul Andrei Toncu disparut in acel tragic accident alaturi de Cristian Nemescu.
N-as plange niciodata la filme gen "love story" si nici macar la "Romeo si Julieta",dar acest film aparent atat de comic m-a induiosat pana la lacrimi.
Pentru ca asa sunt eu construita : ma intristeaza lucrurile care de obicei ii inveselesc pe altii.
Pentru ca asa cum imi spunea cineva ,eu descopar intotdeauna un lucru esential acolo unde cei mai multi dau grabit pagina.
Pentru ca eu si absolut oricine se poate identifica total cu protagonistul acestui filmulet.
Pentru ca toti suntem macar intr-un singur moment al vietii noastre la fel ca nefericitul Prikoke :
naivi si lipsiti de curajul de a rupe definitiv zidurile care ne tin captivi, incapabili de a schimba rutina confortabila pe experiente noi care ne-ar imbogati considerabil.
Aceasta poveste confirma proverbul
cand te inveti si spanzurat zici ca-i bine.
Mie mi se pare ca personajul principal este motanul Nifi in care se regasesc tot mai multi dintre romani. Zilnic ascult ineptiile cate unui motan Nifi autoconsiderat guru al cunoasterii absolute care incearca sa te convinga de ceva in care nici el nu crede. Du-te tu ca vin si eu mai tarziu, era o poanta comunista reactualizata de motanelul cu 2 picioare din fabula lui Prikoke. In fond ce-i ofera Nifi, libertatea pe care nici el nu si-a ales-o ? Nifi poate deveni pisica salbatica la fel de bine ca si Prikoke porc salbatic. Adica niciodata. Si atunci de ce acest demers al lui Nifi ? Nifi nu este decat Mefisto sau ca sa fim mai carpatini, Imbarligaciosu’. Du-te tu ca vin si eu mai tarziu !
RăspundețiȘtergereNimeni nu-ti intinde o mana de ajutor, toti vor sa nu reusesti ca sa rada de tine. E singura ocupatie a romanilor, mistocareala.