prezent de dai in gropi

Cum , din pacate, n-am prieteni imaginari asa cum au copiii de 4 ani , trebuie sa dialoghez cu cei din planul real, desi sunt convinsa ca cei dintai mi-ar raspunde mult mai exact la diversele intrebari care ma preocupa.Nu pot conta decat pe cei prezenti si vii , asa cum era Eminescu in viziunea lui Nichita:"el era un om viu , viu , pipaibil cu mana; el avea piele imbracata in shtofa".
Asadar , draga prietene imbracat cu stofe , pentru ca reprezinti Renel , Electrica ori cum s-o mai numi (n-am fost invitata la multiplele botezuri), am un mic conflict cu cineva. Numele lui este stalpul de telegraf (parca asa i se spunea demult), sau stalpul care ne aduce curentul electric .Observ ca sunt dotati(stalpii respectivi) cu niste senzori de prezenta , adica lumineaza doar cand te apropii de ei.Si cand te indepartezi , cine iti mai poarta de grija? Ma refer la stalpii din spatele blocului meu, mi se mai intampla sa ma intorc pe intuneric , sunt binevoitori cateva secunde si brusc bunavointa le dispare.Poate ai ceva trecere la seful stalpilor si-i transmiti ca ai semnale din teritoriu cum ca e preferata bezna acestei alternante de lumina intuneric.Pentru ca trecerea de la o lumina puternica la intunericul cel mai adanc , ma face sa nu mai vad absolut nimic.Si daca dincolo de fascicolul luminos se afla o groapa pe care mai degraba o remarcam daca nu mi se puneau aceste flashuri in ochi? Cine ma despagubeste daca nimeresc intr-o groapa dupa ce m-ati amagit cu aceasta dara luminoasa si ingusta? tu, fara indoiala , pentru ca pe tine te cunosc si faci parte dintre acolitii lor.
E ca si cum as merge intr-o vizita la etajul 4 si la plecare gazda ma conduce pana la usa pe care o inchide imediat in urma mea, linistita ca nu mi s-a intamplat nimic rau in locuinta respectiva , ies din casa pe o scara lipsita de orice sursa de lumina si la etajul inferior ma asteapta un monstru care imi smulge poseta si cerceii...stiu ca n-ai vazut niciun monstru cu cercei , dar el are nevasta si jaful este in acest scop.
Ori daca-ti amintesti de vremurile indepartate cand se vindea benzina trimestrial ,cineva s-a dus sa-si ia benzina cu 15 minute inaintea trimestrului pentru care avea respectivele bonuri, "nu se poate , i s-a spus, ati venit in trimestrul 2 sa cereti benzina pentru trimestrul 3" , "dar mai sunt cateva minute pana in trim 3.." "nu se poate , oricand poate veni controlul.."
Vreau sa nu mai fiu amagita cu aceasta lumina nesincera careia ii pasa de mine cativa metri pe o arie restransa de influenta si dupa aceea intampla-se orice , imi diminueaza atentia, acuitatea vizuala si chiar ma expune unor pericole , asadar ori lasati curentul continuu , ori luati-l ca mai curand ma descurc fara el.
Instalati curentul alternativ pe scarile institutiei voastre , in primul rand pe holurile ce duc la casierie , ma gandeam ca economia de acolo ar fi cazul sa inceapa.

uneori sorcova nu e vesela

Pavoazat multicolor, impodobit de la bordura pana la stalpul cel mai inalt, decorat cu beculete ,scantei luminoase, stelute mii, orasul seamana cu o sorcova.
Care poate fi definitia sorcovei? un kitch simpatic , asa cum sunt piticii de gradina, dar tot un kitch ramane.Stiu pe cineva care i-a cumparat copilului un pitic de gradina (desi el nu avea gradina )si parca am aflat mai tarziu ca a zdrobit picioarele cuiva din casa: era din ciment si nu din ipsos, asadar piticii sunt capabili de fapte mari.
Orasul e gatit cu podoabe din cale-afara de ieftine , se vede de la distanta , ca o cocoana ce-si pune in loc de o singura bijuterie autentica , o mie de gablontzuri si in loc de un strop de parfum dintr-un brand consacrat , foloseste o apa de colonie la pretul cel mai mic.(asta ma duce cu gandul la pitzipoanca.ro)
Decoratiunile stradale de sarbatori sunt la fel de inutile si de paguboase ca tonele de materiale electorale ce ar trebui interzise o data si odata.
Probabil noaptea incanta copiii , care se inveselesc de tot ce e roz, stralucitor si cu sclipici , dar ziua , aceste esafodaje de cabluri, becuri moarte , schelete de brazi si mosi craciuni stilizati din sarma , sunt monstruoase si sinistre.
Astept cu nerabdare sa treaca acest stadiu de oras sorcova , asa cum o larva se grabeste sa se transforme mai rapid in fluture ca sa-si ia zborul.
Dupa sarbatori , orasul se inrudeste cu un clovn trist ce-si curata fardurile stridente.

obiceiuri de iarna si nu numai

Oricat de mult imi displac formalismele si cliseele, trebuie sa ma aliniez si eu uneori majoritatii.Adica sa spun din cand in cand "viata merge inainte" , sau ocazional "la multi ani"(un sinonim pentru aceasta expresie nu prea exista), dar sa le refuz pe altele , gen "speranta moare ultima", ori "sa lasi loc de buna ziua".Aceasta din urma este culmea ipocriziei , lingusirii si a oportunismului omenesc.Adica sa-i spui "buna ziua" cuiva doar ca sa respecti niste false relatii interumane , cand de fapt mai degraba ai trece pe alt trotuar si te-ai muta in alta galaxie la intalnirea cu o persoana ce nu ti-a facut niciodata nici cel mai neinsemnat bine dar n-a ezitat nicio clipa sa-ti faca un rau , involuntar sau nu.
Trotuarul pe care circul eu este curatat de gheata , e neted si uscat , iar cel parcurs de oamenii la care nu m-as duce niciodata cu "buna dimineata" , sau "buna seara",e mai alunecos decat un patinoar sau decat un sarpe si foarte sus pe cladirea cea mai inalta atarna o familie de turturi(de gheata, desi e pleonastic si redundant): mama , tata si cei cativa copii.Sunt sclipitori si predispusi la crima, se uita in jos cu o sclipire dementa.Ma sperie mai mult decat versul "si luna sclipea ca un colt de mistret".
Pe toti oamenii meschini , rai , urati la suflet pana peste poate din viata mea, i-as ameninta cu aceasta familie ucigasa si poate astfel isi schimba si ei gandurile si atitudinea.
In rest sarbatorile sunt doar pretexte sa ne bucuram festiv si organizat impreuna cu oamenii care conteaza cu adevarat in viata noastra.

Cleo are costum de ski

Si la Cleo a venit mosu'.
I-a adus un costum pentru ski, iar cand se va plictisi de el , il va purta si Danila, care n-a primit daruri.El este ruda saraca a lui mos Craciun.

in vizita la vrajitorul din Oz

Am strabatut un drum extrem de lung pana la marele vraci , tamaduitor ori nu stiu cum altfel sa-i spun.Nu m-as fi dus niciodata de capul meu daca n-ar fi fost cineva suficient de insistent si convingator care sa ma insoteasca pana acolo.Am fost si eu, ca multi altii , la vrajitorul din Oz, adica falsa iluzie a tuturor posibilitatilor.
Daca maretul ,cumplitul, infricosatorul Oz nu era in realitate decat un sarlatan , un biet circar ieftin din Omaha, cel la care am fost eu nu era chiar un impostor, desi nu mi-a putut oferi o sanatate din fier ...dar ce pot face cu minereuri de fier cand eu sunt alcatuita din carne si oase?
Nu i-am cerut nici creier , nici inima , nici curaj, doar cei mai multi din jurul meu o duc extrem de bine fara toate acestea.
Vrajitorul din Oz(indiferent de locul lui de provenienta)e doar un mecanism simplu si sofisticat totodata ce declanseaza in unii vizitatori resorturile lor de bunatate , vointa si intrajutorare , el pune la incercare prietenia si altruismul, acolo unde ele exista .Resedinta sa , orasul de smarald , poate fi orasul fiecaruia daca e privit printr-un ciob de sticla colorata si ca prin minune griul , praful , monotonia dispar.
Si eu am fost la Vrajitorul din Oz, drumul spre el a fost istovitor , am mers pe o carare nesfarsita de caramizi galbene, apoi pe o alee din piatra , un mozaic de pietre pe care nimeni nu le observa de obicei.O singura piatra lipsea si marele vrajitor mi-a aratat-o pe aceea.

mai mult decat dilema

Copacii de care vorbeam cu cateva zile in urma l-au ucis si pe tanarul Adelin.
Altii spun ca ei (copacii)au facut inca o data dreptate.
Eu as spune ca de fapt parintii lui sunt ucigasii.
Parintii mananca agurida si copiilor li se strepezesc dintii.

stimati jurnalisti de Brancoveanu,

Poate chiar nu-mi pasa de voi daca n-ati fi scris in articolul despre moartea (tragica, desi e un paradox sau un pleonasm)accidentala a unui tanar pe care-l cunosteam bine , o suta de inexactitati pe cm patrat, incepand cu prenumele lui care nu era deloc Adrian Ciprian cum ati spus.Ce mare lucru o fi sa mergi la politie, sa "iei" un caz si sa-l relatezi sec? E ca in povestea aceea in care elevului i se cere sa dea definitia racului si el raspunde ca este un mic peste rosu care merge de-a -ndaratelea.E corectat si i se spune ca racul nu e peste , nu e rosu si nu merge de-a-ndaratelea , cu aceste mici exceptii , definitia lui fiind perfecta.Pentru ca scrieti la "obiectiv" si nu la Romania Literara , nu vi se poate pretinde decat obiectivitate si relatarea corecta a evenimentelor.
Nu mai vorbesc de zelul unora de a pune virgula intre subiect si predicat , de a spune "marea majoritate" , ori de a folosi alte multe expresii din limbajul de lemn, dar , aveti macar grija ca dupa cuvinte gen "capul" , "timpul" , care au aceasta terminatie , sa nu mai folositi cuvinte care incep cu a , e, i.
Inteleg ca n-a avut cine sa va invete , din simplu motiv ca maria sa , sfintia sa Brancoveanu, patronul vostru spiritual(daca intre timp a fost sanctificat) nu prea stia sa scrie(avea scribi) , de gramatica nici nu auzise , iar talent literar avea pana la genunchiul broastei, pentru ca n-a studiat la scolile inalte ale Europei si nici n-a fost prieten cu Erasmus din Rotterdam ca Dimitrie Cantemir.

"...si George nu mai vine"

Azi isi sarbatoreste ziua de nastere , dar nu invita pe nimeni (asa cum nu invitam pe nimeni la moartea noastra cand vin toti nepoftitii din lume...oare este aceasta o impolitete?)
A ramas inchis intr-o odaie (imi place nespus acest cuvant , mai ales in contextul anunturilor imobiliare din rep.Moldova..vand apartament cu o odaie , cu doua odai , cu trei..), in aceeasi in care copil fiind , nu avea mai mult de trei ani , tatal il incuia si-l obliga sa asculte la placi vechi , Brahms , Beethoven , Vivaldi , Chopin.
Tatal sau l-a uitat inchis in acea incapere, a pierdut cheia , sau era din jeleu de cirese si a mancat-o cineva( in zilele noastre ar putea fi acuzat de rele tratamente aplicate minorului).Din vina lui s-a indragostit de muzica clasica la fel ca un tanar ce se supune unei casatorii aranjata de parinti si dupa o vreme chiar ajunge cu adevarat sa-si iubeasca mireasa aleasa de altii.
Tatalui sau ii datoreaza curajul de a fi venit la cateva intalniri cu manelisti consacrati sa le spuna ca productiile lor sunt un jeg.

George Mihail Pruteanu s-a nascut la 15 decembrie.Nu-si aniverseaza ziua de nastere pentru ca intotdeauna a urat festivismele ieftine.A avut fapte de inger si pacate.
Era mereu curios, mereu uimit de toate lucrurile pe care le descoperea, gata in orice secunda sa le comenteze , sa le masoare.
Ultimul sau reper biografic(mi-e imposibil sa-i spun "moarte") a fost anuntat la breaking news(ironia sortii)...stiu sigur cat de mult i-ar fi displacut acest lucru.De fapt el a murit in clipa in care a auzit "ne intereseaza banu'/nu parerea lu Pruteanu"
Lui ii placeau lucrurile simple , ca de exemplu sa se aseze pe bordura strazii si sa discute, ori sa-i invite pe cei foarte apropiati (putinii) undeva la o cafea , iar din lucrurile complicate , stia cel mai bine sa fie aparatorul din oficiu al limbii romane.
Era fluctuant , temperamental , complex si surprinzator si atat de corect ca nu si-ar fi incalcat niciodata o promisiune.Era exact si punctual , era un vulcan si cu el s-a pierdut ceva din bogatia lumii.

accesul interzis

In cele mai multe spatii publice , e interzis accesul cu animale.Nu conteaza dimensiunea , specia , ca e deparazitat , binecrescut ori nu.Nu e voie si gata , desi posesorul proprietarul acelui animal poarta cu el toate insemnele vietatii cu care locuieste: amprenta genetica din firele de par , eventualele zoonoze (si oamenii transmit boli animalelor , nu numai invers).
Astept ca intr-o buna zi sa se interzica intrarea in orice spatiu destinat publicului larg a copiilor cu varste sub 7 ani, pentru ca acestia fac mai multa mizerie decat toti cainii la un loc.Urla , sunt isterici , vor tot raftul cu bonibon, tot standul cu jucarii , se tavalesc pe jos,regurgiteaza, vomita , fac pe ei, sparg ouale Kinder din raft si mitocanu' de taica-sau le pune incetisor la loc, ating produsele vestimentare cu mana murdara de ciocolata topita, vor sa incerce orice tastatura,orice mecanism pe care-l strica si exemplele pot continua.Reprezinta un stres ingrozitor pentru persoanele care nu cad pe spate cand vad o astfel de loaza rasfatata peste masura.
Astept sa vad pictograme care interzic total accesul cu de-alde Goe sau Ionel Popescu.

draga prietene,

..m-am adresat astfel pentru ca in repetate randuri ai tinut sa-mi amintesti ca-mi esti prieten , totusi oare eu de ce n-am simtit niciodata acest lucru?
Poate nu vei citi ceea ce-ti voi spune , ori poate vei rasfoi aici pe furis si nu te vei recunoaste , vei considera ca orice asemanare cu personaje reale este absolut intamplatoare.
Oricat de neplacut ti-ar parea , imi esti mult mai putin prieten decat "pongo prin oras" , chiar daca nu l-am vazut niciodata la fata.Numai pentru ca ne stim de un amar de ani (din mileniul trecut), nu a inaltat cu nimic muntele prieteniei dintre noi.Nu mi-ai aratat niciodata afectiune sau consideratie , ori poate eu n-am fost vrednica de toate astea.Sau poate mi le-ai aratat si eu n-am fost in stare sa le inteleg , poate receptorii mei erau prea tociti dintr-o anumita directie.
De un an incoace ma inviti la cursurile pe care le predai.Am promis de mai multe ori ca vin si totusi n-am facut-o.Orice se poate spune despre mine , mai putin ca n-am cuvant.Totusi in acest caz n-am avut.M-ai invitat sa asist la cursurile pe care le predai (eu le voi numi altfel decat se numesc de fapt)de frizerie , croitorie si prim ajutor.Trei intr-unul.Daca erau si bune maniere , zau ca veneam.
Pot sa te intreb de ce nu m-ai invitat in urma cu vreo 15 ani , sa zicem?Jur ca nu astept niciun raspuns la aceasta absura intrebare.E ca si cum azi as intreba-o pe Romica Jurca de ce a plouat in ziua cand am implinit eu 18 ani , zi in care se anuntase cer senin.
Poate cu entuziasmul meu din secolul trecut , m-as fi inscris pe loc la ilustra scoala de frizerie , manichiura si prim ajutor si as fi obtinut si eu competente in aceste domenii.Poate acest lucru mi-ar fi schimbat viata , destinul.N-am indraznit sa vin neinvitata , asa cum nu ma duc nicaieri nepoftita.Acum faci precizarea ca intrarea este libera , atunci costa atat de mult ca nu mi-as fi permis? As fi venit fara bilet, ca la teatru cand esti ruda cu actorul din rolul pricipal.Sau mi-as fi vandut iluzii , sperante , o bucata din suflet si-mi procuram biletul ce-mi asigura intrarea.Atunci as fi descoperit cursurile intersante pentru mine si sigur m-as fi straduit sa invat.N-aveam pretentia sa ma meditezi in particular ca pe cocoana aia pe care au sustinut-o toti(de aceea o vizitai acasa ...mi-a spus un fost vecin al dansei, pentru ea ai putut fi mentor , indrumator , bun sfatuitor , nu si pentru mine care aveam atata nevoie...)pentru ca , desi nu mi-am facut niciun fel de investigatii in acest sens , se pare ca am creier la purtator; si chiar daca n-aveam , as fi fost mult prea demna sa merg ca omul de tinichea (sau de paie , ori de tinichea)la vrajitorul din Oz sa cersesc.Doamna aceea oricum s-ar fi descurcat: avea un sot cu influenta , cu bani, avea ambitii nemasurate si ar fi absolvit cursul de frizerie si fara atata sustinere .Dar "noi (adica cei din neamul nostru) nu stim sa dam din coate"..remarca bunul meu unchi cu tristete.N-am avut niciodata norocul de sustinerea cuiva .Mi-as fi dorit ca acum sa pot si eu sa multumesc cuiva important din viata mea , asa cum fac vedetele care pasesc pe un covor rosu:"multumesc mamei , tatalui , nasului , dentistului" . Mie nu mi-a redat nimeni zambetul , am avut dinti frumosi de la natura.
Sa nu crezi ca e o revarsare de rautate , invidie sau resentimente pentru ca doamna aia zdravana , solida , inalta( care aduce acum a halterofil si matroana de club sovietic ), a reusit in viata si eu nu. Viata mea , oricum a fost ea , n-as schimba-o cu a nimanui.Nu e vorba decat de o imensa mahnire, s-a adunat in mine un ocean de mahnire si amaraciune pentru ca oameni care-ar fi putut fi cu adevarat importanti in viata mea , au trecut pe langa mine cu raceala si indiferenta.La mine dezamagirea nu se prescrie niciodata. De aceea fericirea mea n-a fost niciodata dupa colt.
E prea tarziu sa ma mai intereseze acum frizeria si manuitul foarfecei.Nici nu cred ca mai am indemanarea si disponibilitatea necesara.Mi-e frica de foarfeca mai mult decat arcul cu sageti otravite.Cat priveste primul ajutor...Atlantida e demult istorie.Probabil doamna aceea norocoasa si favorizata de astre , si-a dat demult si doctoratul , fiindca altfel esti un nimeni , altfel nici nu existi.
O sa-mi dau si eu doctoratul.In tristete.
O sa organizez si eu niste cursuri de... discretie , pentru cei carora le e straina aceasta notiune, fiindca (pe langa multe calitati absente) sunt campioana mondiala la discretie, plang doar cand sunt sigura ca nu ma vede nimeni, asa cum o persoana needucata arunca gunoiul pe jos cand stie ca nu e observata de alti ochi.

p.s.aceasta expunere nu e o lamentatie , nu-mi plang de mila , nu e niciun repros catre cineva.
Este doar rezolvarea unui conflict (cu mine) si a unei ecuatii cu necunoscuti.
Subiectul a devenit , in sfarsit, exhaustiv.