Puradelul isi aduna cu grija de pe caldaram pufuletii ieftini pe care ii scapase din punga.
Era mic, murdar,simpatic ,parea coborat din Tonitza si ...cum altfel ??..decat mucos.
M-am oferit sa-l despagubesc si sa nu mai adune pufuletii risipiti pe o raza larga ,dar nici cu ordinul parchetului n-ar fi renuntat la ei.
Disperarea lui de a nu-si putea recupera marfa pierduta era prea mare.
M-a cuprins mila si duiosia si m-am gandit pentru o clipa sa-l iau acasa.
M-am simtit ca-ntr-o emisiune gen "ia-ma acasa".
Incerca sa-si stearga nasul si sa-si stranga pufuletii intr-un gest simultan ,era singur si neajutorat ,spre deosebire de alte dati cand tiganii tata sau mama sunt pe-aproape.
Parea Haensel cel ratacit din poveste caruia pasarile i-au ciugulit firimiturile care i-ar fi aratat drumul inapoi spre casa.
Nu inteleg de ce un pui de tigan cu nasul curat este intotdeauna o contradictie in termeni.
Adica e ceva ce nu se poate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu