Dupa moartea cuiva apropiat , vechii celti aveau obiceiul sa-si arunce in apa toate bunurile de pret in incercarea de a-i imbuna pe zei.
Nu cred sa existe bunuri mai de pret decat amintirile despre oamenii cu adevarat importanti din vietile noastre.Si cine s-ar desparti bucuros de ele?
Cu dl. George Pruteanu nu ne mai putem intalni in nicio biblioteca din lume
Si dovezi certe ca in paradis ar exista biblioteci ,nu exista.
Acolo exista doar crini ,dupa spusele cuiva..."sa ne-intalnim la umbra unui crin in paradis".
Dincolo de intelectualul sofisticat care era ,dincolo de traducerea exemplara la "Divina comedie",ceea ce te fascina la el era caldura lui profund umana.( e un lucru extrem de important si cel mai mult imi displace ca unor oameni superiori pe care-i cunosc le lipseste exact acest lucru:umanitatea ,par goliti de orice sentimente)
Era de-o inteligenta emotionala neobisnuita.
Era charismatic si plin de farmec personal (care uneori poate valora mai mult decat masterate si doctorate "fara numar").Si fiindca veni vorba de manele...ca sa le demonteze cu argumente solide , era nevoit sa le...asculte ; intr-o zi spunea "chiar azi am inghitit vreo 15" ...indigesta masa
Cele doua fotografii (intr-una e Cleo din Braila , daca mai era nevoie de vreo precizare) au in comun...covorul.
Adica cele doua covoare pot fi frati sau surori ,un grad de rudenie sigur exista intre ele ,daca nu cumva unul n-o fi clona celuilalt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu