viata m-a obosit destul

O adolescenta firava s-a sinucis spanzurandu-se de un cui ce ar fi sustinut foarte bine o rama cu fotografie sau o oglinda de mici dimensiuni.
A lasat un bilet in care a scris caligrafic si perfect gramatical:
''dragii mei parinti, va rog sa ma iertati pentru gestul meu, dar sunt bolnava, obosesc repede''.
A avut grija sa puna virgula obligatorie inaintea conjunctiei ''dar'', partea de vorbire cea mai sententioasa si neiertatoare: are rolul sa anuleze tot ce s-a spus pana la ea:
''te iubesc, dar...''
''as fi de acord, dar...''
Este micul horror al gramaticii romane , orice tentativa de a-l ucide e dinainte pierduta; fratele sau, ''insa'' are grija sa-i asigure schimbul.

''copiii obositi cad pe rand ca niste bujori franti de ploaie'', speram sa se fi intamplat acelasi  lucru si cu eroina tristei povesti,
dar,
din pacate, nu.


.