Un distins domn imi marturisea ca nu stie sa danseze si nici n-ar fi capabil sa invete vreodata.
Il asigur ca n-a pierdut nimic din asta, nici el si nici spectatorii.
Ma intreb pentru ce-i bun dansul, ca Nichita cand privindu-si mainile intr-o dimineta a constatat ca sunt absurde.
N-am aflat pana la aceasta varsta la ce foloseste rama fotografiei de la nunta, sau globurile, ori cravata serpuind pe burti greu de ascuns.Dar ghiveciul? dar invelitoarea de carte? probabil efectul lor e de apa sfintita:nici n-ajuta, nici nu strica.
Cand spun ''dans'', imi vin in minte imagini de trupuri dizgratioase, asudate si multe gesturi aproape obscene, dar n-am uitat ca in definitia lui intra si Dan Puric.
Mintea mea nu poate patrunde semnificatia dansului la manifestari mondene cum ar fi nunti sau botezuri(cumetrii, dupa caz).Probabil transmite un mesaj catre comunitate, insa eu nu sunt capabila sa-l inteleg.
Nu conteaza ca arati ca o rata pe varza, ca esti supraponderal, hipertensiv, ca toalele ostentativ scoase din cutie iti stau ca pe gard iar frizurile sunt de Igiena comunista, ca te misti ca o cocoana grasa care incearca sa coboare din tramvai, nici calcatul in strachini pe tocurile ce nu-ti sunt familiare, ca ai o mutra de taran parsiv cu sosete albe, dansul e obligatoriu, face parte din felicitare, meniu si din dar.
Eu as interzice dansul prin lege exceptand trei situatii:
daca esti negru bantu, ai mutatie definitiva in Papua Noua Guinee ori te numesti Fred Astaire.
De acord.
RăspundețiȘtergere