Am fost admonestata in particular exact de domnul care n-a absolvit scoala de dans, ci doar sectiunea bune maniere: adica ce-am eu personal cu cei pe care nu-i cheama Fred Astaire, a sarit in apararea dansatorilor amatori la care eu remarc o gratie de buldozer ori de sifonier in 3 usi cu firida, model vechi de care aveau parintii si bunicii nostri.A vrut sa-mi dea cu nuiaua peste mainile cu care scriu tot felul de prostii, ca tortionarii care-i loveau pe pianisti peste degete.
Insa eu nu iubesc pe nimeni si nu urasc pe nimeni, cu cate o exceptie majora in ambele cazuri.
Doar observ si ma amuz uneori, pentru ca nicaieri nu scrie ca n-as avea dreptul sa fac asta.
Cine a avut ocazia sa vada mormantul lui Nichita de pe aleea scriitorilor din cimitirul Bellu, a citit urmatoarele:''eu sunt o pata de sange care vorbeste''.Oricui i se potriveste aceasta definitie, dar cati ar fi avut inspiratia s-o spuna?
Eu sunt un autist ratat, asa cum sunt copiii cu aceasta afectiune (la fel ca si cei cu sindromul Down)care rup hartii pana la plus infinit.Un tata de copil mongoloid imi povestea cum il poate lasa in siguranta in casa numai daca-i pune la indemana un teanc de ziare.
Rabdarea copiluluie e fara sfarsit:hartia va fi faramitata in particule milimetrice.
Pentru ca nu-mi permit sa fac atata mizerie pe jos, am o galeata plina de cuvinte din care asamblez jucarii tip Lego.Joaca inconstienta naste uneori casute cu gardut alb, alteori creaturi monstruoase.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu