Inca mai exista strazi linistite cu batrane care stau incremenite la porti, asteptand postasul, sau neasteptand pe cineva, carora daca le adresezi un cuvant de salut, ori un zambet, afli povestea detaliata a vietii lor; asta mi s-a intamplat ieri cand i-am spus buna ziua(ca la sat, unde toti oamenii se saluta intre ei) pentru ca ma privea iscoditor si astepta sa-i spun macar o vorba , ceea ce am si facut, un singur cuvant a fost de ajuns ca sa primesc in schimbul lui o poveste intreaga: ca e singura si n-o viziteaza mai nimeni, nici macar vecinele, care "au mosh" si nu-si pot lasa moshul singur in casa si sa vina la ea; ca sta mai mult in frig, mai ales in iarna asta grea si am intrebat-o daca nu are o soba , pentru ca un lemn s-ar mai gasi pe undeva.Aproape ca a inceput sa planga si pe moment n-am inteles de ce, ca nu intrebasem despre cei disparuti din viata sa.
Cand vremurile au inceput sa se schimbe si s-au introdus conducte de gaz si pe strada sa, batranica a comis greseala vietii ei, pentru care isi frange in fiecare zi mainile de durere: a daramat vechea, fierbintea, primitoarea , soba din teracota, ca sa-si instaleze un convector care , nenorocitul, "nici pe el nu e in stare sa se incalzeasca". Si-a vandut confortul ei primitiv si sigur pe o iluzie, asa cum multi tarani au fost pacaliti sa-si dea covoarele, cergile durabile din lana, pe carpete ieftine de bazar cu "rapirea din serai".
Nu inteleg cum pot oamenii renunta cu atata usurinta, fara pareri de rau, la bunuri, dar mai ales la oameni langa care s-au simtit confortabil, care le-au transmis intimitate si caldura.
Chiar daca incepand de a doua zi iti pare rau, efectul distrugerii este ireparabil si ramai cu acea noutate care te-a ademenit si care s-a invechit si ea in timp record, ba mai mult ai inteles ca n-are nici pe departe calitatile sobei pe care ai demolat-o cu brutalitate.
Batrana trecuta binisor de 80 de ani mi-a spus ca nu-si doreste decat sa apuce si vara aceasta , iar daca dumnezeu ii mai da un pic de sanatate si cateva zile, sa-si construiasca o alta soba, oricat de modesta, in amintirea dragii sobe definitiv pierdute.
sâmbătă, 27 februarie 2010
vineri, 26 februarie 2010
Dragobete si mai cum??
Din neatentie, n-am observat un mesaj mai vechi ce suna cam asa"un pupic de Dragobete", abia azi l-am descoperit , cand sarbatoarea respectiva e mai expirata decat o eugenie pe care o mancam noi in mileniul trecut , fara sa verificam vreodata termenul de valabilitate, notiune care nici nu exista , si chiar daca ar fi existat, cui i-ar fi pasat ?
Dar cine e Dragobete? Sau Dragobete si mai cum? Pentru ca nu-l poate chema doar atat, sigur mai are un nume, un prenume si chiar un renume. Din cate stiu, e un tip intreprinzator care a pus bazele unei afaceri ce nu va intra prea curand in insolventa.O afacere "strasnica", asa cum ar spune blondul Igor de la Chisinau.
Stiu ca sunt o bruta, o bruta insensibila , cum imi place sa spun despre mine (desi termenul e pleonastic si redundant), pentru ca inima mea nu vibreaza (ca a oricarui cetatean cu bun simt) de Dragobete.
Si nu ma omor nici dupa filmulete(colaje) viu colorate, cu fetite, cu flori, cu mesaje moralizatoare si care indeamna la altruism mai ceva ca revistele de propaganda baptista, care ma invata ca "iubirea e un lucru foarte mare", "femeia este perfectiunea lumii" si alte texte pe care eu nu le pot patrunde in dimensiunea lor profund filozofica.
"Poveste lui Prikoke" va ramane filmul meu preferat multa vreme de acum incolo.
Iar de Dragobete, mi-as fi dorit un cadou special de la prietenul care nu m-a uitat: sa-mi urce pana la etajul 3 (fara lift) sacul de 10 kg cu asternut igienic pentru pisica.
Cer prea multe? vi se pare prea mult? l-am urcat eu in cele din urma.
Dar cine e Dragobete? Sau Dragobete si mai cum? Pentru ca nu-l poate chema doar atat, sigur mai are un nume, un prenume si chiar un renume. Din cate stiu, e un tip intreprinzator care a pus bazele unei afaceri ce nu va intra prea curand in insolventa.O afacere "strasnica", asa cum ar spune blondul Igor de la Chisinau.
Stiu ca sunt o bruta, o bruta insensibila , cum imi place sa spun despre mine (desi termenul e pleonastic si redundant), pentru ca inima mea nu vibreaza (ca a oricarui cetatean cu bun simt) de Dragobete.
Si nu ma omor nici dupa filmulete(colaje) viu colorate, cu fetite, cu flori, cu mesaje moralizatoare si care indeamna la altruism mai ceva ca revistele de propaganda baptista, care ma invata ca "iubirea e un lucru foarte mare", "femeia este perfectiunea lumii" si alte texte pe care eu nu le pot patrunde in dimensiunea lor profund filozofica.
"Poveste lui Prikoke" va ramane filmul meu preferat multa vreme de acum incolo.
Iar de Dragobete, mi-as fi dorit un cadou special de la prietenul care nu m-a uitat: sa-mi urce pana la etajul 3 (fara lift) sacul de 10 kg cu asternut igienic pentru pisica.
Cer prea multe? vi se pare prea mult? l-am urcat eu in cele din urma.
sâmbătă, 20 februarie 2010
haina il face pe mort
Oamenii primesc in dar de la cele mai banale , pana la cele mai neobisnuite lucruri; de exemplu eu am primt azi drept cadou, nearanjat deloc in vreun ambalaj special, o idee, aceea despre hainele" de sarbatoare" ale batranilor. Desi astfel de evenimente erau destul de rare, hainele respective se pastrau cu sfintenie pentru doar cateva imprejurari: o nunta, un botez , o inmormantare , mersul la biserica sau la Bucuresti. De multe ori hainele si restul de obiecte din jur le supravietuiesc apartinatorilor, asa cum uneori moare mai intai vizitatorul(aparent sanatos) al unui bolnav pe patul spitalului, bolnav care o mai duce mult si bine.
Nimeni nu le spune oamenilor ca lucrurile personale trebuie folosite in fiecare zi si nu numai de cateva ori intr-o viata.Toti le spun doar ce medicamente sa ia si pe unde sa traverseze.
Nimeni nu-i invata ca imbracamintea noua trebuie purtata in mod constant pana se uzeaza , macar din motivul ca oricand iti poti intalni aleasa(alesul) si ar fi pacat sa arati neingrijit.
E valabil si pentru cele cateva pahare de cristal din vitrina(oricum sunt descompletate, lipseste cel putin unul), fata de masa brodata( acum ma duc s-o caut, fiindca n-am cu ce s-o patez, nu consum nici vin, nici mancare cu sos),ori parfumul acela mai scump (pe naiba scump, toate nu valoreaza nici doi bani gauriti), asez la indemana cestile fine de cafea ca s-o servesc pe d-na administrator ce nu refuza niciodata nimic.
La propria moarte fiecare isi pune hainele cele mai scumpe.
Prefer sa le uzez pe acestea in timpul vietii si la final sa le imbrac ponosite.
Nimeni nu le spune oamenilor ca lucrurile personale trebuie folosite in fiecare zi si nu numai de cateva ori intr-o viata.Toti le spun doar ce medicamente sa ia si pe unde sa traverseze.
Nimeni nu-i invata ca imbracamintea noua trebuie purtata in mod constant pana se uzeaza , macar din motivul ca oricand iti poti intalni aleasa(alesul) si ar fi pacat sa arati neingrijit.
E valabil si pentru cele cateva pahare de cristal din vitrina(oricum sunt descompletate, lipseste cel putin unul), fata de masa brodata( acum ma duc s-o caut, fiindca n-am cu ce s-o patez, nu consum nici vin, nici mancare cu sos),ori parfumul acela mai scump (pe naiba scump, toate nu valoreaza nici doi bani gauriti), asez la indemana cestile fine de cafea ca s-o servesc pe d-na administrator ce nu refuza niciodata nimic.
La propria moarte fiecare isi pune hainele cele mai scumpe.
Prefer sa le uzez pe acestea in timpul vietii si la final sa le imbrac ponosite.
duminică, 14 februarie 2010
vegetarian de ziua a saptea
...imprumutand numele bisericii adventiste de ziua a saptea, care propovaduieste printre altele, un stil de viata sanatos, abstinenta de la consumul de alcool si tutun si multe masuri igienice progresiste.
De fapt eu sunt vegetariana de pomelo, adica aceasta este hrana mea preferata in toate zilele festive sau comune din an.
"pentru masa de paste , de craciun, o familie trebuie sa scoata din buzunare urmatoarea suma"...este cea mai nesuferita fraza stereotipa din nenumaratele care exista ...eu in toate aceste zile de sarbatoare as cheltui si mai mult, adica mi-as cumpara un camion de pomelo, o basculanta pe tocuri inalte ca sa le descarc mai usor prin fereastra.
Ma gandesc serios sa infiintez un fan club pomelo, asa cum exista clubul alcoolicilor anonimi si in loc de.."ma numesc John si sunt alcoolic", sa aud "ma numesc John si sunt indragostit de pomelo", sau mai bine persoana care face o astfel de declaratie publica sa fie feminina, ar suna mai bine, desi genul fructului pomelo este incert.
Ador acest fruct si as trai foarte bine fara sa consum nimic altceva in afara de el , desi ma gandesc uneori cu spaima ca poate fi un mutant obtinut intr-un obscur laborator, deoarece pe el scrie "made in china", eticheta pe care n-am mai citit-o vreodata pe ambalajul oricarui alt fruct exotic.
Contrafacut, falsificat, obtinut prin alchimie, inginerie genetica, magie neagra, ori alte practici oculte, produs in fabricile chinezesti ca odinioara penarele, radierele parfumate sau tenisii, ador acest fruct pentru ca are un gust(si un parfum) inefabil.
As face orice ca sa-l consum in fiecare zi: m-as impaca definitiv cu toti oamenii mizerabili din viata mea in schimbul lui, i-as ierta in acest mod pe toti cei care m-au tratat nemeritat, apoi as fi dispusa sa fiu bolnava(neaparat la pat)si vizitatorii mei sa vina in brate cu pomelo, spre deosebire de timpurile vechi cand se mergeala spital cu borcane de compot, acum e la moda iaurtul care din acest motiv imi pare cu totul gretos.
Pentru pomelo m-as comporta mai netrebnic decat Gigicu(cum care Gigicu?), desi trebuie sa marturisesc ...habar n-am cine e acest personaj, stiu doar ca ii fura laptele din biberon Oanei Zavoranu, cand era la varsta biberonului , dupa cum singura declara, alte dovezi in acest sens neexistand.
Mi-as fi dorit ca in loc de "la cirese", sa fi citit "la pomelo" de Ion Creanga.
De fapt eu sunt vegetariana de pomelo, adica aceasta este hrana mea preferata in toate zilele festive sau comune din an.
"pentru masa de paste , de craciun, o familie trebuie sa scoata din buzunare urmatoarea suma"...este cea mai nesuferita fraza stereotipa din nenumaratele care exista ...eu in toate aceste zile de sarbatoare as cheltui si mai mult, adica mi-as cumpara un camion de pomelo, o basculanta pe tocuri inalte ca sa le descarc mai usor prin fereastra.
Ma gandesc serios sa infiintez un fan club pomelo, asa cum exista clubul alcoolicilor anonimi si in loc de.."ma numesc John si sunt alcoolic", sa aud "ma numesc John si sunt indragostit de pomelo", sau mai bine persoana care face o astfel de declaratie publica sa fie feminina, ar suna mai bine, desi genul fructului pomelo este incert.
Ador acest fruct si as trai foarte bine fara sa consum nimic altceva in afara de el , desi ma gandesc uneori cu spaima ca poate fi un mutant obtinut intr-un obscur laborator, deoarece pe el scrie "made in china", eticheta pe care n-am mai citit-o vreodata pe ambalajul oricarui alt fruct exotic.
Contrafacut, falsificat, obtinut prin alchimie, inginerie genetica, magie neagra, ori alte practici oculte, produs in fabricile chinezesti ca odinioara penarele, radierele parfumate sau tenisii, ador acest fruct pentru ca are un gust(si un parfum) inefabil.
As face orice ca sa-l consum in fiecare zi: m-as impaca definitiv cu toti oamenii mizerabili din viata mea in schimbul lui, i-as ierta in acest mod pe toti cei care m-au tratat nemeritat, apoi as fi dispusa sa fiu bolnava(neaparat la pat)si vizitatorii mei sa vina in brate cu pomelo, spre deosebire de timpurile vechi cand se mergeala spital cu borcane de compot, acum e la moda iaurtul care din acest motiv imi pare cu totul gretos.
Pentru pomelo m-as comporta mai netrebnic decat Gigicu(cum care Gigicu?), desi trebuie sa marturisesc ...habar n-am cine e acest personaj, stiu doar ca ii fura laptele din biberon Oanei Zavoranu, cand era la varsta biberonului , dupa cum singura declara, alte dovezi in acest sens neexistand.
Mi-as fi dorit ca in loc de "la cirese", sa fi citit "la pomelo" de Ion Creanga.
miercuri, 10 februarie 2010
free Gigi
"Vinovat" de accesorizarea maxima a acestui blog(traffic feed, statistici, top statistici, evolutie vizite, etc.)se face Pongo prin oras, invatat probabil sa nu mearga in vizite cu mana goala , ci cu o mica atentie pentru gazda.
Sigur ca imi plac toate acestea ,desi am avut urmatoarele sentimente:
-acela de babuta arhaica adusa cu autobuzu' din Vadu Rosca sa-l sustina in fata inchisorii (unde era retinut)pe binefacatorul lor.Batranele respective purtau tricouri pe care scria FREE GICI
-Trabant superaccesorizat,dotat cu imbunatatiri mult mai valoroase decat motorul si caroseria la un loc
-casa modesta de paianta cu antena parabolica si termopane neaparat albe, muncite de proprietarii sai in Spania.
p.s.sunt convinsa ca activitatea(cariera)oricarui tip de designer, de la creatorii de haine( prin pionierul lor,croitorasul cel viteaz), pana la marii arhitecti , a inceput prin a lipi abtibilduri pe frigider.
cine se vrea un arbitru al elegantei, trebuie sa stie ca accesoriile(adica incaltamintea, geanta, poseta, cureaua, ceasul, bijuteriile,cravata,esarfa, manusile, fularul, sapca, fesul,ochelarii) sunt mult mai importante decat restul de carpite pe care le punem pe noi.
pentru ca lumea e alcatuita din detalii.
Sigur ca imi plac toate acestea ,desi am avut urmatoarele sentimente:
-acela de babuta arhaica adusa cu autobuzu' din Vadu Rosca sa-l sustina in fata inchisorii (unde era retinut)pe binefacatorul lor.Batranele respective purtau tricouri pe care scria FREE GICI
-Trabant superaccesorizat,dotat cu imbunatatiri mult mai valoroase decat motorul si caroseria la un loc
-casa modesta de paianta cu antena parabolica si termopane neaparat albe, muncite de proprietarii sai in Spania.
p.s.sunt convinsa ca activitatea(cariera)oricarui tip de designer, de la creatorii de haine( prin pionierul lor,croitorasul cel viteaz), pana la marii arhitecti , a inceput prin a lipi abtibilduri pe frigider.
cine se vrea un arbitru al elegantei, trebuie sa stie ca accesoriile(adica incaltamintea, geanta, poseta, cureaua, ceasul, bijuteriile,cravata,esarfa, manusile, fularul, sapca, fesul,ochelarii) sunt mult mai importante decat restul de carpite pe care le punem pe noi.
pentru ca lumea e alcatuita din detalii.
marți, 9 februarie 2010
olandezii zburatori
O imagine de un comic fabulos mi-a parut aceea in care un sobor de 4 preoti (click pe imagine), dotati cu recuzita completa alcatuita din galetusa, busuioc si agheazma, au sfintit partia de schi"Soimul" de la Gura Humorului.
Singura lor vina a fost ca nu stiau sa schieze, de aceea au fost urcati in telescaun si unul dintre ei a imprastiat apa sfanta de-a lungul partiei cu gesturi demiurgice.
Scena aceasta apocaliptica mi-a inspirat urmatoarele: literatura absurda a lui Urmuz, dadaism, cubism, suprarealism , Kafka si mi-a amintit de legenda olandezului zburator.
duminică, 7 februarie 2010
daruri de mos Craciun
Cum n-am avut sot, parinti, frati , sefi autoritari, nu prea am stiut de frica nimanui.
Insa daca ma gandesc bine, tot exista o autoritate in viata mea: sefa de scara.
Pentru ca in scara unde locuiesc eu nu exista nici macar o doamna (toate se numesc madam Nita, Vlaicu,Grama , ori coana Lenuta, Lucica, iar cele mai tinere sunt apelate pe numele mic), sefa de scara se numeste bineinteles madam Lintaru si conspirativ Lintareasa.Din cate stiu despre ea , nu se intelege cu nimeni , cu barbatu-sau , care e un handicapat si un nenorocit, dupa spusele ei(din acest motiv locuiesc separat in aceeasi casa) si nici cu proprii copii carora le-a raspuns cand a fost vorba sa aiba grija de nepoti:"nu i-ati facut in baza mea".Pana la urma i-a expediat din casa parinteasca pe toti fiindca "nu contribuiau".
Si-a mai pierdut din atributiuni de cand nu mai exista celebra carte de imbobil(unde completa la rubrica"profesie" in dreptul copilului aferent.."copil la parinti", insa nimic si nimeni nu-i poate submina autoritatea.
Ea stie tot ce se intampla pe scara , in casa , viata fiecaruia si in imprejurimi pe o raza destul de larga.
Copiii n-au voie urmatoarele: sa tropaie pe scara , sa tranteasca usile, sa se joace in fata blocului in afara programului de liniste,ori"sa se joace pe scara varuita",n-au decat sa se duca la usa "lu'tac-tu si lu'ma-ta".In caz ca nu respecta lista de interdictii, are pregatite in casa , la fereastra bulgari de pamant si pietre de diferite marimi , in functie de gravitatea faptelor fiecaruia.
Si pentru adulti lista e destul de restrictiva:sa nu bata covoare in timpul orarului de odihna , sa nu asculte muzica tare, sa nu gazduiasca persoane care sa nu fie trecute la intretinere, sa nu strige de jos, de sus, sa nu scuture de la fereastra , sa nu sunt telefonul prea lung, apa sa nu curga cu zgomot, sa nu porneasca masina la 5 dimineata si lista poate continua.De la ea am aflat ca locatarii noi nu au drepturi egale cu cei mai vechi, adica celor mutati recent le striga in caz ca o deranjeaza cu zgomot ori alte amanunte.."nici nu ti s-a uscat cerneala pe acte , ai venit de unde ai venit de la Baldovinesti si ma deranjezi pe mine care stau aici de cand blocu", deci e un mic avantaj sa fii locatar cu state vechi, admonestarile sunt mai blande.
In urma cu mai multi ani, cand unele apartamente erau contorizate si altele nu, m-a rugat s-o las sa priveasca prin luminator de la mine din bucatarie(ea sta pe colt si nu are acces in luminator)pentru ca banuia ca unul care n-are apometre ii da apa printr-un furtun altui vecin cu apometre.
Avusese dreptate.
Cum si eu le imprumut cablu unor vecini mai amarati decat mine, printr-o zona pe care ea n-o vizualizeaza , m-a oprit intr-o zi si mi-a zis:"de unde se uita astia la pro tv cand n-are cablu? nu cumva...??" , (ii ascultase zile in sir la usa) nu, am mintit cu seninatate
"ai grija ca iti da astia amenda"
Pe Norocel ,catelul minoritarilor de la 4, il goneste in fiecare zi cu o matura uzata pe care o tine strategic la usa:"iesi, fir-ai al dracului de tigan".
Gabriela era o fetita pe care o ajutam la lectii(s-au mutat intre timp) si la fiecare conflict maica-sa promitea ca se duce la Lintareasa sa-i ceara socoteala pentru copilul persecutat, dar nu stiu sa fi avut curaj vreodata.
Intr-o zi , era in preajma sarbatorilor , am intrebat-o pe Gaby ce si-ar dori de mos Craciun sau mos Nicolae.
"sa moara Lintareasa", mi-a raspuns pe nerasuflate.
Insa daca ma gandesc bine, tot exista o autoritate in viata mea: sefa de scara.
Pentru ca in scara unde locuiesc eu nu exista nici macar o doamna (toate se numesc madam Nita, Vlaicu,Grama , ori coana Lenuta, Lucica, iar cele mai tinere sunt apelate pe numele mic), sefa de scara se numeste bineinteles madam Lintaru si conspirativ Lintareasa.Din cate stiu despre ea , nu se intelege cu nimeni , cu barbatu-sau , care e un handicapat si un nenorocit, dupa spusele ei(din acest motiv locuiesc separat in aceeasi casa) si nici cu proprii copii carora le-a raspuns cand a fost vorba sa aiba grija de nepoti:"nu i-ati facut in baza mea".Pana la urma i-a expediat din casa parinteasca pe toti fiindca "nu contribuiau".
Si-a mai pierdut din atributiuni de cand nu mai exista celebra carte de imbobil(unde completa la rubrica"profesie" in dreptul copilului aferent.."copil la parinti", insa nimic si nimeni nu-i poate submina autoritatea.
Ea stie tot ce se intampla pe scara , in casa , viata fiecaruia si in imprejurimi pe o raza destul de larga.
Copiii n-au voie urmatoarele: sa tropaie pe scara , sa tranteasca usile, sa se joace in fata blocului in afara programului de liniste,ori"sa se joace pe scara varuita",n-au decat sa se duca la usa "lu'tac-tu si lu'ma-ta".In caz ca nu respecta lista de interdictii, are pregatite in casa , la fereastra bulgari de pamant si pietre de diferite marimi , in functie de gravitatea faptelor fiecaruia.
Si pentru adulti lista e destul de restrictiva:sa nu bata covoare in timpul orarului de odihna , sa nu asculte muzica tare, sa nu gazduiasca persoane care sa nu fie trecute la intretinere, sa nu strige de jos, de sus, sa nu scuture de la fereastra , sa nu sunt telefonul prea lung, apa sa nu curga cu zgomot, sa nu porneasca masina la 5 dimineata si lista poate continua.De la ea am aflat ca locatarii noi nu au drepturi egale cu cei mai vechi, adica celor mutati recent le striga in caz ca o deranjeaza cu zgomot ori alte amanunte.."nici nu ti s-a uscat cerneala pe acte , ai venit de unde ai venit de la Baldovinesti si ma deranjezi pe mine care stau aici de cand blocu", deci e un mic avantaj sa fii locatar cu state vechi, admonestarile sunt mai blande.
In urma cu mai multi ani, cand unele apartamente erau contorizate si altele nu, m-a rugat s-o las sa priveasca prin luminator de la mine din bucatarie(ea sta pe colt si nu are acces in luminator)pentru ca banuia ca unul care n-are apometre ii da apa printr-un furtun altui vecin cu apometre.
Avusese dreptate.
Cum si eu le imprumut cablu unor vecini mai amarati decat mine, printr-o zona pe care ea n-o vizualizeaza , m-a oprit intr-o zi si mi-a zis:"de unde se uita astia la pro tv cand n-are cablu? nu cumva...??" , (ii ascultase zile in sir la usa) nu, am mintit cu seninatate
"ai grija ca iti da astia amenda"
Pe Norocel ,catelul minoritarilor de la 4, il goneste in fiecare zi cu o matura uzata pe care o tine strategic la usa:"iesi, fir-ai al dracului de tigan".
Gabriela era o fetita pe care o ajutam la lectii(s-au mutat intre timp) si la fiecare conflict maica-sa promitea ca se duce la Lintareasa sa-i ceara socoteala pentru copilul persecutat, dar nu stiu sa fi avut curaj vreodata.
Intr-o zi , era in preajma sarbatorilor , am intrebat-o pe Gaby ce si-ar dori de mos Craciun sau mos Nicolae.
"sa moara Lintareasa", mi-a raspuns pe nerasuflate.
sâmbătă, 6 februarie 2010
preferatii mei contemporani
sau contemporanii mei preferati...adica dau sonorul mai tare cand apar ei:
1.tribunul vadim
2.mircea badea
3.mircea dinescu
4.florin calinescu
5.gheorghe mencinicopschi
6.nicolae bacalbasa
7.virgil stroescu
7.victor rebengiuc
8.huidu si gainusa
9.andrei plesu
10.adrian paunescu
11.cristian andrei
12.rodica mandache
13.camil roguski
14.monica tatoiu
15.lavinia sandru
Din pacate, nu mai incap in lista: George Pruteanu,Octavian Paler si Jeana gheorghiu
1.tribunul vadim
2.mircea badea
3.mircea dinescu
4.florin calinescu
5.gheorghe mencinicopschi
6.nicolae bacalbasa
7.virgil stroescu
7.victor rebengiuc
8.huidu si gainusa
9.andrei plesu
10.adrian paunescu
11.cristian andrei
12.rodica mandache
13.camil roguski
14.monica tatoiu
15.lavinia sandru
Din pacate, nu mai incap in lista: George Pruteanu,Octavian Paler si Jeana gheorghiu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
