micul print, christian ciocan

Christian Ciocan s-a nascut in orasul cu cel mai frumos nume posibil:DrobetaTurnu Severin.
Dupa cum insusi declara, familia din care provine era foarte bogata, astfel ca toata copilaria a fost inconjurat de o armata de guvernante si servitori care se intreceau sa-i serveasca pe toti cei din indestulata lor casa.
Cand se imbolnavea, bunicul sau ii aducea la pat nu mai putini de noua medici, ca nu cumva, doamne fereste unul dintre ei sa-i puna un diagnostic eronat.
Mic fiind era frumos , inzorzonat si elegant ca un paj, doar plasa de prins fluturi ii lipsea.
Toate acestea sunt intarite si sustinute de fotografia in care micutul(pe atunci) si celebrul purtator de cuvant apare alaturi de bunica in curtea somptuoasei lor locuinte: intr-un cos (ecologic) de nuiele, alaturi de mamaia cu capotul carpit si un lighean cu emailul(smaltul) sarit pe alocuri.

micul print

certat si cu gramatica, si cu adevarul

Agramatii sunt intotdeauna majoritari (iar cei care stiu regulile despartirii in silabe reprezinta o ciudata minoritate)
N-as avea nimic vreodata cu acestia (ce-mi pasa mie ca scriu ''miau'' ca pisica, sau ''iubit-o'', sau merita-i''? poate nu e vina lor ca tovarasa invatatoare croseta la ora ce se numea dezvoltarea vorbirii), decat atunci cand peste aceasta carenta educationala se suprapun rautatea, meschinaria, zgarcenia, cand cei incriminati sunt profitori, mincinosi, urati la suflet pana peste poate.
Doar atunci ma leg de gramatica lor si a mamei lor.Ma gandesc la cea care i-a nascut si i-a lasat sa creasca neglijent ca o iarba din flora spontana.
Mama e cea datoare sa-si pazeasca progenitura intr-un mod responsabil.
Poate omul cel rau de dinaintea mea a trait intamplari nefericite(de care exact propria mama era datoare sa-l fereasca) si care au zdrobit inima sa de copil neajutorat.Sunt dispusa oricat sa-i gasesc circumstante atenuate.Neatentia mamei l-a transformat intr-un  adult meschin si mizerabil.
Abia iesitul din adolescenta Labis, cel care avea ''ceva de miel si de ied si de manz'', stia sa se comporte ca un parinte cu state vechi:''fiii vostri insa trebuie sa-invete/din copilarie, inca de la voi/primele indemnuri, primele povete/dorul de lumina, scarba de noroi''.
Mama e cea care-l invata pe nascutul ei sa aiba cat de cat un domiciul stabil al sentimentelor si sa nu minta  cu seninatatea cu care respira doar ca sa-i fie mai bine.
Lumea poate fi un pic mai buna cu o minima stradanie a noastra spre corectitudine.
Cartea mea preferata ramane definitiv ''dimineata pierduta''.
Personajul meu preferat este Vica Delca, batrana croitoreasa ce se exprima intr-o limba a strazii de un pitoresc nebun.
Vica Delca trancaneste mai sincer decat toate precupetele lui Balzac la un loc.
Madam Delca era certata cu gramatica, dar nu si cu adevarul.